Comăna. Monumente istorice
Biserica greco-catolică Cuvioasa Paraschiva
Biserica Greco-Catolică cu hramul Cuvioasa Paraschiva din Comăna de Jos prezintă o volumetrie specifică secolului al XVII-lea. Elementele de arhitectură care o compun, naos, pronaos, altar, pot fi datate intre 1630 – 1650 fiind tipice pentru această perioadă de construcţie a bisericilor româneşti din Transilvania. Argumente istorice probează această datare. In jurul anului 1645 biserica era deja ridicată întrucât Matei Basarab domnul Ţării Româneşti, în cadrul politicii sale de sprijinire a ortodoxismului românesc (la acea data biserica fiind ortodoxă) din Transilvania donează cărţi bisericeşti odoare şi odăjdiile indispensabile serviciului religios.[11] Bolţile naosului şi pronaosului tot aşa ca şi a altarului din biserca Comăna de Jos urmează fidel „croiala” bolţilor din bisericile de lemn. Aceste asemănări duc la concluzia că la clădirea bisericii, meşterii au urmat intenţionat felul de clădire al lăcaşului de lemn, fiindcă nu cunoşteau încă biserici răsăritene de zid, care să le fi servit de model.
În funcţie de planimetria monumentului se consideră că zidirea acestei sfinte biserici poate coborî în timp, de la acest an, cu mai mult de un veac (secolul al XVI-lea, cca. 1500 – 1525)
Biserica ortodoxă Sfântul Nicolae
Biserica Ortodoxă cu hramul „Sfântul Nicolae” din Comăna de Jos se află în partea stângă a şoselei ce duce de la Rupea la Făgăraş, la capătul satului. După ce biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” a fost preluată şi dată credincioşilor trecuţi la greco-catolicism, aflăm din conscripţia publicată de Virgil Ciobanu sub titlul „Statistica românilor din Ardeal” făcută de Administraţia Austriacă în anul 1760-1762, copiată din arhiva de război din Viena, că locuitorii comunei Comăna de Jos, în majoritate ortodocşi nu aveau biserică. După această dată nu se cunoaşte data când ortodocşii şi-au zidit biserică.
În protocolul cununaţilor se ştie şi se aminteşte că biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” exista în anul 1806, având ca preot pe Ioan Popa. Biserica aceasta este mai mare şi cu trei cupole interioare la pronaos, naos şi altar, deşi condiţiile de lucru erau grele. Construcţia este din piatră brută şi zidărie de cărămidă, cu bolţi şi calote semisferice peste pronaos şi naos.
