Monument ridicat în amintirea tăbăcarilor, pe strada cu același nume

Zi importantă astăzi pentru Făgăraș și pentru istoria orașului. Un nou monument, care a fost ridicat în amintirea tăbăcarilor de pe strada cu același nume, a fost inaugurat în prezența a zeci de făgărășeni, mulți dintre aceștia urmașii tăbăcarilor. Monumentul  construit pe strada Tăbăcari a fost realizat la inițiativa familiei lui Mircea Suciu, ultimul tăbăcar din această linie. 

Cea mai importantă și numeroasă breaslă din Făgăraș, cu o istorie îndelungată, din secolul al XVII-lea, a fost cea a tăbăcarilor. Aceștia și-au pus amprenta asupra dezvoltării orașului, ajutând în special școlile, dar și bisericile. În memoria tatălui, bunicului, dar și a tuturor tăbăcarilor de pe această stradă, Mircea Suciu împreună cu familia a ridicat un monument, care a fost inaugurat și sfințit astăzi.

„Am 77 de ani și m-am hotărât acum câțiva ani de zile, pe această stradă care se numea strada Tăbacilor, să ridic un monument și am cerut permisiunea autorităților orașului. Exact pe sub acest monument trecea râul Tăbacilor, iar pe această stradă erau foarte mulți tăbăcari. Pe lângă aceștia, mai erau și pe strada Câmpului și pe Vale. Pe acest monument i-am trecut doar pe cei de pe strada Tăbăcari. Le mulțumesc celor care sunt alături de noi și mă bucur că am reușit să facem ceva în memoria strămoșilor noștri. Eu sunt chiar ultimul tăbăcar, încă mai posed mașinile tăbăcărești“, ne-a spus Mircea Suciu, ultimul tăbăcar din familia Suciu.

„Ideea a fost a tatălui meu, care în urmă cu vreo doi ani mi-a spus că ar vrea să facă în colțul curții un monument ridicat în cinstea celor care au fost tăbăcari pe strada Tăbăcarilor. Am considerat că trebuie să-l ajut să-și îndeplinească acest vis. Cu un pic de muncă, un pic de imaginație, s-a realizat acest monument“, ne-a spus Ionuț Suciu.

„Chiar cu bucurie am venit pentru că astăzi Făgărașul s-a îmbogățit cu încă un monument. De data aceasta, un monument deosebit, în sensul că celebrează munca, o muncă importantă pentru Făgăraș: breasla tăbăcarilor, care este recunoscută peste tot. Din partea municipalității vreau să mulțumesc familiei Suciu, pentru ridicarea acestui monument și tuturor celor implicați, chiar aici pe Tăbăcarii Vechi, în mijlocul caselor, care au fost ale lor. E important să ne amintim și sunt convins că acest monument atât nouă, cât și generațiilor care vor veni, va aminti că a existat această breaslă,  că a fost foarte importantă pentru dezvoltarea orașului și iată că în continuare urmașii lor îi pomenesc“, ne-a spus Lucian Mija, administratorul Făgărașului.

Puțin din vasta istorie a tăbăcarilor făgărășeni și despre implicarea acestora în dezvoltarea orașului ne-a povestit prof. dr. Constantin Băjenaru, de la Muzeul Țării Făgărașului.

„A fost cea mai importantă breaslă din Făgăraș. Are o istorie lungă și bogată. Practic, la sfârșitul secolului al XVI-lea și Făgărașul se înscrie printre orașele transilvănene cu bresle, iar la 1598 avem o primă breaslă a pantofarilor, după care, aproape o jumătate de secol mai târziu, este înființată această breaslă a tăbăcarilor de către patru meșteri tăbăcari din Făgăraș și trei din sate. A primit privilegii de la principele Gheorghe Rakoczy I și a funcționat pe baza acestor statute primite atunci până la 1872. A fost cea mai numeroasă, pentru că ajunge undeva în jurul anului 1800 la 130 de membri. Nicio altă breaslă din Făgăraș, indiferent de meseria pe care o practicau, nu a atins această cotă impresionantă. Astfel s-a ajuns ca breslașii din Beclean să se desprindă de breasla din Făgăraș, dar tot sub tutela ei, și să se constituie într-o breaslă separată. La 1872, statul Austro-ungar decide desființarea breslelor pe aceste statute medievale și transformarea lor în asociații, societăți meșteșugărești, corespondentul de astăzi al fundațiilor. Astfel încât, breasla tăbăcarilor se transformă în societatea Tăbăcarilor sau Argăsitorilor, cum s-a numit o bună perioadă de timp și funcționează ca  atare până la debutul perioadei comuniste, când aceste asociații profesionale sunt desființate cu totul.

Aici, pe strada Tăbăcari exista și râul Tăbacilor, așa se chema, un râu care venea de la munte, am văzut pe hărțile vechi, undeva pe la biserica Sf. Nicolae de astăzi și curgea pe strada Tăbăcari și se vărsa în lacul Cetății. Era locul în care își făceau una din activitățile legate de acest meșteșug extrem de important, pentru că pe baza tăbăcarilor urmau celelalte meserii:  curelarii, cei care făceau hamuri, dar ei pregăteau aceste piei pentru prelucratul ulterior  a diverse alte materiale de care aveau nevoie locuitorii orașului și nu numai, pentru că mergeau la târguri și în afara Făgărașului.

Iosif Suciu a fost șeful de pe urmă să spunem al tăbăcarilor făgărășeni, până la venirea comuniștilor. Evident nu au fost extrem de bogați tăbăcarii, dar ajunseseră la o bunăstare rezonabilă iar regimul comunist a considerat că mulți dintre ei sunt împotriva regimului sau că sunt prea bogați și i-au declarat chiaburi, câtiva au fost trimiși în închisorile comuniste din perioada respectivă.

Păcat, pentru că oamenii aceștia munceau cinstit și  și-a văzut întotdeauna de treabă. Aceștia au constituit breasla Tăbăcarilor, cea mai importantă componentă în această atmosferă de secol 18-19 și început de secol 20, când prin banii pe care îi țineau, prin acele taxe pe care le plăteau și le puneau în lada breslei, au ajutat școlile românești din oraș, bisericile, nu au contat că sunt ortodoxe sau greco -catolice, pentru că cu toții erau români.“, ne-a spus prof. dr. Constantin Băjenaru, de la Muzeul Țării Făgărașului.