„La ora actuală, echipa este a doua mea familie, deoarece toată ziua sunt angrenat în activitatea din club“
Majoritatea băieților adoră jocurile cu mingea, încă de mici, în special fotbalul. Însă tehnologia dată de jocurile pe calculator, tabletă sau telefon îi face pe mulți să stea mai mult în casă și să abandoneze bătutul mingii în fața blocului. Sunt însă și oameni care din pasiune pentru sportul-rege au ales să-și dedice timpul inițierii copiilor în acest sport. Este și cazul lui George Greavu, funcționar de meserie, pentru care fotbalul reprezintă o dragoste insuflată de tatăl lui, încă din fragedă copilărie. Așa a ajuns ca de câțiva ani să revigoreze un club de fotbal în Făgăraș la care sunt înscriși pe lângă seniori și zeci de copii. În rândurile ce urmează veți putea citi un interviu cu George Greavu, antrenorul și managerul echipei ACS Oltul Făgăraș.
În primul rând, de unde pasiunea pentru fotbal?
Păi, pasiunea pentru fotbal o am de când m-am născut. Tatăl meu juca fotbal, iar mai târziu a devenit antrenor. Probabil așa mi-a insuflat plăcerea, dar şi dragostea pentru fotbal.
Astăzi dumneavoastră aţi devenit antrenor. Cu câţi jucători ati început?
Istoria clubului este una mai veche, datează de prin anul 1970, fiind înfiinţat de tinerii din cartierul Galaţi. În 2012 am refăcut proiectul, l-am readus la viaţă după o perioadă lungă de timp în care nimeni nu s-a mai ocupat de echipă. Ne-am pus la punct şi din punct de vedere juridic, suntem o asociaţie sportivă, un ONG. Practic, de atunci am început activitatea la nivel de seniori, cu o echipă de liga a V-a, înscrisă în campionat, un campionat foarte bine organizat, cu 26 de echipe, an de an. Din 2014 am început şi activitatea la nivel de copii. Având baza sportivă din Galaţi şi logistica necesară, am zis să încercăm sa dezvoltăm şi pe partea de copii şi juniori. Proiectul cu copiii, după cum am spus a început în 2014. La început am fost mai puţini, dar pe parcurs „ne-am mai înmulţit“, iar în momentul de faţă avem trei grupe de copii, în total aproximativ 40 de copii.
Ce rezultate aţi obţinut până acum, atât cu echipa de seniori cât şi cu copiii?
Cu echipa de seniori, în sezonul 2014-2015 am câştigat Cupa României, faza locală, pe Liga a V-a, după care am şi promovat în Liga a IV-a. Un an de zile am activat în Liga a IV-a, în sezonul 2015-2016, un sezon foarte frumos, foarte bun, în care am reuşit să readucem lumea la stadion. Echipa de seniori şi-a organizat jocurile de acasă pe stadionul municipal, unde am avut o medie de 200-300 de spectatori la fiecare meci. Din păcate, după un an de zile am revenit în Liga a V-a. Echipa a terminat pe locul 9 în Liga a IV-a, deci în niciun caz nu a retrogradat, dar s-au adunat mai multe probleme pe care de unii singuri nu le puteam susţine, iar atunci am reînscris echipa în Liga a V-a, unde din nou am câstigat Cupa României pe faza locală. Suntem un grup omogen, un grup bine format de jucători, iar turul de campionat l-am terminat pe primul loc.
Dacă vorbim de grupele de copii, în anul 2015 am început să participăm la fel şi fel de competiţii, organizate pentru ei. Ca şi rezultate, avem un loc IV la primul turneu din viaţa lor, câştigat anul trecut la Braşov Winter Cup. Au fost 20 de echipe din toată ţara şi nu numai din ţară, este unul dintre cele mai importante turnee organizate în sud-estul Europei. La Sibiu, la Cupa Interstar, am câştigat primele noastre medalii de bronz, am luat locul III, după care, în vara anului 2016, am participat la fel la un turneu de mare anvergură, Braşov Cup, de unde ne-am întors cu medaliile de argint. De această dată am luat locul II la un concurs unde s-au întrecut 20 de echipe, academii şi şcoli prestigioase. În această iarnă am participat din nou la un turneu, dar anul acesta am luat locul V. Este un rezultat bun, având învedere ca ne-am întrecut cu nume precum Academia Hagi, FC Braşov, Selta Braşov, FC Bacău, cluburi cu tradiţie, cu alte dotări. Totuşi, eu sunt foarte mulţumit, i-am şi felicitat şi îi felicit în continuare pentru rezultatele pe care le au.
Pentru echipamente, deplasări şi restul necesităţilor trebuie fonduri. De unde provin?
Ca orice ONG, asociaţia noastră trăieste din sponsorizări, donaţii şi bineînţeles, ajutorul părinţilor, fără de care practic nu am putea să participăm la astfel de competiţii. Încercăm să atragem oameni care pot să ajute, care vor să ajute şi care conştientizează că ceea ce facem noi e benefic atât pentru sport în general, cât şi pentru copii.
Ce înseamnă în momentul de faţă pentru dumneavoastră echipa?
La ora actuală, echipa este a doua mea familie, deoarece toată ziua sunt angrenat în activitatea din club. Mai precis, tot timpul meu liber îl petrec cu ei. Luni am antrenament cu copiii, marţi de obicei ne mai vedem cu echipa mare, miercuri şi vineri cu copiii, iar sâmbăta mai participăm la câte un joc organizat pentru ei. Duminica este campionatul echipei mari. Cam aşa arată o săptămână de-a mea.