„Progresul unei comunităţi, ca şi în cadrul unei firme, vine din munca în echipă“

 Provine dintr-o familie simplă de făgărăşeni, însă prin muncă, perseverenţă, seriozitate a ajuns de la un simplu angajat, în fruntea firmei, firmă care se ocupă de materiale publicitare si tipărituri. La doar 38 de ani, este preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din Ţara Făgăraşului, dar şi consilier local. În acest număr al ziarului „Făgăraşul Tău“, redactorii vă prezintă, pe scurt, povestea de viaţă a lui Alexandru Szasz.

 

Vreau să aflăm câteva detalii din viaţa omului de afaceri  Alexandru Szasz şi aş vrea să începem cu perioada copilăriei.

Copilăria mea s-a derulat între Făgăraş şi satul bunicilor. Pot să zic că am avut o copilărie frumoasă. La şcoală am fost la Şcoala Generală nr. 5 şi ulterior la Liceul „Radu Negru“. Pot să zic că viaţa mea e o poveste; la un moment dat – şi chiar acum – persistă ideea de a scrie o carte despre parcursul meu în viaţă.

Pot să spun că am un început frumos, ca toţi copiii în perioada aceea, cu multă libertate, distracţie, însă în ciuda faptului că părinţii mei erau oameni simpli, din clasa muncitoare, am avut note bune, am fost premiant, într-o clasă în care erau copii de medici, de profesori. Undeva prin clasa a VII-a, când am început să fac meditaţii pentru admiterea la liceu, profesoara mea de română, doamna Gogea, într-o discuţie cu mama mea, i-a trasat un traseu al meu în viaţă. I-a spus aşa : copilul intră la „Radu Negru“, după aceea se duce şi face un ASE, Ştiinţe economice, îşi găseşte un serviciu şi totul o să fie bine şi frumos. Eu aveam alte gânduri, o academie de poliţie, dar traseul meu după ani a fost chiar acela „trasat“  de profesoara de română. Am intrat de la „Radu Negru“, profil matematică- fizică, am terminat în prima jumătate a clasei, Am intrat la prima încercare la Ştiinţe Economice, la Universitatea „Transilvania“.

Ce te-a determinat să nu mai urmezi o şcoală de poliţie?

A fost şi un traseu schiţat şi recomandat de părinţii mei şi, fiind copil ascultător, am urmat aceşti paşi, iar în timp s-a dovedit că nu a fost o alegere proastă. Imediat după terminarea facultăţii, m-am angajat la primul şi singurul meu job: Tipografia REMCO din Făgăraş de care sunt legat şi acum, după 16 ani.

A cui era tipografia?

Tipografia a aparţinut familiei Brătănescu. În anul 2000, eu m-am angajat la această tipografie, după un interviu de o oră şi jumătate în care m-au trecut toate transpiraţiile! M-am angajat ca agent de vânzări, pe marketing, ceea ce şi terminasem la Universitatea „Transilvania“.

După nici un an, mi-a venit ordin de încorporare. Am plecat în armată şi am făcut şase luni de stagiu militar. Decizia de a pleca în armată a fost una de moment, pentru că în perioada aceea toată lumea încerca să se eschiveze de la stagiul militar. Fiind la acea prerecrutare, în sală am rămas trei persoane. Un ofiţer gras a zis: „doi trebuie să plecaţi în această tură, iar al treilea în iarnă!“. Mai erau încă doi băieţi din judeţul Braşov, unul din ei se smiorcăia că nu poate să plece şi atunci am zis către celălalt: „Mergem noi doi? Hai să mergem!“ A fost o decizie de moment. Am fost direcţionaţi într-o unitate militară de lângă Bucureşti. Speriaţi, cu valizele acelea de lemn care erau pe vremuri, ne-au suit într-un autobuz din Gara de Nord din  Bucureşti şi am plecat la unitate. Ajunşi la unitate, ne-au ţinut vreo trei ore în curte ca ofiţerii de acolo să ajungă la concluzia că nu era bună unitatea pentru noi, noi eram cu studii superioare şi ne-au mutat la altă unitate, lângă stadionul Ghencea, în Bucureşti. Era o unitate de logistică, unde pot să spun că 6 luni de zile am boierit-o. Prima lună de zile a fost mai grea până la depunerea jurământului, după aceea a fost distracţie, veneam acasă vinerea şi ne întorceam în unitate luni sau marţi, am petrecut mai mult timp pe tren decât în unitate! Dar am rămas cu o serie de experienţe interesante legate de stagiul militar, unele din ele chiar plăcute. Eu şi acum consider că pentru un tânăr e util să facă armata, învaţă nişte reguli, se obişnuieşte cu o anumită disciplină, cu un anumit program. Sunt nişte paşi utili în viaţă.

Şi şcoala, şi facultatea, faptul că pleci la o facultate şi locuieşti într-un cămin, cămin care pentru mine a fost o experienţă foarte interesantă. În prima zi, când am ajuns acolo, era să iau bătaie pentru că toată lumea îşi căuta pat, saltea, era un haos total, în primele zile de şcoală era debandadă totală. Şi zvonurile astea erau: să te duci să-ţi cauţi pat şi saltea. Şi bineînţeles că eu am luat un pat şi o saltea din camera şefului de cămin, un om cu vechime acolo, cu studii „aprofundate“, vreo şapte ani avea petrecuţi prin căminul acela, cu restanţe multe. Bineînţeles că l-am „aprins“, au ieşit toţi pe hol, iar eu m-am făcut mic, mi-am cerut scuze şi i le-am dat înapoi. Dar cum spuneam, şi armata şi facutatea sunt nişte etape care te pregătesc pentru viaţă.

 

Am terminat armata, m-am reîntors la job, la tipografie. Un lucru pe care-l făceam şi în timpul armatei, fiind destul de multe zile acasă, mergeam şi lucram, iar faptul acesta a fost apreciat pozitiv de domnul Brătănescu, pentru care am avut o stimă deosebită, dânsul decedând, din nefericire, acum trei ani. Evoluţia mea în firmă a fost una continuu ascendentă. Am fost avansat de la agent de vânzări la director commercial, ca după 4 ani, în 2004, să fiu întrebat de domnul Brătănescu dacă nu vreau să fiu asociat cu dânsul într-o firmă nouă. Aşa a luat fiinţă Style Advertising unde am fost asociaţi amândoi. A fost o experienţă destul de utilă, cu multe suişuri şi coborâşuri, experienţă care a făcut ca şi tipografia şi firma aceasta să crească în timp, nu fără eforturi şi fără riscuri. Au fost situaţii în care nu aveam bani de salarii, scoteam bani de pe cardul personal, din descoperitul de cont, ca să compensez diferenţa de bani pentru salariile oamenilor. Dar lucrurile acestea au dispărut şi datorită faptului că aveam o persoană cu experienţă în spate.

Care sunt greutăţile pe care le întâmpinaţi în Făgăraş, ca om de afaceri?

Ca om de afaceri, greutăţile cred că sunt similare cu ale oricărui om de afaceri, cu ale oricărei persoane care desfăşoară o activitate economică şi asta ţine de potenţialul Făgăraşului. Făgăraşul a devenit o piaţă mică, fără resurse financiare, cu oameni care se chinuie de la o lună la alta, cu un nivel redus de dezvoltare economică şi care se reflectă şi asupra agenţilor economici, care „se târâie“, pe româneşte. Dacă nu ieşi din Făgăraş cu produsele pe care încerci să le vinzi, e foarte greu să rezişti şi asta pot să o confirme toţi.

O altă problemă cu care ne confruntăm este lipsa personalului calificat, a  oamenilor pregătiţi, oamenilor care vor să muncească. Foarte greu găseşti un om bun să-l angajezi. Pretenţiile sunt la nivelul oraşelor mari, dar aptitudinile sunt la nivel mediocru. Tinerii care urmează o facultate şi îşi dezvoltă nişte aptitudini  rămân majoritatea acolo, în oraşul unde au făcut şcoala, prea puţini se întorc.

Sunteţi şi preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din Ţara Făgăraşului, înfiinţată în urmă cu câţiva ani.  Şi-a atins scopul această asociaţie?

Imediat se fac patru ani de când e înfiinţată asociaţia. Domnul Brătănescu a fost  pentru mine un mentor şi pot să spun că şi acum simt lipsa unei persoane cu care să mă consult, să împart responsabilitatea unor decizii. Dânsul, acum 10-12 ani, a fost implicat într-o structură similară, în acel APIMM, unde a fost domnul Pitiş preşedinte. După decesul domnului Brătănescu, m-am gândit să încerc, din dorinţa de a coagula mediul de afaceri, de a-l aduna în jurul unor idei comune, să înfiinţez o structură care să reprezinte mediul de afaceri din Făgăraş şi asta am făcut. Am mers din uşă în uşă, pe la cei care am crezut să agrează ideea aceasta şi am reuşit să conving câţiva oameni să facă parte din această asociaţie. Are ca scop informarea şi sprijinirea agenţilor economici din Făgăraş şi din Ţara Făgăraşului. Organizăm întâlniri, am organizat acţiuni de dezvoltare personală, informări financiare pentru membri, anul trecut şi anul acesta am organizat un eveniment pe dezvoltare personală, pe care noi l-am numit Bizweek. Pe lângă asta, de trei ani organizăm Balul vienez la Făgăraş, un eveniment care noi am vrut să crească de la an la an, să adune mediul de afaceri şi nu numai, într-o atmosferă elegantă, o atmosferă altfel decât a fost obişnuit Făgăraşul până acum. Pe lângă asta, anul trecut am avut a doua ediţie a concertului de Crăciun, organizat cu participarea Filarmonicii din Braşov.

Ce îi lipseşte Făgăraşului?

Organizare, implicare şi transparenţă, sunt trei puncte vitale şi esenţiale. Vorbind de implicare, cred că rolul comunităţii locale este foarte important. Puţini ştiu că orice cetăţean poate participa la şedinţele de consiliu local şi îşi poate exprima un punct de vedere.

Vreau să adresaţi câteva cuvinte cititorilor noştri!

Progresul unei comunităţi, ca şi în cadrul unei firme, vine din munca în echipă, din organizare şi din acceptarea ideilor celuilalt. Fără această organizare şi implicare niciodată Făgăraşul nu va da înainte! În plus, rolul administraţiei locale este să sprijine şi micile afaceri care au un rol foarte important în dezvoltarea Făgăraşului, iar acest lucru să fie coroborat cu sprijinirea învăţământului profesional. Nu doar să aştepte investitorii, ca pe nişte salvatori.

(Mihaela BĂRGĂOANU)