Șinca Nouă a cucerit America de Sud

Au reprezentat cu succes numele României, al Transilvaniei, al Țării Făgărașului peste mări și țări și au demonstrat că prin ambiție, muncă, dăruire și dragoste pentru tradiție pot face față cu brio concurenților din marile orașe ale lumii. Este vorba despre membrii Ansamblului Folcloric din Șinca Nouă care au făcut cunoscut numele țării și al zonei noastre în Chile. Tinerii au participat la un festival internațional de folclor unde au reușit să impresioneze prin prestația lor mii de sud-americani, dar și pe membrii delegațiilor participante. Pentru tinerii din ansamblu este o nouă experiență inedită, după participările la evenimente similare in Europa și China. Chiar și așa, ei mărturisesc de fiecare dată că „ ce bine că o dat Dumnezeu să ne naștem în România și mai ales în Șinca Nouă! În rândurile ce urmează, primarul comunei Șinca Nouă, Dumitru Flucuș, care este și instructorul ansamblului, ne povestește impresiile și experiențele ce le-au trăit tinerii din ansamblu în America de Sud, dar și cum a reușit acest ansamblu dintr-o comună să facă față cu brio ansamblurilor din marile orașe ale lumii.

 

Ați reprezentat România la un Festival Internațional în Chile! Povestiți-ne cum a fost?

Da, am reprezentat România la un Festival internațional de folclor în America de Sud, în Chile. Am fost în perioada 27 octombrie-12 noiembrie. Am participat cu ansamblul folcloric de la noi din sat. Din Europa am participat noi și un ansamblu din Ungaria, din Budapesta. Au mai fost ansambluri din Mexic, Paraguay și Chile. Am participat la patru festivaluri, de la unul la altul.

Ați fost pe scenă alături de ansambluri mari, ansambluri ale orașelor puternice din țările participante. Cum v-ați prezentat?

Nu s-a văzut o diferență că noi venim dintr-un sat, iar ceilalți din orașe mari și puternice. La joc și la comportament nu s-a văzut diferență, dar s-a văzut la haine. Ungurii, mexicanii și cei din Paraguay, dar mai ales ungurii, aveau tricouri inscripționate cu eticheta „ansamblu național“. Ei erau sprijiniți direct de la guvernul ungar. Ministerul Culturii din Ungaria le-a plătit 2/3 din bilet, i-au așteptat cei de la ambasadă în aeroport; au fost foarte bine organizați ungurii și foarte implicați ca stat. Trimiseseră pe cineva de la Ministerul Culturii cu ei. Aveau și ungurii și mexicanii 7-8 rânduri de tricouri, pantaloni, haine, trening, adidași, toate luate de stat. Erau și cu un fel de trening ca la echipa națională și pe fiecare bluză era scris numele participantului. Erau la un nivel de dotare foarte ridicat și aici nu mă refer la costumele de scenă, ci la cele de repetiții, cele de mers pe stradă. Și cei din Mexic la fel. Ministerul Culturii se implică în această treabă. Când am văzut ce organizați sunt ungurii, am sunat la ambasadă și am implicat și noi ambasada noastră; a venit doamna ambasador la un spectacol cu un buchet mare de flori. Ne-a invitat și pe noi la sediul ambasadei unde a dat o recepție. Tot i-am implicat și noi puțin, dar nu la nivelul la care au făcut-o ungurii…

Ați spus că ați dat mai multe spectacole. Ce altceva ați vizitat?

Am dat spectacole în multe orașe, în San Carlos, un oraș la 500 de km sud de Santiago, Valparaiso, un oraș pe malul Pacificului, unde am făcut și o baie în ocean. A fost rece tare apa și am avut norocul de a ieșit chiar atunci din ocean un cârd de lei de mare, ne-am și speriat! Am făcut poze cu ei. Am fost și în Munții Anzi și la 3500 de metri altitudine am făcut baie în apă din izvoare termale, iar în jur era zăpadă.

E foarte interesant să vezi culturi străine; rezultatul e că tinerii de la noi și-au întărit convingerea că bine că a dat Dumnezeu să ne naștem în România și mai ales în Șinca Nouă. N-ar mai sta niciunul prin străinătate, toată lumea ar vizita, dar ar veni acasă.

Noi am avut mai multe invitații, prin Columbia, prin zona respectivă, dar am ales Chile pentru că ne-am uitat pe internet și am văzut că e țara cu cel mai ridicat nivel de trai din America de Sud și cea mai puternică economic. Dar tot mergând pe stradă, am observat că toate curțile erau împrejmuite cu niște gratii înalte cu țăpușe și cu gard electric, ca la închisoare. Am zis că sunt așa să nu stea porumbeii per gard…. Mergând pe stradă, lumea ne zicea: „Nu cu gentuța de gât, ține-o în brațe, nu cu telefonul în mână, că vine și ți-l fură“. Nu am prea băgat de seamă până nu ne-a zis doamna ambasador că „dacă unul are o mașină mai bună, vine unul cu pistolul și zice „ia coboară și dă-mi mie mașina!“. Se răpesc fete și sunt duse pe la bordeluri și nu le mai găsește nimeni, e o lume nesigură. Era poartă pe stradă, dacă îți închipui, cum vine de exemplu pe Câmpului, în Făgăraș, cu poartă la intrare. Își închideau cu totul ca să nu le fure mașinile noaptea. Iar noi am fost în zonele cele mai sigure, în cartierele cele mai sigure, în țara cea mai sigură din America de Sud…

La noi ambasadele sunt păzite de jandarmi, la ei nu sunt păzite. Ne-au povestit că anul acesta au fost atacate trei ambasade. Atunci au înțeles și copiii noștri că noi mergem cu mentalitatea de aici, de acasă, unde poți să trimiți copilul la magazin, merge pe stradă, la școală, e o societate în general sigură. Sunt excepții, se întâmplă accidente ici-colo. Noi credeam că așa e și pe acolo. Dar nu e așa. Așa că tot timpul îi număram pe copii, nu îi mai lăsam nici la magazin, nicăieri. Dar ne-am întors acasă toți sănătoși, cu experiențe multe, e foarte fain să vezi și să compari.

Dar acolo, la festival a fost foarte fain. Cei din Chile au avut multe grupuri, chiar  și din Insula Paștelui, care ține tot de ei.

Cum v-a primit publicul, cum au reacționat cei de acolo?

Surprinzător de fain, aproape toată lumea sau foarte mulți știau de Transilvania. Nu știau de România, dar știau de Transilvania. Am găsit chiar pe unii din Patagonia care știau de Transilvania!  Erau destui care știau bineînțeles și de România. Mergeam pe stradă cu steagul și cunoșteau culorile steagului.

Ne prezentam ca Ansamblul Folcloric Șinca Nouă, Transilvania, România, mai ales că ungurii prezentau tot jocul din Transilvania, din Cluj.

Ce dansuri ați prezentat pe scenele din Chile?

Multe dansuri: de Făgăraș, de Hârtibaci, de Năsăud, de Banat, de pe Câmpia Transilvană. Cert e faptul că am impresionat pe toată lumea, iar ungurii ne-au invitat data viitoare la festivalul lor din Ungaria. Au spus că au văzut multe ansambluri din România, dar noi i-am impresionat și anul viitor vom merge în Budapesta, la festival, între 12 și 24 august.

În Ungaria se pune mare accent pe folclor. Au ore la școală, elevii au în program ora de tradiții în care învață să cânte și să joace ungurește.

Mă bucur foarte mult de copiii noștri care sunt tineri, dar sunt foarte maturi pe scenă, ca artiști. Nu mai avem probleme cu lumini, emoții și au abilitatea să poarte conversații faine cu ceilalți; mă bucură faptul că deja suntem ambasadori eficienți ai țării noastre. Peste tot am avut steagul: pe stradă, pe scenă și de acum vom lucra foarte clar și la nivel de ambasade, pentru că dacă am văzut că ungurii pot, vom putea și noi.

Ați avut o experiență frumoasă și sunt multe lucruri de povestit!

Incredibil de frumoasă, dar ce am prezentat eu e o chintesență, foarte pe scurt. Ideea e că la astfel de festivaluri toată lumea trebuia să fie în direct, nu aveai voie cu muzică pe stick; așa e la toate festivalurile care se respectă, nimeni nu are voie cu negativ. Indiferent că sunt soliști sau dansatori, acompaniamentul trebuie să fie live. Am avut muzicanții cu noi și a fost foarte fain. Numai că zborul a fost teribil de lung și e o distanță foarte mare.

Anul viitor veți merge în Ungaria?

Da, vreau să mergem pentru că au un festival foarte puternic,cu 20 de țări participante și sunt foarte buni specialiști. Ungurii cred că sunt unii dintre cei mai buni specialiști în folclor. Au facultate de folclor, la Conservator au secție de folclor; în Ungaria e și academie de folclor pentru instructori, pentru coregrafi, pentru dansatori, la noi nu e așa ceva. De sus în jos au o rânduială foarte faină, mai ales că e un festival la un nivel foarte mare; și ei au fost mirați „cum voi, o comună, ne faceți față nouă, o capitală!?“. Pe scenă nu se vedeau diferențele. Diferențele se vedeau în afara scenei, așa cum am mai spus, cu echipamentul pe care îl aveau. Și la partea financiară, și la susținere: erau tot după ei, ori consulul, ori ambasadorul. Când plecau cu autocarul undeva era și consulul lor cu ei.

Deplasarea dumneavoastră cine a susținut-o?

Copiii au susținut deplasarea și cu ajutorul sponsorilor. Nu am implicat nici Consiliul Județean, nici Primăria.

Practic v-ați dus pe cheltuiala proprie?

Așa facem mereu. Ideea e că în Ungaria sunt foarte organizați în sensul că niciun ansamblu nu iese să reprezinte țara până când nu intră într-o comisie care verifică atât calitatea, cât și valoarea. La noi nu e așa ceva. Nu se știe cine unde-i dus și ce face și care sunt efectele, pozitive sau negative. Alții țin legătura, anunță prin Ministerul Culturii ambasadele respective, când vor veni ansamblurile în țara respectivă. Atunci ambasada lor organizează o recepție cu toți ambasadorii din Chile, cu oameni de afaceri și au și profitat de prezența lor acolo. Dansatorii au dat spectacol și în contrapartidă, ei le-au plătit biletul de autocar. În zilele când eram liberi, nu aveam la dispoziție mijloc de transport. Dacă am mers în Munții Anzi, am făcut chetă și am închiriat două microbuze și ne-au dus în zona respectivă, tot pe banii noștri. Dar pe unguri i-au dus pe cheltuiala ambasadei, pentru că erau organizați, dar nu organizați din inițiativa ansamblului, dar la ei funcționează sistemul. Orice grup iese de la ei din țară, cineva din guvern știe și îi ajută. Acest sistem ar putea fi copiat și la noi.

Încă o dată spun că ne învârtim în Liga Campionilor, adică jucăm la cel mai înalt nivel, cu adversarii cei mai finanțați de țările lor și facem față cu brio. Numai că îmi pare rău că nu știe nimeni, nici de la județ, nici de la nivel național, că prin cultură, cu eforturi financiare mici, poți schimba foarte mult imaginea țării. Vin mereu mii de spectatori, în atâtea zile și toți aud de țara ta, toți cu proiectări, cu prezentări. Sunt lucruri care ne plac și care fac un bine țării noastre, dar cel mai mulțumit sunt  de faptul că acești copii – cu care am bătut Europa aproape toată, anul trecut am fost în China, anul acesta în Chile – de fiecare dată au zis: „Doamne, îți mulțumesc! Ce bine că ne-am născut la noi! Nici nu știam că pe aici îi fură“.

Când ai elemente de comparație, nu îți mai vine să pleci. Alor mei nu le mai vine să plece în Italia, în Germania, în Anglia. Au zis că merg doar la un festival și ne întoarcem înapo, că mai bine ca la noi nu e nicăieri și asta mă bucură cel mai tare pentru SATUL MEU!

(Mihaela BĂRGĂOANU)

FOTO-VIDEO: AXENTE si facebook