Eveniment istoric la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus: Canonizarea locală a Sfântului Cuvios Serafim cel Răbdător

Sâmbătă, 16 august 2025, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus va avea loc proclamarea locală a canonizării Sfântului Cuvios Serafim cel Răbdător, o personalitate duhovnicească de mare însemnătate pentru Ortodoxia românească.

Evenimentul este organizat de Mitropolia Ardealului și Arhiepiscopia Ortodoxă Română Sibiu, în prezența ierarhilor, clerului și credincioșilor veniți din toate colțurile țării.

Programul evenimentului:

• 07:00 – Procesiune cu icoana și moaștele Sf. Cuv. Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus, urmată de așezarea acestora spre închinare în baldachinul din proximitatea altarului de vară al mănăstirii.

• ✝️ 09:00 – Săvârșirea Sfintei Liturghii Arhierești

• 11:30 – Proclamarea oficială a canonizării Sf. Cuv. Serafim cel Răbdător

Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător este recunoscut pentru viața sa de rugăciune, smerenie și îndelungă răbdare, petrecută în ascultare și nevoință la Mănăstirea Brâncoveanu. Canonizarea sa vine ca o recunoaștere a sfințeniei vieții sale și a impactului său asupra comunității monahale și credincioșilor.

Despre Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus, cu cinstire în ziua de 20 decembrie.

Cuviosul Serafim Popescu s-a născut în anul 1912, într-un sat aproape de Alba Iulia. Dragostea de Dumnezeu și evlavia față de cele sfinte le-a cunoscut încă din sânul familiei, în mod deosebit, chipul mamei sale rămânându-i întipărit ca o icoană a iubirii și a jertfei.

Având chemare pentru viața monahală, mai întâi a studiat Academia Teologică din Sibiu, între anii 1932 și 1936, apoi a urmat cursurile Facultății de Teologie din Cernăuți, fiind declarat licențiat al acesteia în anul 1938. Cu binecuvântarea mitropolitului Nicolae Bălan, în anul 1939 a petrecut în nevoință vreme de șase luni la Chilia Sfântului Ipatie din Sfântul Munte Athos, urmând ca apoi, timp de aproape un an, să urmeze cursurile Facultății de Teologie din Atena, însușindu-și astfel limba greacă.

La începutul anului 1941 a fost hirotonit preot, iar la scurt timp a primit tunderea în monahism la Mănăstirea de la Sâmbătă de Sus, loc în care s-a ostenit pentru ridicarea din ruine – alături de Sfântul Cuvios Arsenie de la Prislop – a vechii ctitorii a Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu. Făcând ascultare de ierarh și în vremuri tulburi de război, a petrecut timp de un an de zile în Germania și Austria, cunoscând îndeaproape suferința umană și învățând limba germană. În anul 1944 a fost numit stareț al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, nevoindu-se în această funcție timp de 10 ani, în vremurile de început ale regimului comunist.

Retrăgându-se din stăreție, ultimii ani ai vieții sale i-a pus în slujba lui Dumnezeu și a credincioșilor, devenind duhovnicul monahilor și al tuturor bunilor creștini care veneau aici în număr destul de mare. Ajungând la vârsta de aproape 80 de ani, blândul arhimandrit Serafim, părintele duhovnicesc al multor pelerini și credincioși, și-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, în anul mântuirii 1990.