Lada breslei tăbăcarilor făgărășeni a ajuns din nou acasă
Puțini știu că în secolul al XVIII – lea, cea mai bună piele era tăbăcită în Făgăraș. O piesă unicat, în istoria breslelor din Transilvania, lada breslei tăbăcarilor făgărășeni, a ajuns din nou acasă, la Făgăraș, după ce încă din perioada interbelică s-a aflat la București. Lada breslei a fost expusă la loc de cinste, alături de alte elemente cu o mare încărcătură istorică, în Cetatea Făgăraș. Turiștii, dar și locuitorii Țării Făgărașului, care vor ajunge să viziteze această expoziție vor descoperi informații prețioase despre acest meșteșug al tăbăcăritului practicat mai ales în satul Beclean.Una dintre cele mai valoroase piese care există în Transilvania referitoare la această breaslă este expusă în Cetatea Făgăraș. Sâmbătă, de la ora 15.00 a fost vernisată o expoziție în care lada primei bresle înființată în Făgăraș este unul dintre elementele principale ale expoziției.
Breasla tăbăcarilor este a treia breasla înființată în Făgăraș, după breasla pantofarilor și a cizmarilor, înființate în anul 1592. Practic, 12 tăbăcari s-au gândit să își înființeze o societate numită breaslă sau țehi, iar un sfert dintre ei erau beclereni. De aceea, de la vernisaj nu au lipsit reprezentanții comunei Beclean, care au colaborat cu reprezentanții muzeului din Făgăraș, să aducă această ladă, simbolul breslei tăbăcarilor, de la un muzeul din București, la muzeul din Făgăraș.
„Am vernisat o expoziție deosebită pentru că s-au împlinit 380 de ani de la înființarea acestei bresle, de la 1643, dar și pentru că astăzi am adus o piesă importantă: lada breslei tăbăcarilor făgărășeni, care nu se află în patrimoniul nostru, dar se află în patrimoniul Municipiului București. Este o piesă, un bun cultural unicat în istoria Transilvaniei, pentru că are pictat pe capac sfatul breslei tăbăcarilor făgărășeni de la 1806. Piesa a ajuns la București, fiind donată de către tăbăcarii făgărășeni lui Iorga, în perioada interbelică și pentru că tăbăcăritul și tăbăcarii au avut o contribuție majoră la dezvoltarea zonei noastre. În cadrul expoziției, care va rămâne deschisă până în decembrie avem lăzi de breaslă, avem cea de-a doua ladă de breaslă de la sfârșitul sec. al 18-lea, cealaltă de la 1846, avem statute ale breslei, unelte și produse ale acestora, în special pieptare și cizme.“, ne-a spus Elena Băjenaru, directoarea Muzeului Țării Făgărașului.
Și pentru că, vernisajul acestei expoziții a coincis cu sărbătorirea a 550 de ani de atestare documentară a satului Beclean, primarul comunei Beclean a fost însoțit la vernisaj de membrii Ansamblului ” Someșul” din orașul Beclean.„S-au aliniat foarte bine astrele pentru Beclean și astăzi la împlinirea a 550 de atestare documentară a satului nostru iată că suntem aici în Cetatea Făgărașului, unde am aluat parte la acest vernisaj. Le mulțumim celor care au fost implicați în acest proiect: doamnei Elena Băjenaru și domnului Băjenaru din conducerea Muzeului Țării Făgărașului.
Ne bucurăm că în urma unor eforturi conjugate am adus acasă lada țehiului tăbăcarilor din Făgăraș și Beclean. De asemenea, la Făgăraș va ajunge și tabla Țehiului, un alt simbol important de 1643. Tabla țehiului vine de la București, de la Muzeul Național de Istorie. Lada breslei din această expoziție este foarte frumoasă pentru pictura de pe capacul ei, însă întreaga ladă este un simbol pentru noi și poartă o încărcătură foarte mare pentru noi. Această ladă s-a aflat mulți ani la Muzeul Municipal de Istorie București, iar noi suntem extrem de mândri să suntem urmași ai vrednicilor tăbăcari, care cu rânduială au dus mai departe mulți ani această meserie. Trei dintre fondatorii din 1643 ai breslei tăbăcarilor din Făgăraș au fost beclereni. Așa cum ne-a explicat și domnul Constantin Băjenaru erau pe picior de egalitate Făgărașul și Becleanul. Asta se regăsea și în breasla tăbăcarilor, care s-a dezvoltat și în Beclean“, ne-a spus Claudiu Motrescu, primarul com. Beclean.
Fundamentul oricărei bresle era statutul care era bazat pe niște fundamente. Simbolul era lada breslei. În ladă se țineau sigiliu adică ștampila și banii. În timp s-a ajuns la 130 de membrii în breaslă. În anul 1872 s-a decis desființarea breslelor de tip medieval. În timp, după industrializarea masivă , acești meșteșugari au început să falimenteze .(Iulia GRECU)














