Mănăstirea Sâmbăta de Sus, cu apa care face minuni, căutată azi, de Izvorul Tămăduirii
Azi, 10 mai, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus e mare sărbătoare: Izvorul Tămăduirii, unul din hramurile locașului de cult. Se spune că pe locul mânăstirii de azi ar fi fost mai întâi un izvor binecuvântat, făcător de minuni.
La Mănăstirea ridicată în anul 1696, de domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu, a fost stareţ, vreme de 4 ani, părintele Arsenie Boca, considerat de mulţi dintre credincioşii creştini ortodocşi „Sfântul Ardealului”. În interiorul curţii mănăstirii se află fântâna „Izvorul Tămăduirii”, atestată documentar din sec. al XVI-lea, fiind cea mai veche piesă din incinta mănăstirii, în jurul căreia, de-a lungul timpului, s-au petrecut şi ţesut multe întâmplări miraculoase şi legende.
Izvorul a fost reamenajat de Viorel Mureşan, un bărbat care susţine că l-a cunoscut pe părintele Arsenie Boca în tinereţe, şi, spune el, l-a visat spunându-i să aibă grijă de izvor. Omul zicea că vorbele pe care i le-a spus părintele Arsenie, în 1974, la Bucureşti, atunci când l-a întâlnit, s-au îndeplinit: „Mi-a zis că nu rămân cu soaţa mea şi să nu fac copii, în primii doi ani de căsnicie, că n-o să fie bine. N-am ascultat! Şi aşa a fost”. De altfel, izvorul la care obişnuia să se retragă pentru a se ruga „Sfântul Ardealului” a ajuns, acum, loc de pelerinaj, în special în ziua Izvorului Tămăduirii.
Apa de aici e considerată tămăduitoare, iar în ţară, cu astfel de izvoare mai sunt mănăstirile Ghighiu – Prahova, Dervent – Constanţa, Hoacioara – Neamţ, Cetăţuia Negru Vodă, Nămăieşti – Argeş, Izbuc – Bihor, Nucet – Dâmboviţa şi Slava – Bistriţa Năsăud.
Istoria zilei
Originea sărbătorii „Izvorul Tămăduirii” vine dintr-o legendă conform căreia o minune s-a petrecut lângă un izvor de lângă Constantinopol. Se spune că un om orb şi-a recăpătat vederea după ce s-a spălat pe faţă cu apa din izvor. El a ajuns la acest izvor călăuzit de cel care avea să fie împărat. Maica Domnului l-a îndemnat pe acesta să îndrume omul orb către izvorul care l-a vindecat. După ce a ajuns împărat, Leon I a construit la locul respectiv o biserică din zid. Se spunea că femeile care lăsau în biserică, peste noapte, în joia din Săptămâna Luminată, un vas cu apă, şi îl recuperau după slujba de vineri, aveau norocul de a se spăla cu acea apă de numeroase necazuri.