„Vreau să se înțeleagă că absolut tot ceea ce facem, facem în sprijinul cetățenilor, chiar dacă ei nu înțeleg această hârțogărie. Nici eu nu o înțelegeam, dar e necesară.“

De mai bine de un an, în fruntea orașului Victoria se află Camelia Bertea, un primar care deja își pune amprenta în administrarea orașului de la poalele Munților Făgăraș. Problemele din Victoria sunt multe și de aceea și așteptările oamenilor sunt pe măsură. Unul din cele mai importante proiecte – spitalul orășenesc – a fost realizat anul trecut, când, după mai bine de 10 ani, instituția medicală din Victoria și-a redeschis porțile. Însă până la a funcționa la capacitate maximă și a oferi toate serviciile medicale de care comunitatea are nevoie, mai este cale lungă și investiții de sute de mii de euro, poate și mai mult. Camelia Bertea e optimistă și se bazează în proiectele ei și pe unitatea comunității și sprijinul oamenilor de bine. În același timp, a demarat proiecte pe toate fronturile, însă până la forma finală, trebuie să depășească birocrația stufoasă, dar necesară. Despre ceea ce a reușit să realizeze în anul 2021, dar și care sunt planurile pentru noul an, aflați în rândurile ce urmează. 

Pentru început, vreau să facem un scurt bilanț al anului trecut. Cum a fost anul 2021 pentru orașul Victoria, din punct de vedere administrativ?

2021 a fost un an de acomodare pentru mine care, venind din învățământ, nu am știut ce înseamnă administrația publică, un an în care am început să învăț și eu, să capăt experiență. Important este că sunt motivată să fac acest lucru și am promis că fac acest lucru și îl voi face în continuare. A fost un an în care am reușit redeschiderea Spitalului Orășenesc, practic, un an hotărâtor, pentru că acea Hotărâre de Guvern a fost foarte greu de obținut. Nu a fost chiar așa cum își închipuie alții, pentru că timp de 10 ani s-a mai încercat și nu s-a reușit. La ora actuală, spitalul funcționează cu secție de Ambulatoriu de zi și spitalizare de zi. Așteptăm spitalizarea continuă. Din păcate, a fost tergiversată de mult timp, din varii motive, din care cele mai multe nu au ținut de noi. Acum urmează să obținem o clasificare a spitalului. Noi o să accedem spre clasificarea numărul 5, cu niște termene clare. Avem un plan de conformare, pentru că nu îndeplinim criteriile nici pentru 5, neavând în prezent secție de Paleație, unde trebuie investit. Aceasta se află la etajul 4 al spitalului, dar nu este făcut nimic acolo. Trebuie renovat absolut totul, de la zero, și după ce vom reuși să renovăm acest etaj, vom discuta și de această secție de Paleație. Planul de conformare ar dura până la 24 de luni maxim, iar asta înseamnă că în 24 de luni trebuie să avem și acest etaj funcțional. În situația în care nu vom primi această categorie, vom putea intra în contractare cu CNAS, doar că cu o contractare mai mică.

La spital încă sunt în continuare foarte multe provocări, pentru că au fost extrem de multe probleme, pe care acum pe măsură ce înaintăm, le vedem. Suntem încă deficitari în ceea ce privește aparatura medicală, care este extrem de scumpă. Discutăm de sute de mii de euro.

Asta deși ați mai cumpărat, ați și primit prin diverse sponsorizări aparatură medicală!

În ultima perioadă, cel puțin în lunile noiembrie-decembrie, s-au accentuat aceste sponsorizări. Dacă inițial am pornit cu sponsorizare de 90.000 de euro de la cetățeni, de la firma Purolite din zonă, plus munca voluntară. Nu pot să fac un cuantum al muncii voluntare, pentru atâtea luni și voluntari, dar dacă am fi angajat firme cred că ne-ar fi costat și asta vreo 70.000-80.000 de euro. Plus cei 90.000 de euro, care au venit efectiv ca sponsorizare pe aparatură, așa am început, plus banii care au fost alocați de la noi, din bugetul local. La vremea respectivă, vreo 600.000 lei, ulterior am tot alocat către spital și au venit și alte asociații. A venit Asociația „Dumbrava minunată“, au venit parohii care ne-au sponsorizat  inclusiv cu lenjerii pentru tot spitalul, parohii de lângă Săcele. Am fost foarte impresionați că au venit preoții de acolo. Ulterior, am început să depunem proiecte la toate instituțiile unde am aflat că există astfel de proiecte, de exemplu Transgaz, Romgaz, Hidroelectrica, toate asociațiile care se ocupă cu așa ceva, pe unde am găsit, am scris și am trimis. Primele răspunsuri au venit de la Romgaz, 200.000 lei și Hidroelectrica, tot de 200.000 lei. Sunt bani care deja au intrat în conturile spitalului, sunt bani cu care vom începe achizițiile, pentru care au fost depuse proiectele. Provocările sunt foarte multe.

Care este situația personalului medical. Este suficient?

La infirmiere și asistente, schema este completă, la medici mai avem câteva locuri. Momentan sunt ocupate Pediatria, Bolile Interne, Chirurgia, Urologia și Fizio-kinetoterapia. Mai sunt posturi libere la Diabetologie, Cardiologie, Gastroenterologie, Endocrinologie, ORL.  Pe unii din medici i-am identificat, dar la ora actuală, din păcate, neavând aparatură, nu au obiectul muncii. Chiar dacă am angaja un gastroenteorolog mâine, nu avem nici endoscop, nici colonoscop, niciun aparat de investigat, nici un aparat de radiologie și este foarte greu să pui un diagnostic și să trimiți pacientul în alt oraș ca să-ți vină cu un examen făcut acolo. Atunci, prioritar este să achiziționăm aceste aparate, după care ulterior să încadrăm și medicii respectivi.

Cu ce fonduri vă gândiți să achiziționați aparatură medicală?

O mare parte ne vom baza tot pe sponsorizări, suntem în discuții deja pentru aparatul de colonoscopie și endoscopie. Avem promisiuni destul de ferme că vom primi și acest aparat, printr-o sponsorizare. Am cuprins și în bugetul local bani către spitalul orașului, anul acesta. Pe partea de dezvoltare sunt incluse și niște studii de fezabilitate, pentru că așa cum am mai spus și o repet, bugetul orașului Victoria nu o să poată să țină spitalul la standardele de care e nevoie și nu o să poată să-l utileze. Dacă am cumpăra aparatura de care e nevoie în spital, am avea nevoie de bugetul orașului Victoria pe 5 ani, fără să mai facem nimic de acum încolo. Practic, e imposibil acest lucru. În consecință, oamenii nu înțeleg, cum de altfel nici eu nu am înțeles până să vin în administrație, că atunci când depui un proiect, pentru maturitatea proiectului respectiv, trebuie să ai niște documente. Unele dintre documente sunt aceste studii de fezabilitate, acolo unde nu e nimic, unde sunt clădiri, se numesc DALI-uri, după care ulterior vine un proiect tehnic, care se atașează și abia apoi, după ce ai toate aceste documente, identifici axelede finanțare, depui proiectul, aștepți să vezi răspunsul și durează 2-3 ani cel puțin, nu discutăm de pe azi pe mâine. Dar tocmai pentru că trebuie făcute aceste lucruri, am alocat bani pentru studiul de fezabilitate pentru partea de ambulatoriu, pe PNRR, unde sunt proiecte care necesită sume destul de mari. Prin acestea ne-am putea achiziționa aparatura de laborator, de aproape un milion de euro, pentru că din păcate nu avem aparatură de laborator, avem un contract cu Regina MARIA, pentru analizele de laborator. Se fac la Victoria dimineață, sunt ridicate, duse, e foarte complicat, sunt cheltuieli în plus, de care încercăm să scăpăm, dar lucrurile acestea se vor realiza pas cu pas.

Apoi, e un spital renovat parțial în interior, pe exterior el nu a beneficiat de nicio îmbunătățire. Pe partea de eficientizare stăm prost, avem niște consumuri uriașe, centralele pe gaz nu au avut avizare, pentru că am avut probleme foarte mari cu ele, suntem pe centrale cu lemne, care sunt avizate, dar și acolo va trebui să aducem îmbunătățiri. Ați văzut ce se întâmplă cu prețul utilităților în toată lumea; și noi suntem în aceeași situație. Va trebui să găsim o soluție și aici, clădirea fiind foarte veche, nefiind izolată nici în interior, nici în exterior, pierderile sunt foarte mari și va trebui să ne orientăm spre un proiect de eficientizare. Am alocat și aici bani din buget, pentru că prin PNRR se deschid foarte multe axe pe eficientizare, dar va  dura. Alegem în general PNRR-urile, deși există proiecte și pe AFM, pe partea de eficientizare, dar la AFM pentru a primi un punctaj destul de mare, cota noastră de cofinanțare ar fi de aproape 30%. Pe PNRR ne ducem la 2%, deci putem depune mai multe proiecte.

Provocările sunt foarte multe la spital, dar oamenii trebuie să înțeleagă că trebuie să o luăm pas cu pas, nu poți să ai Radiologie peste noapte, nu poți să te acreditezi peste noapte. Mulți îmi spun că noi am avut aparat de radiologie cumpărat în 2005-2006. Da, într-adevăr, în spital au fost foarte multe lucruri, dar în momentul în care spitalul a fost închis, o mare parte din ele au fost preluate de Ministrul Sănătății sau DSP și redirecționate către alte spitale din zonă. O altă parte au fost păstrate în niște condiții improprii și dacă adaugi gradul lor de vechime – unele erau din 1994 – ele sunt practic inutilizabile.

Practic, ați luat-o de la zero?

Din păcate da, am luat-o de la zero. Nici Ambulanță nu avem și acolo avem un contract; sunt foarte multe, dar, pas cu pas, va fi bine. Eu sunt foarte încrezătoare, iar spitalul este un proiect de suflet și va merge, dar lumea trebuie să aibă răbdare, pentru că nu se poate de azi pe mâine. L-am deschis în octombrie și dacă în 3 luni am reușit să facem să funcționeze cinci secții, e foarte important. Lucrăm încă la Camera de Gardă, pentru că oamenii întreabă când o deschidem. E foarte greu, pentru că acum nu mai pot să o facă medicii de familie, care nu au competență pe urgență. Ca să acoperim o Cameră de Gardă ne trebuie 16 medici specialiști. În mare parte, i-am identificat, mai sunt niște avize de primit, ne trebuie niște contracte cu ei, deci sunt foarte multe lucruri care țin de partea birocratică.

Ce mă impresionează pe mine e spiritul acesta civic extraordinar, pentru că dacă însumezi acum sponsorizările toate, sunt sume destul de mari și deși nu avem buget, ne sar în ajutor alții. In momentul în care vom avea toate actele pregătite să depunem proiectele, va fi din ce în ce mai bine. E o perioadă grea, 2-3 ani va fi mai greu, dar după care spitalul va fi OK.

O altă activitate spre care v-ați îndreptat atenția încă de la început de mandat au fost acțiunile de igienizare. Au fost numeroase acțiuni, prin care ați reușit să  curățați zone insalubre din oraș!

Din păcate, am găsit extrem de multe locuri insalubre. Nu am reușit să le curățăm pe toate, așteptăm primăvara și o să ne reluăm activitatea. De multe ori, am întâmpinat foarte multe reticențe din partea unor cetățeni, care au spus că de ce să adune ei pentru că există un serviciu, care are angajați, iar serviciul de salubrizare e obligat să facă asta. Trebuie să conștientizăm foarte multe lucruri, pe care din păcate nu vrem să le facem. O dată, că nimeni nu e obligat să adune după noi, din orice loc și unde vrem noi să le aruncăm; sunt extrem de multe zone pe care le-am descoperit, care sunt în zona grădinilor, în afara orașului, care sunt la cimitir. Oamenii de la salubritate nu sunt obligați să facă aceste lucruri. Ei au un contract pe anumite zone; dacă am avea inclusiv grădinile, zonele ascunse, atunci nu am putea să plătim costurile către ei. Și acolo e un personal destul de redus de care trebuie să avem grijă, nu sunt zeci de persoane. Am rămas șocată, după ce am făcut o vizită miercuri, 19 ianuarie, la Hoghilag și la Ciugud, că în niște comune, oamenii încep să se trezească la realitate. Faptul că nu prea mai sunt coșuri de gunoi, asta înseamnă că oamenii se civilizează și au învățat să-și arunce propriul gunoi. Lucrul acesta este implementat inclusiv la școală. În sălile de clasă din Ciugud nu există coșuri de gunoi. Există doar pe hol și afară, niște tomberoane, pe categorii, pe fracții, unde copiii sunt învățați de mici cum trebuie să sorteze și sunt învățați că trebuie să-și păstreze gunoiul și să nu-l arunce pe oriunde, să-l arunce doar în locurile special amenajate. Nu știu dacă în tot Ciugudul am văzut două coșuri de gunoi! Stau să mă gândesc că în Victoria la noi, sunt zone unde avem coșuri de gunoi din 15 în 15 m și totuși zonele de pe lângă sunt pline de mizerie. Aici trebuie să lucrăm foarte mult, să învățăm să reciclăm, aici este o adevărată provocare și încă nu am reușit să ajung unde mi-aș fi dorit.

Ați montat containere pentru colectare selectivă, tot anul trecut. Cum funcționează această selectare a gunoiului?

În unele zone să știți că funcționează foarte bine, în unele, prost. Depinde foarte mult de cartiere, depinde foarte mult de cultura cetățenilor, de gradul lor de conștientizare. Sunt unele zone și aici aș vrea să dau un exemplu: paradoxal este o zonă la intersecția dintre George Coșbuc cu Oltului, unde avem o zonă de containere, unde cred că foarte mulți s-ar fi așteptat să nu existe o colectare selectivă. Șocant este că în zona respectivă merge cel mai bine, cel puțin pe partea de sticle și pet-uri se colectează impecabil acolo. Merg foarte rău zonele de piață din păcate, deși acolo sunt cartiere mai tinere, le spunem noi și poate ne-am fi așteptat ca de la tineret să avem mai multă înțelegere; nu avem, pe partea asta, din păcate. Am montat containere, încă nu am reușit să montăm toate camerele video, pentru că sunt anumite procedee și acum cu  GDPR-ul, sunt mult mai multe de îndeplinit, înainte era mai ușor. Dar nici cu aceste lucruri nu o să reușim să ieșim la liman, pentru că de multe ori omul vine și își aruncă punga de gunoi, iar dacă ea e închisă la culoare, nu se vede că el a colectat selectiv, doar containerul în care aruncă. Deci tot la conștientizare, la educare ajungem, de aici trebuie să plece tot. Faptul că nu se colecta deloc și acum în stație avem în jur de 40 de tone de sticlă strânse e un semn bun, un plus. M-am așteptat să mergem cu niște pași mai alerți, ceea ce nu s-a întâmplat, dar sunt convinsă că de la un 0,1-05%, cât aveam noi colectare selectivă, acum am înaintat către câteva procente și treptat mai înaintăm.

Am avut probleme foarte mari pentru că nu avem nici mașini de colectare selectivă, aveam niște niște mașini luate pe SAPARD, acum vreo 11 ani de zile; aceste mașini deservesc întreg ADI-ul, cele șase comune și orașul Victoria, și sunt destul de uzate. Proiecte pe partea aceasta nu au fost în anul trecut, sperăm ca anul acesta să reușim să identificăm ceva, dar am reușit să semnăm un protocol de colaborare și parteneriat cu FEPRA. Ne-au pus la dispoziție o mașină de colectare selectivă, care a ajuns în decembrie la Victoria și în acest moment o să luăm tot ce ține de reciclabile separate; având această mașină, o să adunăm sticla, se întoarce la depozit, după care ne ducem luăm hârtia și așa mai departe.

Suntem în toate procedurile de acreditare să devenim stație de sortare, pentru că este extrem de important. Am fost odată stație de transfer și sortare, dar nu am mai avut autorizările. La rândul nostru trebuia să ducem toate aceste materiale reciclabile către o stație de sortare, care la rândul ei le sorta și le ducea mai departe și în final sumele care ajungeau la noi erau mult diminuate.

Zilele trecute am avut control de la cei de la SGA,  iar zilele acestea o să intrăm în posesia autorizațiilor și atunci începem și aceste demersuri. În momentul în care vom avea toate actele, atunci le putem sorta și noi în stație, pe platforme, unde a fost iarăși o adevărată provocare: din păcate, în stațiile de jos am găsit sute de tone de gunoi, pentru că înaintea campaniei electorale prețul era subvenționat, pentru că nu se reușea acoperirea salariilor angajaților sub nici o formă, deci gunoiul era adus pe platformă, depozitat acolo. Problema rămânea a Victoriei, pentru că amenda este dată pe proprietar, iar proprietarul era orașul Victoria. După câteva zile de mandat, m-am trezit cu televiziunile acolo, era o cantitate de gunoi de ani de zile, dar care nu era depus de vechea conducere. A fost o adevărată provocare să curățăm și această stație. Acum este tot o provocare să ne menținem la niște prețuri foarte mici. Să știți că din păcate și la Victoria, de la 10 lei/persoană , am trecut la 13 lei/persoană și mulți nu înțeleg de ce. Noi în cadrul acestei ADI, depășim cu puțin 10.000 de persoane, orașul Victoria plus cele 6 comune. La un tarif pe care îl aveam în luna decembrie de 10 lei ajungeam la costuri de peste 100.000 lei, în condițiile în care ultima factură pe care am avut-o la groapa de gunoi ecologică ajunge la 78.000- 80.000 lei. Dacă ținem cont că mașinile noastre duc către groapa de gunoi 4 zile pe săptămână , discutăm de 32 de drumuri de Sibiu, motorină. Suntem la limită deja cu banii, nu mai discutăm că mașinile noastre trebuie să ajungă în toate comunele, în tot orașul Victoria, pe Valea Sâmbetei, Viștișoara, Drăguș, plus toate satele. Și în consecință nu există bani să plătim salariile angajaților. Am fost nevoiți, pentru că taxa de mediu din nou s-a scumpit la groapă, taxă care era de 80 lei/tonă, a ajuns acum la peste 100 lei/tonă plus TVA-ul. De asemenea, taxa pe gunoiul menajer a crescut în unele locuri și cu 40%, motorina de asemenea s-a scumpit, deci absolut toate au crescut și atunci nu am putut menține același preț, pentru că nu am fi supraviețuit. O variantă ar fi fost să trecem către Făgăraș dacă ne primeau – în condițiile în care știți ce probleme sunt la SALCO și că Făgărașul are taxă mult mai mare – sau să trecem către Avrig unde de asemenea au avut probleme și au fost preluați de o altă firmă, care au taxele duble sau triple față de noi. Atunci a trebuit să găsim o variantă cât mai bună pentru cetățeni, să rămânem în ADI-ul pe care l-am creat în zonă. Nici taxa de 13 lei să știți că nu ne acoperă suficient costurile, dar în ideea acestei reciclări de care v-am povestit și mare parte din gunoi să reușim să-l reciclăm și să-l vindem și astfel încât cantitatea pe care o ducem la gunoiul menajer să scadă, atunci automat vor scădea și costurile, reușim să ne menținem la acest preț. Dar este insuficient pentru că trebuie să investim și în dezvoltare, pentru că dacă nu investești, ce faci? Sperăm ca prin acest parteneriat cu FEPRA, încet-încet, lucrurile să se dezvolte și stația de sortare să meargă bine, profitul să-l reinvestim. Sunt proiecte mici poate pentru unii, dar vitale pentru oraș: dacă zeci de ani nu a fost făcut nimic și trebuie să începi de undeva de la zero, este foarte greu, pentru că orice costă.

Ne-ați povestit că ați făcut o vizită zilele trecute la Ciugud și la Hoghilag. Care a fost scopul acestei vizite?

Noi avem un proiect pe eficientizare la grădiniță. Din păcate, pe proiectul acesta de eficientizare a fost gândită doar partea de panouri fotovoltaice, partea de izolare. Pe partea de interior se fac practic mai mult reparațiile pe unde au fost duse firele, după care nu se mai intervine la nimic. Am intrat în grădiniță, pentru că urmăresc lucrările, să văd cum merg și am fost șocată de toaletele copiilor, de sălile de clasă. Am avut impresia că ne-am întors în urmă cu 30 de ani. M-am gândit că nu se poate și dacă tot lucrăm, într-o formă sau alta trebuie să găsim banii necesari să investim și în interior pentru că nu putem trimite un copil într-o clădire renovată exterior, dar în interior arată în acest fel. Faptul că anul trecut, pe Anexa 7 am primit niște bani, printr-o negociere a USR, a făcut ca peste 324.000 lei, să fie direcționați către grădiniță. Am fost să vedem ce putem să facem și la interiorul grădiniței, pentru că este mult mai ușor să luăm exemple de bună practică, acolo unde cărarea este bătătorită. Să vedem  cum au crescut, pentru că a fost o școală care avea foarte puțini copii, dar în prezent nu mai primesc decât copii ai căror părinți au buletin de Ciugud, pentru că au crescut foarte mult. Am văzut ce înseamnă o școală smart în zilele noastre și paradoxal este că ne-am dus și la Hoghilag, la un alt primar care face prima școală în România, pentru copiii defavorizați, într-un cartier de romi. Tot așa, este la niște standarde fantastice. Nu m-aș fi putut gândi că se pot realiza asemenea lucruri!

Cu  alte cuvine, am fost să furăm idei. Primarul a fost foarte amabil, consilierul de imagine, domnul Daniel Lungu iarăși, extraordinar. Ne-am plimbat câteva ore prin Ciugud, am văzut toate obiectivele, am vizitat școala. Multe din ceea ce am văzut se vor regăsi în grădinița noastră, care sper ca în vară să fie terminată.

Educația este cea mai importantă, însă investiția în educație nu se vede de pe azi pe mâine, se vede în zeci de ani.

Pregătiți mai multe proiecte pentru a accesa fonduri europene?

Anul acesta o să ne ducem spre eficientizare la Colegiul Tehnic „Alexandru Bărbat“. Acolo a fost un proiect pe un PNDL, la care am renunțat, pentru că cota cu care trebuia să contribuie orașul era uriașă, ne apropiam de aproape 50%, iar investiția care se făcea acolo era minimală, nu acoperea clădirile, nu era ceea ce ne doream. Între timp a  fost un audit energetic, a fost făcut DALI pe zona respectivă, vom lucra la proiectul tehnic, după care vom depune acest proiect pe PNRR, pentru că cota de contribuție este mult mai mică, dar valorile sunt mult mai mari, de la 5 milioane de lei în sus. O să depunem proiect pentru creșă, pregătim studiile de fezabilitate pentru partea de stații de încărcare electrice, pentru că acum sunt fondurile, acum sunt oportunitățile, chiar dacă momentan poate nu avem în zonă mașini electrice, dar faptul că pregătim terenul spune multe. Ne îndreptăm pe axa pe PNRR, pentru locuințe pentru specialiștii în sănătate și învățământ, să vedem ce putem face.

Cel mai important este că lucrăm la PUZ-uri, pentru că după spital, cel mai important este crearea locurilor de muncă. Nu poți să atragi niciun investitor în Victoria la ora actuală pentru că nu aveam niciun PUZ în tot orașul. PUG nu este finalizat, pentru că suntem în litigiu și atunci automat avem nevoie de PUZ. PUZ-urile durează câteva luni, după care putem să atragem investitori. Nu pot veni investitorii, iar Primăria să le dea terenuri într-un câmp, unde nu e curent, nu e apă, nu e canalizare, nicio facilitate, iar aceștia nu pot nici construi. Atunci creăm pârghiile necesare ca să poată ca acel investitor să construiască.

Faptul că creăm aceste PUZ-uri este un  lucru extraordinar, ele sunt aprobate în ambele consilii, pentru că fiind în litigiu cu comuna Ucea, atât Consiliul Local Victoria, cât și Consiliul Local Ucea trebuie să aprobe aceste PUZ-uri, deși doar Victoria este cea care investește acolo. Primul PUZ are termen de predare în luna mai, este cel dinspre Viștea de Sus, cu o suprafață de 5 ha, iar acolo până în toamna acestui an sperăm să avem infrastructură, astfel încât până la sfârșitul acestui an sau la începutul anului viitor să avem un portofoliu și în momentul în care mă prezint și caut un investitor, să avem ce oferi. Investitori au mai venit, dar din păcate cunosc situația și nimeni nu așteaptă. Mulți sunt presați de timp, mulți au diferite proiecte, pe diferite fonduri și au termene-limită și noi nu aveam ce să le oferim. Toate acestea trebuiau pregătite dinainte! Dacă aș fi găsit măcar un PUZ funcțional în orașul Victoria sau în zonă era altceva, dar din păcate nu am găsit nimic. Lucrăm inclusiv la PUZ-ul de locuințe pentru tineri. Scoatem un cartier în vară, cartierul Farcaș, unde acum tocmai am semnat contractele pe apă, canalizare, urmează să semnăm contractele și pe partea de drumuri, pentru că am hotărât că nu mai scoatem în Victoria loturi de case fără să oferim infrastructura necesară. Le dai locuri de casă, dar îi lași fără apă, fără canalizare, fără drum, fără nimic.

Sunt foarte multe domenii asupra cărora ne îndreptăm. Dacă aș avea banii necesari, ar fi extraordinar!

În orice domeniu, orice proiect, documentația este obligatorie, nu puteți sări peste niște pași legali!

Așa este. Aici, în administrație, ca să poți să ajungi să depui un proiect ai o grămadă de etape de parcurs, pe care cetățeanul de rând nu le înțelege.

Ca să poți să depui un proiect european, de exemplu, la un liceu, trebuie să-i faci audit energetic, să demonstrezi practic necesitatea oportunității acestei investiții, urmează un DALI, pentru că era construcția gata. Când ai terminat acest DALI, care durează câteva luni, trebuie să-i faci un proiect tehnic, toate lucrurile presupun costuri, toate aceste lucruri nu se pot face cu oameni din primărie , pentru că nu sunt aici specialiști pe toate domeniile: pe pompe de căldură, pe geotermale și atunci durează. Abia când ai toată documentația, te îndrepți către o axă și începi să accesezi și acestea sunt perioade de pregătire. Vorbeam cu primarul de la Ciugud despre câte a realizat și îi spuneam că mă demoralizează când aud, dar mi-a spus să fiu calmă, pentru că e primar de 22 de ani și să nu am impresia că lucrurile s-au realizat de azi pe mâine!

Este nevoie de timp și de muncă susținută!

Și e nevoie de echipă, singură nu pot să fac nimic. Dacă nu am echipă și nu am oamenii care trebuie, e foarte greu. E foarte greu să-ți faci echipă. Noi avem de exemplu scoase posturile la concurs la ADPP; am pus condiție de vechime 7 ani, 5 ani, aici trebuie specialiști, dar nu vine nimeni. Acum, intrăm în ședința de consiliu local și modificăm aceste posturi în organigramă și le dăm cu vechime zero, oferim șansa unor tineri să vină să învețe în rând cu noi, pentru că se pare că nu găsim specialiști cu vechime mai mare.

Vreau să subliniez lucrul acesta și să se înțeleagă că absolut tot ceea ce facem, facem în sprijinul cetățenilor, chiar dacă ei nu înțeleg această hârțogărie. Nici eu nu o înțelegeam, dar e necesară. Ca să poți să obții aceste fonduri, trebuie să o iei pas cu pas și poate niciodată nu o să-i mulțumim pe toți! Anul acesta, știți că am făcut un patinoar în Victoria și nu sunt niște costuri atât de mari pe cât se așteptau toți. Costurile în alte orașe sunt cam de 30.000 de euro, dar noi am negociat la 20.000 de euro, pentru că am asigurat noi mentenanța și administrarea lui. Tocmai pentru a economisi niște bani administrarea am făcut-o cu personalul primăriei, cu personalul de la Parc Industrial, de la Ecosistem, stăm prin rotație, inclusiv eu, viceprimarul, consilierii mei de la USR. Au venit firme în întâmpinarea noastră, care au donat bani, prețul la copii e de 5 lei. La ora actuală avem aproape 11.000 euro recuperați din cei 20.000! Ținând cont că îl ținem până în februarie, există șansă mare să ne recuperăm în întregime toți banii. Nu a fost o așa o investiție nu am aruncat  bani. A fost o bucurie oferită copiilor, un alt mod de relaxare și de a petrece timpul aici, în aer liber.