RĂMAS BUN, D-NA PROF. ELENA MANTA!

În data de 4 mai, d-na prof. Elena Manta, a trecut la cele veșnice. Cariera profesorală, cărțile editate, i-au adus prețuirea întregii comunități gălățene din Țara Făgărașului.

În volumul ”Cartea deschisă a împărăției de la Betleemul Nașterii la Ierusalimul Învierii”, Valeriu Anania se adresează umanității largi: ”Nu uitați că Dumnezeu este deschidere, că deschiderea e lumină, că lumina e iubire, că iubirea e faptă bună, că fapta bună ne face ”fii ai luminii”(Ioan, 12, 36).

Gândul și fapta, năzuințele i-au fost d-nei prof. Manta, izvorâte din libertatea spiritului, care iradiază lumină. La acestea se adaugă înțelepciunea. Așa după cum spune Ernest Bernea, ”înțeleptul se apleacă în același chip și cu aceeași dragoste asupra lucrurilor mici ca și asupra celor mari, aceasta este din forța sa interioară care poate crește oriunde. Înțelepciunea este un pas către absolut. Cel ce ajunge în grădinile ei, vede drumul ce urcă în piscurile cuprinzătoare ale libertății și împlinirii. Pe pământ nu e bucurie mai pătrunzătoare”.

Dumnezeu a înzestrat-o cu virtuțile înțelepciunii, ale curajului, ale onestității, ale cumpătării.

În volumul editat în anul 2010, ”GALATI – FAGARAS, loc de întâlnire a două binecuvântate ţinuturi româneşti”, d-na Manta mărturisește: ”Viaţa m-a adus de pe Ardeal pe aceste meleaguri imediat după terminarea studiilor. Din fericire, Galaţiul m-a adoptat repede, iar apoi în familie am cunoscut sentimentul de preţuire pentru valorile acestui loc, simţind ca o sfântă datorie de a face ca toate acestea să nu se piardă”. Volumul citat cât și următorul,  „Nume de persoane și nume de locuri din fosta comună Galați-Făgăraș“, sunt păstrătoare ale memoriei și identității locale.

Cărţile îşi au soarta lor. ( ”Habent sua fata libelli” – Terentianus Maurus). Soartă, destin al cărţilor, altminteri spus, un mod singular de a dăinui ca un drum larg deschis peste generaţii. Cărțile editate de d-na prof. Manta, atestă vechimea şi statornicia unor locuri, care dăinui peste generaţii.

Volumul ”GALATI – FAGARAS, loc de întâlnire a două binecuvântate ţinuturi româneşti, conturează trăsăturile unui spaţiu arhetipal, spaţiu românesc de interferenţă, cu conştiinţa eternei reintegrări în veşnicie, a spaţiului care redevine loc al fiinţei. Însemnările manuscrise, documentele de arhivă ale scolii, ale bisericii şi „mărturiile celor care au trăit sau au auzit despre evenimentele consemnate” definesc construcţia arhitectonică a studiului.

La parohia Sfântul Ioan Botezătorul din Galați-Făgăraș, prof. Elena Manta a lansat volumul „Nume de persoane și nume de locuri din fosta comună Galați-Făgăraș“ (2018). Preotul paroh Cornel Ursu, prof. Elena Manta, prof. Viorica Bica, prof. Nicolae Marian, prof. Elena Bogdan, prof. Vasile Joantă, av. Petru Malene au relevat în alocuțiunile lor, menirea acestei cărți: aceea de a păstra vie dăinuirea Galațiului. Volumul este dedicat ”memoriei eroilor gălățeni căzuți în războiul pentru întregirea neamului românesc întru omagierea cărora a fost înălțat monumentul din fața bisericii” (prof. Elena Manta).

Cei 600 de ani de atestare documentară a Galați-ului au readus în memoria comunității gălățene, obârșia  ca o matcă fără sfârşit, statornicită în volumul GALAȚI – FĂGĂRAȘ, loc de întâlnire a două binecuvântate ţinuturi româneşti, editat în anul 2010. Cel de-al doilea volum elaborat cu aceeași rigurozitate științifică, completează monografia Galați-ului. Variația lingvistică, determinată de factori sociali, își găsesc concretețea în volumul publicat de prof. Manta Elena, ”Nume de persoane și locuri din fosta comună Galați-Făgăraș”. Pe un fond bogat documentar, sunt relevate toponimul Galați, toponimia și istoria locală, toponimia și antroponimia locală, toponimia și graiul local, clasificarea numelor topice (clasificare sociografică, clasificare lingvistică), numele topice din fosta comună Galați, glosarul acestora. Cercetării diacronice, d-na Manta îi rezervă un rol important în stabilirea funcției antroponimului. Asupra antroponimiei locale actuale, prof. Manta remarcă tendința firească de schimbare, de înnoire. Față de alte localități, Galațiul își păstrează încă trăsăturile specifice comunității rurale.

Toponimia locală, specifică autoarea volumului, păstrează caracteristicile graiului local. Capitolul Mărturisiri reconstituie celor de acum, pagini ale Galațiului, loc de înveșnicire a străbunilor.

„Timpul perfecționează spiritul omenesc, iar spiritul cere el însuși, aceasta”. În virtutea aforismului brâncușian, anii i-au fost marcați de o continuă sete de cunoaștere.

Director și profesor de limba și literatura română, la Școala generală nr. 4 din cartierul Galați, a sădit în sufletele generațiilor de elevi, dorința de a persevera în studiu pentru a accede la performanță. Rostirile lui Steinhardt converg înspre conştientizarea lecturii: „Lectura e semnul distinctiv al omului de calitate, al celui nerobit cu totul vremelniciei”. Cărţile sunt dăruite cu insidioasa putere de adâncă pătrundere în cugetul şi inima celor care le deschid cu intenţii candide şi învoiesc a da audienţă mesajului lor. Să stăm, de aceea, drepţi, să stăm cu luare-aminte, să stăm cu grijă: să nu care cumva să corupă ce este mai bun în noi. Cărţile pot fi leac şi antidot şi otravă. Să le deschidem larg porţile, mereu curioşi, mereu ospitalieri, nu însă fără TREZVIE”. Aceste îndemnuri au fost pentru generații de elevi, trepte spre împlinire. În amintirea adormitei întru Domnul, comunitatea gălățeană îi aduce un pios omagiu. Veșnică pomenire!

(Prof. Viorica Bica)

 

Un comentariu la „RĂMAS BUN, D-NA PROF. ELENA MANTA!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.