IN MEMORIAM CONSTANTIN BRÂNCUȘI

IN MEMORIAM CONSTANTIN BRÂNCUȘI

Spre imensitatea văzduhului”

”Spre imensitatea văzduhului” – aceasta este ”Pasărea” mea. Copil fiind, am visat totdeauna că aș fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri. De 45 de ani, port nostalgia visului acestuia și continuu să creez ”Păsări măiestre”. Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însușirea în sine, spiritual ei: zborul, elanul…Nu cred că voi putea izbuti vreodată. Dumnezeirea este pretutindeni și când uiți cu desăvârșire de tine însuți și când te simți umil și când te dăruiești. Divinitatea rămâne în opera ta; ea este magică” (Constantin Zărnescu, ”Aforismele și textele lui Brâncuși”, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1980, 95, p. 126).

1919 – 1941 este perioada efervescenţei creatoare. Seria de douăzeci şi şapte de versiuni ale „Păsărilor din văzduh” transpun avântul unei forme verticale în spaţiu. După M. Eliade, tema axei care susţine bolta cerească, datează din epoca preistorică. Odată cu ”Măiastra” (1910-1912) și seria ”Păsărilor în văzduh”, Brâncuși sculptează în piatră, zborul și gravitația. Mărturisirea lui este un credo: ”Toată viața, nu am făcut decât să caut esența zborului. Zborul – Ce fericire!” (Constantin Zărnescu, ”Aforismele și textele lui Brâncuși”, 100, p. 127). ”Măiastra” semnifică avântul în spațiu, ”sinele cerului”. ”Măiastra” a fost cea mai grea provocare”, avea să declare Constantin Brâncuși, ”și numai după un efort îndelungat am reușit să înglobez această mișcare în elanul zborului” (Zărnescu, p. 129). ”Măiastra” este ”o pasăre fabuloasă  al cărei cântec magic participă la creația lumii” (Marielle Tabart, ”Brâncuşi, inventatorul sculpturii moderne”, Editura Univers, 2008, p. 60). În prima sa versiune din seria ”Păsărilor”, pasărea așezată pe socluri, susține un corp rotund asemănător unei sfere. Gâtul este lung și curbat, iar ciocul întredeschis. De la această versiune, Brâncuși dă amploare formelor verticale. ”Pasărea galbenă” (1909) urmată de ”Pasărea de aur” din bronz, se arată privirii ca o ”formă elipsoidală neîntreruptă care se înalță dintr-o singură mișcare terminându-se cu o deschizătură întoarsă spre cer” (Marielle Tabart, p. 61). Păsările vor dobândi forme tot mai zvelte, țâșnind în spațiu. Piciorul păsării, se subțiază luând forma unui con în versiunea din 1923. În următoarele versiuni, păsarea ”devine una cu corpul într-o formă ce se alungește și se modelează progresiv ca sub efectul unei vibrații” (Marielle Tabart, p. 61).

brancusi3Henri-Pierre Roché relatează: ”Prima dintre păsările în marmură albă din această serie avea drept suport, încastrat un mic con din aceeași marmură albă, dar oarecum fără nicio legătură cu ființa sa. Brâncuși a lucrat un an de zile la conceperea și executarea tijei vii, palpitânde, pe care se sprijină și care avântă pasărea în zbor, și una și cealaltă, la fel de greu de descoperit” (Marielle Tabart, p. 61). Între anii 1931 și 1936, Brâncuși sculptează ”Păsări în văzduh”- una din marmură albă, iar cealaltă, neagră. Ele sunt cumpărate de maharadjahul Holkar din Indor pentru Templul eliberării. Cea de-a treia pasăre este din bronz șlefuit. În anul 1936, Brâncuși îi scrie maharadjahului:  ”Înălțimea păsării nu înseamnă nimic în sine. Proporțiile intime ale obiectului fac totul. Ultimele păsări ale mele, cea neagră și cea albă, sunt cele în care m-am apropiat cel mai mult de măsura exactă” (Marielle Tabart, p. 62).

În studiul ”Brâncuși. Surse arhetipale”, Mircea Deac aprofundează reprezentările și simbolistica păsării. În greacă, cuvântul ”pasăre” semnifică mesagerul. În taoism, nemuritorii luau înfățișarea păsărilor pentru a se elibera de greutatea terestră. În Rig-Veda, pasărea semnifică inteligența. La Altamira sau în frescele de la Lascaux, pasărea semnifică zborul sufletului. În Islam, reprezintă îngerii. ”Limbajul păsărilor” este asociat în Coran cu limbajul zeilor. Aici, pasărea întruchipează destinul. În legende, mituri, ele sunt purtătoare ale libertății. În miturile celtice, ele sunt mesagerii unei alte lumi. În arta africană, pasărea pictată pe măști, simbolizează puterea, viața, fecunditatea.

Mitul păsării este redat de Tacitus în ”Anale” (VI-28): ”Această făptură este consacrată soarelui. Cei care au vorbit de înfățișarea ei, sunt de aceeași părere că în ceea ce privește chipul și frumusețea penelor, Phoenix se deosebește în toate de alte păsări” (M. Deac, ”Brâncuși Surse arhetipale”, p. 25). În folclorul românesc se regăsesc Pasărea-suflet, pasărea fără somn, pasărea-pajura care veghează asupra ouălor de aur din cuibar. Brâncuși a stilizat fiecare variantă redându-i esența formei. Creația sa coboară în mit: pasărea răspunde chemării soarelui, iradiind lumină, umanității. Sculptorul întruchipează în creațiile sale, ascensiunea. ”Păsările” lui Brâncuși sunt ele însele, ”surse de lumină”. ”Pasărea măiastră” este ”un simbol al zborului ce îl eliberează pe om din limitele materiei inerte. Aici am avut de luptat cu două mari probleme. Trebuia să arăt în formă plastică, sensul spiritului care este legat de materie. Concomitent, trebuia să fuzionez toate formele într-o unitate perfectă. Chiar formele contradictorii trebuiau să se unifice într-o comuniune nouă., finală. În filosofia mea asupra vieții, separarea materiei de spirit și orice soi de dualitate rămâne o iluzie. Sufletul și lutul formează o unitate. Prin acest oval al trupului ”Păsării măiestre”, eu am separat și am combinat două mișcări imperioase – una deasupra ovalului și alta – dedesubt. Mă întrebam singur: cum trebuie să balanseze oare, formele pentru a da păsării, un sens al zborului, fără efort? După cum observați, am reușit cumva, să fac ca ”Pasărea măiastră” să plutească” (Constantin Zărnescu, ”Aforismele și textele lui Brâncuși”, 102, p. 128).

”Pasărea în spațiu” este surprinsă în zborul ei deplin. Sculptura sugerează ”ideea sublimă de viteză, de înălțare și de calm, totodată, de ascensiune fizică și spirituală” (Mircea Deac, p. 27). ”Omul”, spunea Brâncuși, ”nu se simte izolat în cosmos, se simte deschis către o lume care, grație simbolurilor, îi devine familiară. Omul iese din starea individuală și se apropie de o înțelegere universală. Experiența individuală se trezește și se transformă în act spiritual” (M. Deac, p. 27). În reprezentarea păsărilor, Brâncuși a redat ”voluptatea pură a zborului, zborul oniric și abstract, ascensiunea” (M. Deac). Maestrul s-a lepădat de sine spre a accede spre lumină. Pentru a reda puritatea, esența luminii, Brâncuși a polizat metalul și a lustruit marmura. ”Pasărea” ”reflectă strălucitor lumina, este ea însăși, luminiscentă” (M. Deac, p.28).

Prof. Viorica Bica

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.