„Îndrăznesc să cred că prin har m-am așezat în preoție“

Absolvenții de liceu care au promovat Bacalaureatul se pot înscrie la Facultatea de Teologie ”Sfântul Andrei Șaguna”, din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. Constantin Necula, preot ortodox și profesor universitar al facultății, cunoscut publicului pentru numeroasele sale apariții la conferințe și dezbateri televizate, a fost prezent de curând la Făgăraș, pentru a ne vorbi despre viața personală, copilărie, facultate și pentru a încuraja tinerii să urmeze această cale distinsă, a preoției. De asemenea, aceasta ne-a răspuns cu plăcere câtorva întrebări legate despre  profesia de preot.

 De ce v-ați ales această misiune?

Este ca în jurnalism, nu alegi tu, te alege el, nu? Jurnalismul e un soț admirabil, care din când în când te sufocă. Preoția este o mireasă, ea te alege, nu o alegi tu pe ea. Asta cu alegerea unei vocații este dificilă, încă lucrez la ea. A fost Harul lui Dumnezeu, îndrăznesc să cred că prin har m-am așezat în preoție. Sunt brașovean rătăcitor, mi-am dorit inclusiv să fac jurnalism, abia de acum 2 ani sunt membrul dumneavoastră, al jurnaliștilor profesioniști și tot ziceam că mi-a luat cam 30 de ani la toate, dar ca ardelean îmi pot permite să fac asta. Nu am o definiție să zic așa, dar cred ca tot parcursul acela, până la 21 de ani, până am intrat la facultate, a însemnat câte puțin pentru parcursul de după 21, când m-am întâlnit cu Dumnezeu mai des decât credeam.

Cum ați parcurs facultatea și cum s-au ordonat lucrurile după?

Eu încă mă simt student în continuare. Sunt ca în prima zi de școală, sunt foarte încântat de teologie, ca profesie. Citesc în continuare cu aceeași bucurie și am descoperit lucruri pe care am jurat că le știu, dar de fapt nu le știam bine sau lucruri pe care consideram că le știu foarte bine, dar am constatat că există  „un foarte bine” mai presus de ceea ce credeam. Nu am ieșit din primul an de facultate, iar la examenele aceastea online, mă gândeam cât de dificil le este copiilor să nu ne vadă, iar noi să nu îi vedem pe ei. Eu am terminat la Chimie-Fizică, în Brașov și să te duci să dai 7 examene de diferențe, erau „avioane“. Pentru mine a fost un efort, pentru că teologia te obligă să te ridici puțin deasupra lucrurilor.

Era o „sperietoare“ teologia, din punct de vedere al materiilor?

Pe o parte și pe de altă parte eram acuzat de sistem închis. Eu sunt băiat de frizer și de vânzătoare, nu aș zice că veneam din sistem. Tata era un om credincios și este, pentru că se zice că morții sunt mult mai credincioși decât noi și mai stabili un pic. Și toți mi-au zis că nu am nicio șansă, dar am intrat primul la școală. Am fost o generație, care a descoperit atunci în teologie, deoarece ne-au lipsit „tiruri de cărți”. Traduceam, scriam și traduceam.

Iată că de mai mulți ani oamenii nu mai consideră cititul important. Ce părere aveți?

Până la un moment dat. Au pus mâna pe carte chiar și cei care credeau că nu au nevoie de ea.

 Și încet, încet venim la biserică și ne dăm seama că legătura cu Dumnezeu ne este facilitată de preoți.

Noi înșine, fiind facilitați cu tot ce avem de făcut și tot ceea ce vedem pictat pe pereți, icoanele acelea și prezența Mântuitorului în Taina Dumnezeieștii Liturghii, purtarea de grijă, cum în biserică și în lume nu e nimic întâmplator, ci totul e proniator, nu facem decât să ne punem la îndemâna lui Dumnezeu. Din punctul acesta de vedere, preotul e mediator sau facilitator. Dumnezeu e sutașul cel mare, care are grijă de slugă, oricât ar fi de bolnav.

 Este nevoie de preoți?

Sper că este. M-a întrebat cineva ce sens mai are să vorbim despre admitere în teologie, despre creșterea unor generații de preoți. Păi s-a văzut acum. Profesioniștii se nasc greu și se pierd ușor. Avem nevoie de profesioniști în toate domeniile, oricum. Preoția este partea de medicină, fără de care medicina nu ar fi decât o robotizare continuă, m-a învățat un vechi prieten, care era medic francez.

Câtă importanță au slujbele în psihicul unui om care suferă sau efectiv în viața cuiva?

„Doamne vindecă-ne pe noi, păcătoșii!”, aici nu ne referim neapărat că suntem bolnavi, adică nu avem o mână, un picior, ci suntem efectiv bolnavi în mai multe chipuri. Și atunci de fiecare dată, slujba te lucidizează, te așează într-o ordine Dumnezeiască a suferinței. Bunica m-a învățat, fiind foarte bolnavă spre sfârșitul vieții ei, îmi povestea că atunci când o doare tare, ea adoarme, iar când îi trece durerea se trezește și nu s-a mai trezit la o vreme. Ea a fost cea care mi-a spus că în purtarea lui de grijă, Dumnezeu o ține amorțită cu dragostea lui. Și nu apuca să meargă la multe masluri, dar simțea că cei ai casei se roagă pentru ea, integrând-o în puterea lui Dumnezeu. Am văzut cu ochii mei cum un om se poate ridica și să fie exact „Ștefan cel Mare“. Și atunci am învățat cât contează optimismul unui preot. Preotul nu are voie să fie „turbat” cu nimic sau supărat.

Dar până la urmă și preotul e un om, nu?

Nu. Preotul nu e om. Atunci când îmbraci haina preoției, nu mai ești om. Trăiești într-o altă ordine. Când devii om, devii pentru că ai epuizat răbdarea, pe care Dumnezeu a avut-o cu tine; când își iese din ”pepeni” un preot e urât. Perioada aceasta de preoție este foarte grea, prin libertatea acordată celorlalți, care în general vine și dărâmă ierarhii.

Să punem în discuție și venitul material al unui preot. Nu cred ca putem pune în balanță venitul unui preot cu cel al unui medic. Ce părere aveți?

Oamenii care își onorează vocațiile nu se îmbogățesc de pe urma lor. Se îmbogățesc în iubire, prietenie, respect. Este important să mergi pe stradă, iar oamenii să îți stângă mâna.

Ați dorit să faceți facultate de teologie la Făgăraș?

A, nu. Aceasta a fost o glumă, va rămâne la Sibiu, dar îi putem strânge pe făgărășeni în jurul facultății, cum o făcem de la 1700 si un pic. Până la urmă avem de a face cu cea mai venerabilă facultate din țară, cum a spus Preasfințitul Laurențiu. Facultatea este la Sibiu, acolo unde s-au pregătit zeci de generații, unde chiar și mulți preoți onorabili din Făgăraș au terminat. Eu cred foarte mult ce fac profesorii de aici, de la seminar din Făgăraș. Cred mult în aportul directoarei  seminarului și efortul pe care ei îl fac ca să educe copiii aceștia, pentru că să știți că copiii care fac licee teologice sunt foarte „hoțomani” așa, pentru că ei „fură” din două părți ca să rodească. Dacă le place ceva merg într-o direcție, dacă nu le place teologie pot merge în altă direcție, pentru că la teologie se face școală.

Cam ce ar avea de făcut tinerii, care vor să îmbrățișeze această carieră?

Pe Preasfințitul Pimen l-a întrebat odată un copil ce trebuie să învețe ca să fie un bun preot: dogmatică, istorie, iar preotul tăcea și a zis ”Crede-mă, cel mai bine e să înveți limba română”. Deci cel mai de preț aport, pe care poate să îl aibă biserica la ora actuală, în context de conservare a unei limbi române corecte și cred că o face bine. Nu mai e greutatea de altă dată la teologie când în 91, dădeam examenele la Sibiu, eram 43 pe un loc, acum lucrurile sunt mult mai ample, sunt 53 de locuri  bugetate la teologie, dar și două grant-uri ale ULBS, plus că avem un loc gratuit pentru studenții care vin din străinătate.

În ce constă examenul?

De data aceasta este simplu, deoarece e vorba de un interviu motivațional, se vorbește pur și simplu. Pe mine mă distrează când se zice ”încercăm să vedem abilitățile socio-umane” . Cine s-ar fi gândit vreodată că preoții trebuie să fie ”socio-umani”, doar noi păstorim marțieni, iar pe de altă parte, media de la Bacalaureat este utilizată 100%, iar ierarhizarea, făcându-se prin nota de la limba română, care anul acesta chiar cred că va conta foarte mult. Încă nu avem încredere să îi lăsăm să ne spună ce gândesc, le cerem să ne spună ce gândim noi, de parcă noi nu am ști ce gândim, ori în contextul acesta, asta se întâmplă. O noutate este că de 3 ani avem, la Sibiu o secțiune de muzică religioasă, anul acesta absolvă colegii noștri, care sunt prima generație și au si colegi de vârsta mea, râdeau și spuneau că și-ar fi dorit și ei să arunce cu potcapul, dar nu s-a putut din cauza condițiilor actuale. Și copiii acestei generații au tot respectul meu, nu doar pentru că am o fetiță, care a dat anul acesta Bacalaureatul.

De când încep înscrierile?

Perioada de înscriere este 8-22 iulie, și noi râdeam că este paralel cu obținerea licenței celorlalți, lungindu-se starea de alertă s-a împins și licența. Pe de o parte, vor pleca spre master, o parte dintre studenți, iar o parte vor veni, cum ar zice Înalt-Preasfințitul Laurențiu „ucenicii cei noi” ai facultății, pentru că teologia e o școală de ucenicie. Este o școală dificilă, din punctul acesta de vedere. Interviul este în 27-28 iulie, are o perioadă de 2 zile, pentru a putea asculta pe cât mai mulți. Rezultatele finale vor fi afișate în 5 august, dar până atunci cred că lucrurile vor fi așezate.

Care este perioada studiilor?

Patru ani se face Licența, doi ani Master-ul și apoi Doctoratul, care durează trei ani. Aici este surpriza, pentru cei care comentau că preoții nu au școală. Râdeam pentru că după medicină suntem singura facultate cu 4 ani și nu e un ciclu de formare, e o școală serioasă.

Ce urmează după cei 4 ani? Cum e cu parohia?

Foarte mulți își doresc să devină preoți. Noi avem un examen de capacitate, care se dă cu fiecare generație, cam de două ori, apoi urmează concursul pe parohii. Ar trebui sa spargem un mit, să le spunem oamenilor că examenele sunt extrem de serioase, pentru că sunt făcute în prezența unor oameni care chiar au responsabilitate pentru ceea ce fac. Așezarea în parohie e un examen, de fapt. Examenul cel mai important, pentru un preot e în fiecare secundă, de fapt. Nu toți rămân în teologie, avem PR- i, tot felul de oameni care au fost acceptați pentru studiile lor teologice. Cele mai interesante vești ne-au venit de la un fost student, care în prezent este unul dintre cei mai mari dealeri ai unei companii uriașe de mașini din România, pe care patronul l-a angajat pentru că avea nevoie de oameni de încredere și a considerat că un om care are teologia nu poate fi decât cinstit. Slavă Domnului că în situația respectivă chiar nu a greșit, se mai întâmplă și la noi să fie oameni care ocolesc vocația. Pe mine ce m-a bucurat foarte mult că nu a făcut de rușine teologia. Mai există o etapă de înscriere în toamnă din 7-10 septembrie.