Recomandate

Bunurile mobile ale văduvei de voievod, Ecaterina de Brandenburg, consemnate la Făgăraș

 

La  25 noiembrie 1629 se stingea din viaţă principele Transilvaniei Gabriel Bethlen, lăsând în urmă o tânără soţie ce va prelua, pentru scurtă vreme – între 16 noiembrie 1629 – 28 septembrie 1630 –, regenţa Transilvaniei. Un caz singular în istoria acesteia – o femeie prelua conducerea principatului –, care aducea în prim planul vieţii politice un nou rol al femeii care putea rivaliza cu cel al bărbaţilor, ilustrând ceea ce specialiştii au numit ”feminism de stat”.

Principesa Ecaterina de Brandenburg (1604-1649)

Principele Gabriel Bethlen şi-a dorit, după moartea primei sale soţii petrecută în 1622, să intre, printr-o alianţă matrimonială, într-o familie europeană puternică. După tratativele eşuate de căsătorie cu Cecilia Renata, arhiducesă de Austria, fiica lui Ferdinand al II-lea, principele transilvan şi-a îndreptat atenţia către Ecaterina de Brandenburg, fiica prinţului elector Johann Sigismund al Brandenburgului şi a Annei de Austria. Această căsătorie, desfăşurată prin procură (principele l-a însărcinat pe cancelarul Simon Péchi, însoţit de o suită numeroasă, să-l înlocuiască, prin procură, la căsătoria ce a avut loc la 22 ianuarie, la Berlin), i-a adus mai multă legitimitate politică în plan european. Câteva zile mai târziu după această ceremonie, cancelarul Péchi, împreună cu principesa, însoţită de un nesfârșit cortegiu, format după cum scriau contemporanii din aproape 500 de trăsuri, au plecat spre Casovia, în Ungaria de Nord, unde, în fruntea unei adevărate oştiri formate din 4.000 de soldaţi călare, 1.500 soldaţi nemţi şi 1.500 de lăncieri unguri, îi aştepta principele. O adevărată manifestare de forţă, menită să demonstreze puterea acestui principe. Nunta desfăşurată la Casovia cu mare fast  (ceremoniile de nuntă au ţinut 8 zile, participând solii ale Ţării Româneşti, Franţei, principilor electori sau ale sultanului), a produsă o puternică impresie în întreaga Europă, fiind pentru multă vreme, chiar şi după anul 1700, modelul nunţilor transilvănene pentru nobilimea de aici.

Publicitatea făcută acestui eveniment a depăşit cu mult graniţele Transilvaniei, în 1626 la Viena apărând o broşură despre nunta principelui cu Ecaterina de Brandenburg, retipărită apoi la Praga şi Augsburg, iar în secolul al XIX-lea au văzut lumina tiparului însemnările trimisului imperial la acest eveniment.

Fără îndoială cheltuielile cu această nuntă, al cărui ceremonial a fost pus în scenă de principele însuşi, au fost enorme şi dacă plecăm doar de la darurile de nuntă pe care acesta le face familiei soţiei: cumnatului, principele elector Georg Wilhelm, mirele i-a dăruit un sceptru de aur masiv ”cum nu s-a mai văzut”, iar viitoarei principese un foarte frumos lanţ purtat pe frunte, bătut cu pietre preţioase. Gusturile pentru bijuterii ale acestui principe transilvănean, influenţat de moda spaniolă, ne este cunoscut din Cărţi de curte şi socoteli, pentru perioada 1615-1627, aceste registre consemnând cheltuielile pe care le face pentru întreţinerea curţii sale. Cheltuielile ne dezvăluie un principe care nu a precupeţit nimic pentru a avea o curte la nivelul marilor puteri europene, pe de o parte, iar pe de altă parte ne oferă informaţii despre ceea ce era la modă în epocă (de la bijuterii la stofe, de la consumul de fructe exotice la condimente), dar ne relevă şi faptul că Transilvania era parte a unui comerţ european, având legături comerciale cu Istanbul, Veneţia, Viena etc. Totodată, avem şi o imagine clară asupra preţurilor, nu numai al bijuteriilor, materialelor scumpe, ci și ale diferitelor servicii aduse principelui de negustori, dieci,  muzicanţi sau meseriaşi.

Redăm câteva din cheltuielile pe anul anul 1625 făcute de curtea princiară pentru bijuterii, consemnate la Făgăraș:

”În anul 1625 în zilele de 18, 20, 21, 22 martie, cetatea Făgăraş, a fost întocmit [inventarul] de Adriano de Briersz. Un lanţ frumos de aur cu un diamant curat – 17.000 taleri; o podoabă frumoasă pentru gât – 7.000 taleri; o pereche brățări de aur – 5.000 taleri; un inel frumos cu diamant – 3.500 taleri; un cordon frumos de aur – 2.000 taleri; un lanţ frumos – 1.500 taleri; o duzină de nasturi – 48 taleri; câte o pereche de brăţări frumoase de aur – 1.250 taleri; 2 inele cudiamant a300 de taleri; 2 inele cu diamant cu 75 taleri; …; un lanţ frumos de aur cu diamant – 500 taleri; un medalion frumos cu diamant – 700 de taleri, adică 29.600 taleri după valoare nouă, în florini noi 79.306”.

Principele Gabriel Bethlen (1613-1629)

 ”În acelaşi an,  loc şi zi s-a făcut de Paul Reinprecht un inel cu diamant 60 de taleri; un alt inel cu diamant 80 de taleri; al treilea inel cu tablă diamant 80 taleri; …; 3 inele duble cu diamant 38 taleri, 114 taleri; de asemenea un inel 12 taleri; 12 inele cu rubine 6 taleri – 70 taleri; 2 perechi cercei una cu 10 taleri – 20 taleri; un boglar mic (broşă tip floare) 12 taleri; …; 12 diamante a 12 taleri bucata, 240 taleri” (traducere în manuscris la Biblioteca-fond documentar a Muzeului Ţării Făgăraşului din Radvánszky Béla, Udvartás és számadáskönyvek, I, Bethlen Gabor fejedelem udvartartása, Budapest, 1888, p. 100, 103-104).

Principele transilvănean nu a cumpărat doar bijuterii, registrele de cheltuieli ne arată aceeaşi preocupare a lui Bethlen pentru cumpărarea de materiale scumpe (stofe, paspoal, catifea, mătase, dantelă de mătase etc), tapiserii italiene sau de Flandra, harnaşamente de aur împodobite cu pietre preţioase, fructe (portocale, lămâi), condimente (ghimbir indian, piper). Însă, nu trebuie să ne imaginăm că toate aceste achiziţii erau doar pentru uzul principelui cu vederi renascentiste, ci multe din ele erau forme uzuale de daruri care se ofereau la nivel diplomatic, dar şi pentru întreţinerea bunăvoinţei curţii otomane pentru păstrarea domniei.

Am amintit despre căsătoria principelui Bethlen cu Ecaterina ce provenea dintr-o familie bogată şi cheltuielile pentru întreţinerea curţii, pentru a avea o imagine a averii principelui, iar în acest context valoarea bunurilor principesei inventariate din cetatea Făgăraş la 7 decembrie 1629, la scurt timp după moartea principelui, petrecută la 25 noiembrie acelaşi an, nu ar trebui să ne surprindă.

Blazonul principelui

Redăm acest inventar (traducere din limba maghiară aflată în manuscris în  Biblioteca-fond documentar din aceeaşi carte menţionată mai sus), care ilustrează nu numai bogăţia principesei văduve, ci sugerează un rafinament al gustului pe măsura modelelor întâlnite la marile curţi europene. Nu este foarte clar unde erau depozitate toate aceste bunuri, dar este de presupus că ele erau păstrate în ”depozitul de aur” din Turnul Roşu, etajul I.

”La Făgăraş la 7 decembrie 1629 bunurile mobile ale văduvei de voivod Ecaterina de Brandenburg.

Certificat despre toate lucrurile, bani, haine, aur pe care principesa Ecaterina de Brandenburg le are la Făgăraş şi au fost inventariate de către domnii comisari.

Căpitani ai Cetăţii Făgăraş Balthazar Kemeni de Bükeös (căpitan al cetăţii între 1614-1630-n.n) în anul 1629.

Există două lăzi roşii. În prima ladă roşie sunt douăzeci de saci de piele toţi pecetluiţi cu pecetea lui Gabriel Bethlen. În fiecare sac sunt 2.000 de ducaţi care împreună fac 40.000 ducaţi. În a doua ladă roşie sunt cinci saci a 10.000 ducaţi. Întreaga sumă este de 50.000 ducaţi.

Cinci lăzi albe.

În prima ladă sunt 10.000 taleri imperiali olandezi. În altă ladă sunt 8.000 taleri imperiali de ai lui Gabriel Bethlen şi 2.000 de taleri de Gratz, care în total fac 10.000. În a treia ladă 10.000 taleri imperiali. În a patra ladă 10.000 taleri imperiali. În a cincea ladă 10.000 taleri imperiali. Întreaga sumă face 50.000 taleri. Mai sunt nişte butoaie mici cu groşi. În primul butoi 20 de saci umpluţi cu groşi, în fiecare sac 500 guldeni fac cât 10.000 guldeni maghiari. În al doilea butoi au 26 saci în fiecare 500 guldeni în total 13.000 guldeni. În al treilea butoi 17 saci. În fiecare butoi 500, în total fac 8.500 guldeni. Peste această sumă mai sunt două lăzi albe cu groşi. În prima ladă 17 saci, în fiecare sac 500 guldeni, total 8.500. În lada a doua 20 saci, în fiecare sac 500 guldeni, total 10.000. Întreaga sumă a groşilor face 50.000 guldeni ungari.

Patru lăzi mari albe

În prima ladă sunt 24 pocale aurite decorate cu flori în formă de clopote, 10 pocale aurite decorate cu flori. De asemenea 2 căni mari aurite folosite la biserică, 11 căni aurite folosite de Paşti.

În a doua ladă 24 pocale mici aurite decorate cu flori. De asemenea 15 pocale mici, 8 candele, 17 solniţe aurite, 10 alte cupe. De asemenea 4 pocale diferite frumos decorate, unul cu capac.

Georg Wilhelm I de Brandenburg, fratele principesei

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki

A treia ladă 24 pocale mari aurite, 13 corpuri de iluminat din argint, 15 căni aurite, o zaharniţă, un alt pocal de argint, un pocal asemănător mai mic, un alt pocal, un alt pocal, 28 cupe mici aurite asemănătoare paharelor, 76 de căni aurite pentru peşte. O cană cu picior de cristal. O altă cană. Un butoi de masă folositor pentru diverse lucruri. 11 cupe diferite.

A patra ladă 24 pocale aurite ceva mai mici. De asemenea 3 pocale din aur curat, 3 pocale cu capac din jasp, 5 pocale din cristal, 3 cupe tăiate artistic din cristal, 2 cupe făcute din ouă de struţ, 2 cupe, 1 pocal de forma unui leu, o cupă, un alt pocal aurit decorat cu flori, 2 pocale, 1 cană cu un şarpe pe ea, 12 cuţite aurite cu tot atâtea furculiţe, 13 cuţite pe stativ de argint. O cană aurită făcută lângă o cupă de jasp. 3 bucăţi corpuri de iluminat, 40 linguri de argint, 30 furculiţe, o stropitoare din chihlimbar. O farfurie din argint pentru marţipan. Un corn. Un alt corn din dinte de animal. Cornul căpitanului Lechel. 19 boluri pentru salată.

A cincea ladă

Aceasta a fost spartă pentru că nu a putut fi desfăcută. Stropitoare pentru condimente 9 mari, fiecare în suport, acestea sunt din serviciu.

Lada a şasea

6 piese de harnaşament bătute cu pietre scumpe. Păturele pentru cai 6 bucăţi cusute cu aur. 5 alte păturele pentru cal din mătase roşie cusute cu aur. 2 pături pentru cai din postav. De asemenea 3 şei argintate şi aurite decorate cu pietre preţioase. O sabie aurită cu o peruzea mare. Încă o şea decorată cu pietre preţioase. De asemenea 3 perechi de scări de şea bătute cu pietre preţioase. 3 grumăzare pentru cai. 3 piese de harnaşament din argint. 3 bijuterii pentru cal. În afară de aceste lucruri mai sunt: încă o ladă roşie pe care am pus să fie transportată din camera tezaurului de mijloc în camera de tezaur secretă. Încă o ladă de fier asemănătoare cu un cufăr de călătorie. O casetă neagră închisă cu farfurii de argint în ea. O altă ladă cu chihlimbar. O altă ladă mare albă asemănătoare cu mătăsuri pentru pat pe care toate le-am transportat din camera de tezaur de mijloc în cea secretă. O ladă neagră făcută din fildeş şi închisă cu benzi. Două cufere deschise. O altă ladă decorată cu pietre semipreţioase cu feţe de masă cu şervete. De asemenea pe masă erau 12 tapiserii de Flandra, pe acestea domnii comisari le-au luat cu ei. Un covor mare, două lăzi haine de carnaval. O ladă neagră îmbrăcată în piele cu rochii, alte lăzi cu fier cu rochii. O sabie (rapieră) care a aparţinut ducelui de Jagerdorf. Din camera tezaurului de mijloc au fost aduse în camera secretă a tezaurului. O casetă în care sunt 14 castroane mari. 2 casete mai mici cu 100 de farfurii, altă casetă cu 50 de farfurii. O casetă cu 36 de farfurii din argint alb, aurite 6, aurite pe o parte 11. Farfurii mari 14

Văduva lui Gabriel Bethlen îşi preia următoarele bunuri de la Gh. Rakoczi I prin împuterniciţii ei din cetatea Munkaci la 17 noiembrie 1633: 3 scaune cu catifea galbenă folosite, 3 alte scaune cu catifea folosite, 3 scaune cenuşii folosite, 3 scaune mici cu catifea verde, 3 scaune de piele, 1 scaun cu pânză, o vamă de aramă”.

Devenită succesor la conducerea Principatului transilvan pentru o scurtă perioadă, Ecaterina de Brandenburg a stăpânit cetatea Făgăraş până în 1633, când contra unei sume de 73.000 de florini o cedează principelui Gh. Rákóczy I. Dieta Transilvaniei, în 1634, înscrie cetatea pentru suma de 80.000 de florini pe numele unei alte principese – Szuszanna Lorántffy –, a cărei grijă principală a fost ridicarea culturală a supuşilor.

sursa: Muzeul Țării Făgărașului-  fragment dintr-un articol care va apărea în cartea despre istoria cetății „Fragmente din istoria unei cetăți. Cetatea Făgărașului“

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *