„Simt o mare plăcere când sunt în fața oamenilor, mă încarc cu energie pozitivă și pot să dăruiesc mai mult“

Este o prezență plăcută și reușește de fiecare dată să încânte sufletele oamenilor prin cântecele sale. Vocea a moștenit-o de la bunica ei și prima dată când a urcat pe scenă a fost când avea 10 ani. Spune că nu ar da muzica pe nicio altă meserie din lume. Este vorba despre interpreta de muzică populară Mioara Greavu, care de peste două decenii crează o atmosferă plăcută  la petreceri și sărbători. În interviul ce urmează interpreta făgărășeancă ne-a povestit despre viața de artist și despre planurile sale de viitor.

În primul rând, vreau să ne povestești câte ceva despre copilăria ta și despre începuturile în această carieră de interpretă de muzică populară.

M-am născut în satul Gura Văii și mai am încă trei surori. Bunica mea cânta, dar eu am aflat acest lucru destul de târziu, pe la 35 de ani. Cu acest talent m-am născut și îmi aduc aminte că la grădiniță eram șefa corului. Toate fetele erau mai mari ca mine în cor și eu eram cea mai mică și dolofană! Educatoarea era în spatele meu și îmi spunea să dau tonul. Atunci, cu siguranță, cred că eram cea mai talentată. De fapt, din școală am conștientizat mai bine acest talent. Participam la toate spectacolele care se făceau în timpul grădiniței sau școlii primare. Am urmat apoi toate etapele posibile: spectacole, șezători. La „Floarea din grădină“ am mers cu domnul profesor Vulcu care era organizator pe vremea aceea; era primul meu spectacol mai mare, eram prin clasa a V-a și trebuia să cânt „C-așa-i românul“ și mărturisesc că am început să plâng. În loc să cânt, am început să plâng din cauza emoțiilor care m-au cuprins. Profesorul mi-a spus: „acum te duci și cânți!“.

Am intrat pe scenă și am cântat. Era foarte multă lume și șocul meu a fost mare când am văzut atâta public în fața mea. Însă, după ce am cântat și am văzut că sunt aplauze, nu mă mai dădeam jos de pe scenă. Am urmat apoi liceul, am mai făcut spectacole cu domnul profesor Ion Funariu; am mers și la șezători și cu colindele. Bineînțeles, în timpul liceului am mers și la dansuri populare.

 

Ce liceu ai urmat?

Am mers la „Radu Negru“, la profilul Chimie-Fizică, după care am făcut Școala Populară de Artă,  la Brașov; am mai făcut și alte școli, dar nu de muzică. De fapt, am mai încercat să fac și alte lucruri, să văd ce potențial am. Am potențial, dar nu mi-au plăcut și am rămas la muzică.

Meseria ta de bază este cea de coafeză!

Coafeză sunt pentru că pe vremea copilăriei – revin la copilărie – tăiam perdele, părul păpușilor, care erau puține pe vremea mea, mai multe erau din cârpe, pe vremea când eram mititică.

Este practic a doua pasiune!

Pot să spun că le-am combinat pe amândouă. Când tundeam pe acasă feciorii, adică colegii mei de școală care veneau la tuns le și cântam, îi și tundeam, în curte, acasă.

Vreau să ne vorbești și despre familia ta! Ai două fete frumoase, iar la Zilele Cetății ai cântat în duet, în premieră, cu fiica cea mare, Maria!

La „Zilele Cetății“ a fost o mare premieră pentru mine și o trăire intensă; am rămas și fără cuvinte la un moment dat pentru că trebuia să o invit pe fiică-mea pe scenă și nu i-am spus numele. La un moment dat, când am coborât de pe scenă, câteva doamne au venit la scenă și mi-au spus că nu i-am spus numele. Le-am zis „doamnă, dacă știți ce emoții am trăit!“.

Maria a fost pentru prima dată alături de mine. Pot să spun că Maria cântă de când era mică. În schimb, cred că nu și-a dorit să cânte în fața publicului. Nici nu am obligat-o și am încercat să o las să decidă ea când vrea să cânte. Și acum, în vara aceasta, i-am spus să îmi zică ce vrea să facă: dacă ar vrea să cânte sau nu! Și atunci mi-a spus să-i spun doamnei directoare Diana Gribincea să o treacă și pe ea pe afiș. Vreau să spun că a fost o emoție maximă când mi-a spus că vrea să cânte și bineînțeles, am început pregătirile având în vedere că era un mare pas pentru ea.

Fata cea mică, Roxana, cântă?

Roxana nu cântă, ei îi place sportul. Fata cea mică a terminat liceul și ea, acum urmează Facultatea de Drept la Brașov și sper ca bunul Dumnezeu să o ajute în ceea ce și-a propus: sper să ajungă în divizie, la handbal, la Corona. Acum e la Brașov, muncește foarte mult în acest sens și când va începe școala și cea mare, o să rămân singură și îmi e greu, dar am o bucurie: cele mai mari realizări ale mele sunt ele.

 

Când ești tristă, cânți?

Da, prin muzică îmi încarc sufletul de bucurie, dar supărată nu prea sunt pentru că nu prea am motive. Dumnezeu mi-a dat oameni frumoși lângă mine, lucruri frumoase și chiar dacă am trăit ca fiecare în viață suișuri și coborâșuri, ideea este că niciodată nu le-am luat ca un rău, ci întotdeauna le-am luat ca bune, că așa a vrut Dumnezeu și sunt mândră de ceea ce sunt.

Melodiile cine ți le compune?

În ultima vreme colaborez cu maestrul Florin Ionaș, Generalul din Lipova. Mai am o prietenă foarte bună care îmi compune, Angela Chelaru, e textieră. Acum voi începe un nou proiect cu fiica mea, ca să continui primul pas de la „Zilele Făgărașului“.

O să lucrăm, să facem un album împreună și o să lucrăm cu Radu Galfi, la studioul lui. Melodia pe care am cântat-o împreună cu Maria „Spune mamă, dacă știi!“, textieră a fost doamna profesoară Mariana Șandru căreia îi mulțumesc din toată inima. Atunci când ai nevoie de o mamă vis-a-vis de folclor, Mariana Șandru este persoana la care poți apela; ea te ajută cu brațele deschise, având în vedere că promovăm tineretul.

Este greu ceea ce faci? Cum te împarți între familie, coafor și muzică?

Sunt exagerat de multe, într-adevăr. Acum, după 20 de ani o simt, dar nu mi-e greu, mi-e ușor să fac lucrurile care îmi plac. Simt o mare plăcere când sunt în fața oamenilor, mă încarc cu energie pozitivă și pot să dăruiesc mai mult, dar este și oboseală. Sacrificii sunt, pentru că fără nu faci nimic! Adevărul că prea puțin mai stau pe lângă fete, nici ele nu mai stau pe lângă mine, că sunt mari. Am stat mai mult cu ele pe vremea când erau mai mici, dar acum, nu prea. Ele sunt cu școala, cu facultatea și sunt mândră că sunt pe drumul lor bun.

Ce înseamnă pentru tine muzica populară?

E viața mea, pe scurt. Când m-am născut, cred că m-am născut un artist mic. Ideea e că fără muzică nu aș putea trăi. Au mai fost și piedici care să facă să mă opresc,  să nu mai cânt, să stau mai mult pe acasă, dar nu am putut, fără muzică nu am aer.

Vreau să ne vorbești și despre formația din care faci parte!

Fac parte din Formația Prolis Brașov, de patru ani de zile suntem împreună, cântăm la nunți, evenimente, petreceri și ne împăcăm foarte bine.

Aveți evenimente chiar și în străinătate!

Avem nunți și în străinătate. Am fost în Italia, urmează să mai avem o nuntă anul viitor, tot în Italia. Am mai fost în Antalya, cu Junii Becleanului. Nu am cântat, am fost doar colaboratoare. Pot să spun că avem succes, având în vedere că avem evenimente în fiecare sâmbătă și duminică. Deocamdată, cât ne ajută Dumnezeu să fim sănătoși, cu mare drag onorez toate evenimentele, alături de colegii mei.

Dacă ți s-ar propune un job unde ai câștiga mult mai mulți bani, dar nu ai mai putea cânta, ai renunța la cântat?

Am încercat varianta aceasta ca să văd dacă sunt capabilă. Pot să am un alt job, dar nu am reușit să rămân acolo, nu mi-a plăcut, nu mă regăseam. Atunci am spus că rămân la ceea ce îmi place cel mai tare și e suficient atât.

Câte albume ai scos?

Am trei albume; acum lucrez cu Florin Generalul, ca să termin albumul cu el. Am făcut deja cinci piese și până la 12 mai am, dar nu mă grăbesc deoarece e altceva, o să iasă altceva. Lucrez pe două planuri: am și fata care trebuie ajutată și trebuie să scot un album cu ea. De asta spun că albumul cu Florin Generalul durează mai mult pentru că pe mine mă las mai la sfârșit.

Sper că albumul cu fata mea va ieși într-un an de zile.

Dintre toate piesele, care simți că te reprezintă?

În primul album al meu, am o piesă pe care o îndrăgesc foarte tare și care e compusă de mine, cu ajutorul lui Sergiu Vaida de la Cluj „Io-s fată făgărășană“. Cu asta m-am lansat. Lansarea a fost făcută la Gura Văii, unde am organizat „Fiii satului“ în anul 2001, în colaborare cu doamna Violeta Motoc, care și-a lansat cartea „Satul cu viteji- Gura Văii“.

În al doilea album a fost melodie „Râzi bade, râzi bade!“.

Mai am încă o melodie care este compusă de mine „Mama și cu tatăl meu“ pe care vreau să o refac pentru că nu îmi mai place orchestrația. Este o melodie de suflet pentru că îmi reprezintă familia: surorile, părinții, greul pe care l-am trăit pentru că nu a fost ușor, având în vedere că eram patru și pe vremea respectivă nu era ușor să crești patru copii, ca și acum de fapt. Și nu eram chiar cuminți și atunci m-am gândit să fac o melodie de suflet. Am multe melodii și toate sunt de suflet.

 Vreau să adresezi cititorilor noștri câteva cuvinte acum la încheiere!

Vreau să mulțumesc publicului făgărășean pentru că a fost lângă mine și m-a susținut cu aceeași emoție și cu aceeași trăire și le mulțumesc din suflet pentru că mă susțin chiar și pe Facebook. Îi îmbrățișez și le doresc sănătate multă și să aibă bucuria pe care o trăiesc eu acum! Dumnezeu să aibă grija lor!