„Acceptarea acestei funcţii a fost o provocare, o experienţă despre care nu poti citi sau învăţa, trebuie să o trăieşti“

Sistemul de sănătate este o problemă stringentă tuturor statelor lumii. Costurile tot mai mari ale asistenţei medicale, simptomatologia tot mai diversă a bolilor prezentului, creşterea populaţiei, resursele tot mai limitate, dar şi chimizarea alimentaţiei şi poluarea mediului aduc multe provocări la adresa personalului medical. Pe lângă aceste provocări, în România, acesta se luptă şi cu subfinanţarea cronică, personalul insuficient, lipsa de dotare şi chiar cu atitudinea uneori lipsită de respect a pacienţilor. Cum reuşesc medicii şi numai ei să facă fată acestor probleme, deloc uşoare, aflăm de la managerul Spitalului „Dr. Aurel Tulbure“, dr. Adina Ursu, medic primar Radiologie-Imagistică Medicală, medic specialist Medicină de Urgenţă.

 Visaţi de mic copil să deveniţi medic? Şi în strânsă legătură cu asta, vă vedeaţi  în urmă cu 10 ani făcând ceea ce faceţi astăzi?

Destul de mulţi copii se joacă de-a doctorul, profesorul, pompierul…etc. şi unii dintre ei ajung să-şi facă din acele jocuri o carieră. Îmi doream din copilărie să devin „doctoriţă”, iar în clasa a VII-a mi-am „fixat” şi centrul universitar: Cluj-Napoca. De ce, nu aş putea spune nici astăzi, dar aşa a fost să fie, ba mai mult, dacă ar fi să iau totul de la capăt, aş face acelaşi lucru.

În ce priveşte funcţia deţinută în prezent, nu doar cu 10 ani, nici măcar cu un an în urmă nu mă vedeam făcând ceea ce fac astăzi. Ca pentru mulţi dintre colegii mei, contează în primul rând să fim ceea ce ne-am pregătit să fim, să ne facem în primul rând meseria. Aşa cum am spus şi în urmă cu aproape un an, acceptarea acestei funcţii a fost pentru mine o provocare, o experienţă nouă despre care nu poti citi sau învăţa, trebuie să o trăieşti, astfel poţi descoperi şi despre tine însăţi mai multe.

Cum reuşiţi să împăcaţi dualitatea medic-manager de spital?

Fiind medic, cunoscând bine cum se desfăşoară activitatea în spital – pe secţii, în urgenţă, în ambulatoriul de specialitate – nu cred că se mai poate numi dualitate. Se completează, pur si simplu. E mai uşor să coordonezi şi să gestionezi o activitate cu care te-ai familiarizat ani la rând, când cunoşti  îndeaproape nu doar marile neajunsuri,  dar şi aşa-numitele „mici” probleme de zi cu zi, care uneori ne consumă mult timp şi energie.

Cu ce dificultăţi vă confruntaţi în activitatea de zi cu zi?

Exemple ar fi multe, legate atât de activitatea medicală, cât şi cea de conducere (organizare, personal, administrare, aparatură, contracte, furnizori etc.) dar încercăm să răzbim: uneori mai uşor, alteori mai greu…mai ales când nu depinde doar de noi.

Care sunt tarele sistemului medical din ţara noastră?

E dificil să fac o ierarhizare, aşa că le voi enumera într-o ordine aleatorie: subfinanţarea, lipsa personalului superior şi mediu cauzată de migraţia externă  si internă (în sistemul privat), legislaţia ambiguă si insuficientă, educaţia sanitară deficitară a populaţiei, uneori chiar ostilitatea pacienţilor faţă de personalul medical etc. şi acestea ar fi doar vârful iceberg-ului, detaliile ar putea fi scrise nu într-un articol, ci într-o lucrare mai amplă.

Care credeţi că sunt principalele reuşite ale instituţiei de când ocupaţi această funcţie?

Dacă ne întoarcem să comparăm cu primul trimestru al anului trecut, aş remarca evident situaţia financiară a spitalului, care diferă mult în bine. În materie de servicii medicale, am adăugat în ambulatoriul de specialitate pe cele radiologice şi de recuperare medicală decontate de CASJBV. Achiziţia unor aparate medicale de ultimă generaţie care funcţionează în blocul operator. Urmează ca, din luna martie, Compartimentul de Hemodializă  să îşi desfaşoare activitatea în noua locaţie, cu aparatură nouă. Nu în ultimul rând, trebuie sa menţionez asigurarea transparenţei şi corectitudinii în ce priveşte desfăşurarea concursurilor pentru ocuparea posturilor din instituţia noastră.

Cum credeţi că trebui să arate un sistem medical ideal ? Există el undeva, în lume?

De existat nu există nicăieri, unii încearcă să se apropie doar. Foarte pe scurt, ideal ar fi ca toată lumea – şi aici vorbim doar de pacienţi şi de personalul medical – să fie mulţumită. Dacă ar fi să mai adăugăm şi asiguratorii, deja totul se complică şi mai mult.

De ce are nevoie Făgăraşul pentru a merge mai bine, pentru ca viaţa locuitorilor săi să fie mai bună?

Făgăraşul are nevoie, ca de altfel toată România, de competenţă, profesionalism, integritate din partea celor care iau decizii pentru a îmbunătăţi starea sistemului de învăţământ, sănătate şi, nu în ultimul rând, infrastructura pentru toate acestea şi nu numai.

Dintre foştii primari, viceprimari, care credeţi că a fost cel mai bun administrator al urbei?

Timpul relativ scurt (două legislaturi şi ceva) de când locuiesc în Făgăraş nu mi-a permis să cunosc prea mulţi edili ai orasului, aşa că nu pot face nicio comparaţie.

Ce aptitudini/calităţi trebuie să aibă, din punctul dvs. de vedere, administratorul Făgăraşului?

Să fie un bun organizator, să aibă abilităţi de comunicare, integritate, energie suficientă şi în primul rând, să nu uite niciodată că cei care l-au ales sunt cei mai importanţi şi aşteaptă de la el să îşi respecte promisiunile, să nu-i dezamăgească.

Cum împăcaţi viaţa de familie cu obligaţiile de serviciu?

Am o familie în care există armonie şi înţelegere – soţul, tot medic, la acelaşi loc de muncă, ştie foarte bine cu ce mă confrunt zilnic. Fiica mea, elevă la Sibiu, este acasă în vacanţe şi sfârşiturile de săptămână pe care ni le petrecem împreună. Încerc, şi sper că şi reuşesc, să-mi organizez timpul astfel încât acest aspect al vieţii mele – foarte important, de altfel – să nu aibă de suferit.

Ce pasiuni aveţi? Cum vă petreceţi timpul liber?

Pasiunile cer timp liber, care, chiar dacă e mai puţin în ultima vreme, tot îşi fac loc: citit, călătorii, filme, muzică.