De la pasiunea pentru lectură, la propria librărie de succes

Încă de mic copil a fost pasionat de lectură, de cărţi de istorie, de SF. Îşi dorea foarte mult o bibliotecă a lui, cât mai bogată şi nu şi-ar fi închipuit că peste ani, o să deţină propria librărie. Radu Mitric este omul de afaceri a cărui poveste de viaţă o veţi afla în numărul acesta al ziarului „Făgăraşul Tău“. Un om de afaceri cunoscut în zona noastră, începând cu pasiunea lui pentru presă, dar şi pentru brandul pe care l-a creat, Librăriile „Birotex“.

Are vreo legătură afacerea pe care o conduceţi cu vreo pasiune?

Eu am urmat cursurile la Şcoala Generală nr.6, actuala Doamna Stanca. În clasa a cincea – eu am făcut la secţia germană – am trecut la învăţământul de după- amiază, şi ascultam Radio România Tineret. Era emisiunea lui Alexandru Mironov, se numea „Exploratorii lumii de mâine“, în care se discuta despre extratereştrii, minunile lumii, lucruri pe care le găseam destul de greu în perioda respectivă. Lucurile acestea au început să-mi atragă atenţia. Seara când veneam obosit de la şcoală, învăţam ca să pot să ascult a doua zi emisiunea.  Lucrurile acestea mi-au deschis orizontul spre lectură, m-am apucat să citesc. Primul meu roman a fost „Singur pe lume“ al lui Hector Malot. Bineînţeles, am citit „Legendele Olimpului“ pentru că pomenea şi Mironov de ele şi trebuia să ştiu şi eu. Am găsit cărţile şi am fost fascinat de ce se întâmpla, am descoperit lumea antică, mie mi-a plăcut şi istoria. Cărţile m-au atras încă de mic. Mă bucuram de fiecare dată când cumpăram o carte, îmi puneam semnătura, data şi locul de unde am cumpărat-o. Apoi l-am descoperit pe Jules Verne.

Am intrat apoi la „Radu Negru“, am făcut liceul în momentul în care director era domnul Horaţiu Judele, un conducător deosebit, profesorul Ion Funariu, cu dragostea lui pentru Mihai Eminescu, domnul Traian Greavu, care a continuat să-mi insufle dragostea pentru istorie. Acesta ne povestea despre multe lucruri pe care nu le găseam în cărţile de istorie. Am un mare respect şi pentru doamna profesoară Raisa Dumitrescu.

Am terminat liceul în 1989 şi am vrut să mă fac profesor de istorie sau arheolog. Însă după o şedinţă de familie în care mi s-a explicat că profesorii sunt trimişi la ţară şi o să mă trimită prin cine ştie ce colţuri ale patriei, asta în cazul fericit, mi-au spus părinţii „Nu-i mai bine să te faci tu inginer? Uite, vii în Făgăraş că avem fabrici şi uzine şi o să fii domnu’ inginer“ Şi am zis să mă fac inginer.

În primul an, am picat al şaselea la Iaşi, nu intra atunci oricine la facultate. Între timp m-am şi angajat la Mecanoplast. Încurajat de ai mei, am hotărât să-mi dau demisia şi să trag tare să intru la facultate şi am intrat al şaselea la Universitatea „Transilvania“. Am intrat la Facultatea „Ştiinţa şi Ingineria Materialelor“. Am avut şi bursă .

Am avut o viaţă de student foarte frumoasă. Am descoperit libertatea presei, am descoperit cărţile, veneau ca pe bandă rulantă după căderea lui Ceauşescu şi bineînţeles, explozia de cărţi SF, dragostea mea.

Te-ai întors în Făgăraş?

Am plecat în Anglia, am întrerupt facultatea un an de zile.

De ce ai ales acest lucru?

Să fac şi eu un ban, să am banul meu. Toate lucrurile mergeau prost, se închideau fabrici şi mi-am dat seama că e destul de complicat, iar lumea pentru care m-am pregătit se prăbuşea şi trebuia să ne adaptăm foarte repede. Am luat-o şi pe Anca cu mine. Era o tabără internaţională de studenţi în Anglia, unde puteai să şi munceşti, erau cluburi, teren de fotbal, dacă voiai să socializezi era frumos. Numai că noi ne-am dus să facem bani. Am muncit, m-am întors, mi-am reluat facultatea. Am dat 20 de diferenţe, am învăţat foarte mult pentru a putea să intru din nou în anul III. În 95 m-am însurat, cu un an înainte să termin facultatea.

Cum ai ajuns să lucrezi în presa făgărăşeană?

Eu, în timpul facultăţii, am lucrat la televiziunea CANAL P Plus în Braşov, făceam nişte scheciuri cu colegii mei de facultate, ceva în genul Divertis. Ne numeam Grupul „Simpatic“. Era o emisiune bună pentru perioada respectivă, am început să avem şi sponsorizări. Înainte să plec în Anglia, un regizor m-a căutat şi mi-a spus: „Radule, vreau să vorbesc cu tine şi cu colegii tăi pentru că se va deschide o televiziune la Bucureşti şi s-ar putea să mă mut. Te-ar interesa să punem în practică un proiect?“ Mi s-a părut interesant, însă am zis că e departe la Bucureşti şi apoi am plecat în Anglia. După aceea mi-am dat seama că era vorba de PRO TV. Asta a fost calea mea.

Am vrut să rămân în Braşov, dar ai mei mi-au luat apartament, mă căsătorisem cu Anca, avea serviciu aici şi am zis „Hai să plecăm în Canada“ şi am venit în Făgăraş un an pentru a face bani să plecăm.

Aici am auzit că s-ar deschide o televiziune. Dar nu era televiziune, era post de radio, dar în viitor am auzit că se face televiziune. Am zis să plecăm în Canada. Am vorbit cu un avocat din Canada. Ne-a cerut 500 de dolari şi nu am mai făcut nimic, am pierdut banii. 500 de dolari şi noi nu aveam după ce bea apă…

Atunci m-am dus la televiziune. Mi-am luat sacoul de duminică pe mine şi m-am dus la inteviu şi m-au acceptat. Acolo i-am întâlnit pe Sorin Mănduc, pe Sandu Gherghe, pe Dan Ciocoiu şi am zis: „Uite-l pe băiatul acela care vorbeşte la radio!“ Erau vip-uri, îmi ziceam: „Oau, vorbeşte la radio!“ Şi am început să lucrez la ziar, am scris articole, apoi am început să fac reclame la radio. Atunci era la început şi trebuia să ne autofinanţăm. Am început să identific nişa care se numea marketing şi publicitate şi am întrebat dacă vor să mă ocup eu de asta. Şi aşa cunoşteam oameni de afaceri, le propuneam o campanie cap-coadă cu finalitate.

Noi făceam totul cu foarte multă pasiune şi chiar aveam rezultate. Îmi aduc aminte că familia Pascu cumpărase toată hala de la Uniune şi era plin de mobilă acolo. Ne–am dus să facem reclamă, apăruse televiziunea. Mă cheamă Gabi Pascu şi zice „ Răducule, hai să mai iei cadre că am vândut toată mobila care a apărut în reclamă!“ Lumea se uita la noi şi aveam audienţă extraordinară. Se uita lumea la dedicaţii muzicale cu Dan Ciocoiu, cu telefoane în direct.

Atunci i-am cunoscut pe majoritatea oamenilor de afaceri din Făgăraş.

Atunci apăruse Connex-ul, telefonia mobilă şi se căuta un partener în Făgăraş. Am făcut în 1999 prima firmă şi am început afacerea cu  Connex-ul. Primeam telefoanele pe calea ferată, mi le trimiteau cu conductorul de la tren, aşa se facea curierat. Mi-am făcut un birou, un copiator, un calculator. Încet- încet, mi-a ajutat Dumnezeu să fiu serios, să-mi văd de treabă, să fac primul magazin, să-l fac pe al doilea şi am ajuns la 28 de ani să am 30 de angajaţi în mai multe oraşe. Am ajuns la 15 magazine în Transilvania: Braşov, Baia Mare, Sibiu, Agnita, Sfântu Gheorghe.

Cum ai ajuns să deschizi o librărie?

În perioada aceea, Sivucă Suciu, care folosea spaţiul de la Socom Viitorul, mi-a zis că pleacă şi dacă nu vreau să rămân eu în locul lui, să le lase un chiriaş serios în loc. Mi-am zis să mai fac ceva, să nu pun toate ouăle într-un singur coş. Şi am făcut un magazin de birotică-papetărie. Dar am zis să bag şi cărţi, mie îmi plac cărţile foarte mult şi spaţiu e destul, magazinul e destul de gol. Am luat de la Libris şi am avut un raft mic, după care am adus mult mai multe.

Am reuşit încet, încet să devenim un brand, am făcut şi multă reclamă.

Anişoara Popa mi-a spus să facem ceva frumos cu librăria. Şi am început să mergem prin ţară, să vedem librării. Ne-am făcut un model propriu şi am făcut un magazin concept. Din 2007 am început renovările, să amenajăm spaţiul cu tot ce am putut să îmbunătăţim. Un magazin de la care să dezvoltăm alte magazine în ţară. Ne-am ales culorile roşu, alb, albastru. Cu multă reclamă, cu produse de calitate, cu producţie de ştampile, cu copy center, cu tot ce ne-am gândtit că o să meargă atunci. S-a dezvolvat mult raionul de cărţi, am luat legătura cu editurile şi am colaborat direct cu ele.

Am deschis a doua librărie şi am reuşit să aducem un gravator laser. Avem un act de calitate foarte bun la produsele pe care le facem, tricouri personalizate, producători de ştampile, ne axăm mult pe producţie, de suveniruri, o să dezvoltăm şi carte religioasă. Îmi doresc ca oamenii să găsească la noi consiliere, sfaturi, pentru că noi suntem profesionişti, nu le agăţăm în cui şi atât. Punem preţ pe pregătirea oamenilor şi încercăm să oferim o anumită calitate, ne străduim. Avem implicări şi în lansări de carte ale autorilor locali şi nu numai. Am făcut acţiuni cu anumite branduri şi am dat premii, am folosit produsele, acţiuni cu copiii, de 1 iunie, de Crăciun.  Aş vrea să spun că totul a fost posibil muncii în echipă, sprijinului, efortului  familiei mele, Anca e lângă mine tot timpul şi duce o muncă foarte grea. Eu sunt ca buzduganul care deschide porţi, apoi vine ea care le aşează metodic, le pregăteşte, le aşează în ordine. Şi fetele mele, Cezara şi Silvia, se implică în promovare, deseori le auzim la radio, dar şi în alegerea produselor, a creioanelor, penarelor, rechizitelor. Acum sunt implicate în producţia de tricouri, personalizări şi vreau să le mulţumesc foarte mult.

Ce credeţi că-i lipseşte Făgăraşului?

Oameni. Au plecat. Făgăraşul meu e cel plin de oameni, de bucurie. Suntem tot mai puţini, am ajuns să ne cunoaştem pe stradă. Îmi doresc foare mult ca Făgăraşul să aibă un viitor.

Adresaţi un gând de final cititorilor!

Mulţi sunt plecaţi dincolo. Ai mei sunt plecaţi în America. Mi-ar fi plăcut foarte mult ca ei să fie în Făgăraş şi să fim împreună. Am crezut foarte mult în Făgăraş şi chiar nu îmi doresc să plec de aici. Voi pleca doar dacă voi fi nevoit. Îmi doresc să vină făgărăşenii înapoi în oraş, îmi doresc ca Făgăraşul să aibă un viitor, şi vreau să înţeleagă toată lumea că Făgăraşul fără făgărăşeni dispare. Fărăşenii au şi atitudine, au şi valori, făgărăşenii au şi spirit civic, şi voluntari şi fără implicarea fiecăruia degeaba dăm vina pe conducători, degeaba dăm vina pe vecinu’. Trebuie să punem toţi mâna şi fiecare să participe cu ce poate acolo unde este şi să zicem toţi „schimbarea trebuie să înceapă cu mine“, nu cu vecinu’. Trebuie să demonstrăm că suntem făgărăşeni! Îmi doresc ca Făgăraşul, dacă are trecut şi prezent, să aibă şi viitor!