Salvamont, în alertă: numărul salvatorilor montani este mult sub necesarul operativ
Explozia turismului montan îi bucură pe antreprenori și reprezintă un motiv de mândrie pentru autorități, însă creșterea numărului de turiști scoate la iveală și problemele sistemului de salvare montană. În situațiile în care oamenii ajung în dificultate pe trasee, capacitatea echipelor Salvamont de a interveni este pusă la încercare de lipsa personalului și de modul actual de finanțare.
Semnalul de alarmă a fost tras de Sebastian Marinescu, șeful Serviciului Public Salvamont – Salvaspeo Brașov, aflat în subordinea Consiliului Județean Brașov, și vicepreședinte al Salvamont România.
„Respectul față de salvatorii montani se exprimă, înainte de toate, prin capacitatea statului de a le asigura condițiile necesare pentru a-și face meseria: finanțare stabilă, personal suficient, reguli clare și o salarizare adaptată responsabilității, dificultății și riscurilor asumate”, a declarat Marinescu.
Potrivit acestuia, normele prevăd că o formație de salvare montană trebuie să aibă cel puțin șase salvatori. Pentru respectarea timpului legal de muncă, a perioadelor de repaus și concediu, precum și pentru pregătire și acoperirea eventualelor indisponibilități medicale, ar fi necesare aproximativ cinci schimburi complete, adică 30 de salvatori pentru o singură formație operativă.
În județele cu suprafețe montane extinse, mai multe masive și intervenții simultane, necesarul este și mai mare. La nivel național, gradul de acoperire a necesarului operativ este, potrivit lui Marinescu, de doar 17,85%.
Cu toate acestea, echipele Salvamont au reușit până acum să răspundă tuturor solicitărilor. Șeful Salvamont Brașov avertizează însă că acest lucru nu înseamnă că personalul este suficient.
„Acest grad de răspuns de 100% nu demonstrează că personalul este suficient, ci că lipsurile sistemului sunt compensate printr-un efort excepțional al oamenilor”, a subliniat Marinescu.
Salvatorii sunt chemați frecvent din timpul liber, participă la misiuni care se pot prelungi ore întregi și ajung să îndeplinească simultan mai multe roluri și specializări. În același timp, voluntarii reprezintă o resursă importantă, însă, după cum atrage atenția Marinescu, voluntariatul nu poate garanta permanența unui serviciu public de urgență.
Ce schimbări cer salvatorii montani
Una dintre principalele propuneri vizează schimbarea modului de finanțare. În prezent, activitatea serviciilor Salvamont este finanțată integral de autoritățile locale, județene sau locale.
Sebastian Marinescu consideră că fondurile necesare pentru plata salariilor și a celorlalte drepturi ale salvatorilor ar trebui alocate de la bugetul de stat.
Totodată, acesta solicită o grilă națională unitară de salarizare, o compensație de risc proporțională cu activitatea și pericolele asumate, precum și reintroducerea salvatorilor montani în categoria personalului pentru care munca suplimentară poate fi plătită atunci când recuperarea orelor nu este posibilă.
În viziunea sa, consiliile județene trebuie să își păstreze responsabilitățile privind organizarea, dotarea și dezvoltarea serviciilor Salvamont, însă nu pot suporta singure întreaga finanțare a unui serviciu care face parte din sistemul național de urgență.
„Persoanei care apelează 112 nu i se poate spune că programul s-a încheiat, că salvatorul care ar trebui să plece în misiune se află în recuperare sau că bugetul județului nu permite formarea unei echipe complete”, a concluzionat Sebastian Marinescu.
foto: arhiva
