Debutul său literar a avut loc în 1866, cu poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”, iar în același an, revista „Familia”, condusă de Iosif Vulcan, i-a publicat poezia „De-aș avea”, moment în care numele Eminovici a devenit definitiv Eminescu. În paralel, a activat în lumea teatrului, experiență care i-a lărgit orizontul cultural și social.
Între 1869 și 1874, Mihai Eminescu a studiat la Viena și Berlin, unde a fost apropiat de societatea Junimea și de personalități precum Titu Maiorescu, Ioan Slavici și Veronica Micle. Revenit în țară, a fost bibliotecar, profesor, revizor școlar și jurnalist, activitatea sa publicistică atingând apogeul la ziarul „Timpul”, unde a analizat critic marile probleme politice și sociale ale vremii.
Opera sa poetică, încununată de capodopere precum „Luceafărul”, „Scrisorile” sau „Pe lângă plopii fără soț”, a redefinit literatura română prin profunzime, muzicalitatea limbii și îmbinarea romantismului european cu spiritul național. Eminescu a devenit astfel simbolul identității culturale românești.
Ultimii ani ai vieții au fost marcați de boală, poetul stingându-se din viață la 15 iunie 1889, la doar 39 de ani. Este înmormântat la Cimitirul Bellu din București.
În 2026, la 176 de ani de la nașterea sa, Ziua Culturii Naționale este marcată prin evenimente culturale în întreaga țară, dedicate operei și moștenirii lui Mihai Eminescu, poetul care continuă să inspire generații și să definească valorile fundamentale ale culturii române.