Am intrat în Săptămâna Mare, numită și Săptămâna Patimilor

Săptămâna Mare, ultima săptămâna a Postului Paștelui, numită și Săptămâna Patimilor,  are menirea de a pregăti credincioșii pentru Înviere.

Pentru a simți bucuria pascală trebuie să ne pregătim în această săptămână, înăsprind postul măcar în aceste ultime zile, care sunt și cele mai importante din Post.

Postul Negru este ținut în credința ca Dumnezeu îl va feri pe cel care postește de toate bolile, îl va face să fie sănătos și să-i meargă bine tot restul anului și-l va ajuta la necazuri și nevoi.

Luni  și marți, la utrenii, se citesc Evangheliile. Miercurea Mare ne apropie de Sfintele Paști, fiecare credincios luând aminte în această zi la două exemple: cel al păcătoasei desfrânate, înstrăinate de Dumnezeu și cel al lui Iuda.

Gestul lui Iuda a făcut ca, mai târziu, ziua de miercuri sa fie declarată zi de post, ea fiind, alături de vineri (ziua în care Iisus a fost răstignit), una din cele două zile ale săptămânii în care trebuie să postească creștinii de-a lungul anului.

În Joia Mare, oamenii merg la biserică să se spovedească și împărtășească. Seara, lumea se duce la priveghi, la denie, toți în haine de doliu, făcute din pânză albă și cusute cu negru.

Vopsitul ouălor în roșu se face în Joia Mare, urmând ca în Sâmbăta Mare să se coacă pasca și cozonacul ce vor fi aduse la biserica în noaptea de Înviere pentru a fi sfințite.

În Vinerea Mare, nu se mai slujește Sfânta Liturghie, se ține post negru și nu lucrează nimeni nimic, nici măcar clopotele nu se trag.

Lunea Mare

Biserica a stabilit ca în această zi să se facă pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob, şi a smochinului ce s-a uscat prin blestemul Domnului. Iosif, fiul cel mic al patriarhului Iacov, născut din Rahila, era invidiat de fraţii lui mai mari, care, pentru a scăpa de el, l-au aruncat într-o fântână părăsită, apoi l-au scos şi l-au vândut unui negustor de sclavi pentru 30 de arginţi. Povestea lui este asemănătoare cu a lui Iisus, invidiat de iudei şi vândut de ucenicul lui, Iuda, pentru 30 de arginţi.
Sufletul necredincios e ca un smochin neroditor
Tot în Lunea mare se reaminteşte de smochinul cel neroditor, care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19). Sfântul Evanghelist Marcu, vorbind despre smochinul neroditor, spune:
“Iar a doua zi ieşind ei din Betania, Domnul a flămânzit. Şi văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă dacă va găsi ceva în el. Venind la el, n-a găsit decât frunze, că nu era încă vremea smochinelor. Şi a zis Iisus smochinului: Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac” (Marcu 11, 12-14).
Matei mai spune: “Îndată s-a uscat smochinul” (Matei 21, 19). Istoria smochinului a fost aşezată în Lunea Mare ca un îndemn la credinţă şi umilinţă. Fiecare suflet lipsit de roadă duhovnicească e asemuit cu smochinul care se usucă prin blestem şi este trimis la focul veşnic.

Ca obiceiuri și superstiții, în Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, se aerisește casa ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruiește și se spală totul. “Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blesteamă casa!

f