Camelia Bertea: „Până la urmă, eu sunt un om al orașului Victoria, eu trebuie să mă pot uita în ochii cetățenilor din Victoria și să le spun că am făcut ce am promis. Ce rost avea să nu pot să duc la îndeplinire toate aceste proiecte și să le spun că: îmi pare foarte rău, dar mai mult de atât, nu am putut să fac“

Administrația Orașului Victoria, prin primarul orașului, Camelia Bertea, a reușit să impresioneze cu multitudinea de proiecte cu fonduri europene, câștigate în ultimii ani. Potrivit primarului, în orașul Victoria au fost semnate contracte de finanțare în valoare de aproape 25 de milioane de euro. Ca să ne facem o idee asupra sumei considerabile atrase pentru dezvoltarea Victoria, asta înseamnă bugetul orașului pe 25 de ani. Munca nu este ușoară și sunt multe de făcut, după ce zeci de ani, proiectele importante de dezvoltare au lipsit în orașul de la poalele Munților Făgăraș. Aceste reușite presupun multe ore lucrate peste program, nopți nedormite, zeci de drumuri la București, Alba Iulia sau oriunde este nevoie pentru ca soluțiile privind aceste proiecte să fie cele mai bune. În ultimii ani, la Victoria s-a lucrat pe mai toate sectoarele, începând de la sănătate, prin redeschiderea spitalului, dotarea acestuia cu aparatură, atragerea de medici și personal medical, dar și la educație, cadastru, infrastructură, viață culturală. Despre toate acestea, am stat de vorbă cu Camelia Bertea, primarul orașului Victoria, un primar apreciat de victorieni, dar și de multă lume din județ și din ţară, pentru perseverența de care dă dovadă. 

Anul 2023 a fost unul rodnic în Victoria. Ați anunțat zeci de proiecte aprobate cu fonduri externe. Care este suma atrasă de Victoria din fonduri nerambursabile, în ultimii 4 ani?

Victoria Strazi1Aproape 25 de milioane de euro, sunt contracte pe care deja le-am semnat. E o sumă record și am mai spus-o: e bugetul orașului pe 25 de ani. Acestea sunt efectiv contractele pe care noi le-am semnat. Mai avem și alte proiecte, de exemplu la sfârșitul anului trecut am mai depus un proiect care să ne asigure partea de iluminat public, pentru panouri fotovoltaice, care vor fi montate pe școala generală și pe sala de sport a acesteia. Acum, ne pregătim din nou să depunem alte proiecte pe POR, vom depune și pentru canalizarea orașului. Am mai câștigat și un proiect pe „Anghel Saligny“, un proiect pe care l-am semnat doar anul acesta, el era mai vechi, urmând să trecem acum la proiectare și execuție, pentru că stația noastră de epurare nu mai este la standardele necesare, primim, din păcate, amenzi aproape lunar. Trebuie să ajungem cu ea acolo unde e cazul, iar acum se pare că a venit și rândul rețelei de canalizare. Nu am reușit să identificăm în acești trei ani și jumătate de mandat o axă pe care să putem să depunem partea de reabilitare canalizare, noi având deja rețea de canalizare, dar nu e conformă. În unele părți are deja probleme foarte mari și de uzură. La ora actuală, am reușit să facem o expertiză, urmează un DALI pe partea de canalizare, acum o să depunem proiectul pentru canalizare, la AFM, în aprilie.

Până intrăm în detalii pe  proiecte, vreau să ne spuneți cu cine realizați aceste proiecte. Cred că ați depus pe toate liniile posibile de finanțare…

Da, pe toate liniile de finanțare pe care le-am găsit. Din păcate, efectivul Primăriei Orașului Victoria este extrem de redus. La Fonduri europene avem un singur om acum, însă am avut perioade când nu am avut niciun angajat. Pe Achiziții, acum avem doi oameni. La Investiții, un singur om și e foarte greu să lucrezi cu o echipă atât de restrânsă, mai ales la asemenea sume. În proiectele foarte mari, apelăm și la consultanți. În unele proiecte, consultanța este eligibilă, în altele, consultanța este neeligibilă. Apoi, în cadrul Primăriei Victoria se conturează niște echipe prin dispoziție, cu manager de proiect și cu încă 3-4 oameni, care fac parte din biroul Tehnic, din Contabilitate, de la Investiții și care urmăresc derularea acestor activități.

Cât la sută din proiectele depuse au fost și aprobate?

Toate proiectele pe care le-am depus până la ora actuală, cu excepția unei creșe, le-am câștigat toate. Și acea creșă, noi am depus-o pe PNRR, dar nici acolo nu a fost respinsă, suntem pe o listă de așteptare, în cazul în care se vor suplimenta fondurile. La noi era o situație destul de dramatică, nu avem nicio creșă în orașul Victoria, iar solicitările sunt foarte mari, avem peste 100 de cereri și a trebuit să găsim și alte soluții. Eram foarte înaintați cu un proiect, unde am făcut inclusiv partea de proiectare și noi l-am scos inclusiv la licitație, cu clauză suspensivă, dar nu am primit punctaj mare, deși ne așteptam să-l primim. Eram pe acea listă de așteptare și dacă am văzut că nu se întâmplă nimic, am găsit varianta să-l depunem pe CNI, pe un proiect de-al lor tip, la care noi a trebuit să facem doar studiile topografice, studiul geologic. Am înaintat și acolo și din fericire, iată că am reușit și am predat în urmă cu trei săptămâni amplasamentul, unde se va construi creșa, fără să avem nicio cheltuială de la bugetul local.

Unde se va construi?

În spatele Liceului Industrial „Dr. Alexandru Bărbat“, laboratoarele de mecanică și ne gândim acolo să construim un drum, pentru că acolo se ridică noul cartier pentru tineri și unde vom avea și vilele pentru specialiști în sănătate și învățământ și unde vom avea un drum care va duce exact în această zonă.

Știm cu toții că sănătatea e pe primul loc, drept urmare v-ați implicat foarte mult și ați reușit mult pentru spitalul din Victoria. De la deschiderea lui, la dotarea cu aparatură şi personal medical și tot ce a fost necesar. Ce ați reușit să faceți până acum și ce mai este de făcut?

Victoria SpitalPovestea reală a spitalului, dacă ar fi să fim corecți și sinceri, e cu totul alta față de ce se vehiculează la ora actuală. Povestea a început pe holurile DSP, când mi-am dorit din tot sufletul să redeschidem acest spital. Am început să intru la vremea respectivă la doamna dir. Nicolau, de la DSP, să expun problemele orașului Victoria și să încerc să înțeleg, într-un fel sau altul, ce e de făcut. În multiplele discuții pe care le-am avut, mi l-a recomandat pe domnul doctor Ionuț Poinăreanu, directorul medical de la Săcele, despre care dânsa mi-a explicat că este unul din oamenii care au redeschis spitalul din Săcele. Așa am luat eu legătura cu medicul Poinăreanu, care, timp de vreo 7-8 luni de zile, a lucrat benevol și în continuare mai ajută spitalul nostru, fără să aibă nicio legătură cu acesta și fără să fie angajat. Ne-am cunoscut, i-am prezentat motivele mele, între timp am devenit și prieteni și rar mi-a fost dat ca să întâlnesc niște oameni care să-ți ofere ajutor, mai ales pe partea medicală.

Nu a fost simplu!

Deloc! La vremea respectivă eram de la USR și am încercat să intrăm la ministrul Vlad Voiculescu, care era ministrul Sănătății atunci, printr-o echipă USR, de la județul Brașov. Din păcate, timp de trei luni de zile nu am reușit să obținem decât două întâlniri online, nu cu ministrul, cu un secretar de stat, care la vremea respectivă ne-a spus că redeschiderea spitalului nu este posibilă în varianta pe care o dorim noi și discuțiile, într-o primă parte, s-au încheiat aici.

Acum, că n-am reușit să intrăm, nu știu unde este vina și nu caut vinovați, cert este că timp de trei luni nu am reușit să ajungem într-o audiență la ministru, care era din același partid ca și mine! Ulterior, a venit doamna ministru Ioana Mihăilă și aici am avut într-adevăr facilitată o primă întâlnire, prin domnul senator Irineu Darău. La dânsa am găsit deschidere, dar de aici și până la a se concretiza ceva au fost enorm de mulți pași. A trebuit să facem zeci de studii, pe lângă cele pe care le-am făcut alături de domnul Poinăreanu. Echipei lui s-a alăturat și domnul Florin Popa, care iar a ajutat benevol zeci de luni și a muncit gratuit. În cadrul Primăriei Victoria l-am avut pe domnul Urian, care s-a ocupat de toată partea juridică și ulterior colega mea, care a venit secretar, Cristina Fogoroș. Trebuie spus și faptul că noi nu am putut să deschidem acest spital singuri, pentru că Victoria nu putea să inițieze proiectul de hotărâre, acest lucru a fost posibil doar cu ajutorul Consiliului Județean Brașov sau al Prefecturii. Am beneficiat de sprijin constant și la orice oră, la zecile de întâlniri pe care le-am avut cu președintele Consiliului Județean, Adrian Veștea, sau cu domnul prefect Cătălin Văsii, care au semnat oricând toate documentele.  Colegul meu, domnul Urian, a ținut în permanență legătura, au fost zeci de modificări, după care au fost zeci de întâlniri. Nu a fost doar o întâlnire la Ministerul Sănătății și s-au concretizat lucrurile! Din momentul acela, au fost cel puțin 20 de întâlniri la ministere și la toate acestea am participat singură. Am avut întâlniri şi cu membrii PNL, pentru că știm că domnul președinte este la PNL, am avut sprijin și de la alte partide. Eu personal am fost inclusiv la ministrul Cseke, la Dezvoltare. Am discutat și acolo, au fost făcute actele și acest proiect de hotărâre a fost inițiat de Ministerul Dezvoltării împreună cu Ministerul Sănătății, au fost coinițiatori. S-a discutat și cu miniștrii de la vremea respectivă, de ambele părți, legăturile pe partea de PNL, în totalitate le-am susținut eu; am avut cel puțin vreo 20 de întrevederi la Ministerul Dezvoltării, unde am fost, actele au trebuit refăcute de fiecare dată. Deci, iată că munca asta pentru spital a fost o muncă extrem de intensă, personal m-am ocupat de tot ce v-am spus. După ce am reușit să obținem redeschiderea spitalului și a început activitatea, eu sunt cea care a vorbit cu absolut toate firmele care ne-au ajutat masiv și am făcut lobby peste tot. De asemenea, au fost niște activități civice foarte importante. Întâmplarea face că una din colege m-a sunat de la Făgăraș și mi-a spus că o doamnă Ingrid, reprezentanta unei asociații, ar vrea să colaboreze și cu Victoria. Ingrid a venit la Victoria, ne-am împrietenit și după asta am avut un ajutor constant din partea ei, fără să aibă vreo legătură cu Victoria! Ea, împreună cu Asociația Liebe im Karton, a venit la Victoria cu primul TIR, cu mobilier pentru spital. Ulterior, ne-a mai ajutat. Nu cred că a existat an în care Ingrid să nu trimită ajutoare pentru Victoria! De asemenea, când eram la Clubul Copiilor, am cunoscut o doamnă care a venit să vadă picturi pe care tatăl sau unchiul le pictase în Clubul Copiilor și i-a plăcut mult cum arată Clubul Copiilor. Ne-am împrietenit, ulterior am ținut legătura și cu dânsa și ne-a trimis niște ajutoare pentru spitalul de la Victoria. Un alt coleg de la Sibiu, care este la USR, ne-a trimis 20 de paturi pentru spital, pe care acum încet-încet, pe proiectele noi, începem să le schimbăm. Toate aceste ajutoare au fost binevenite. Mobilierul, în cea mai mare parte, a fost prin asociația lui Ingrid și din sponsorizări de la firmele cu care am avut discuții personal cu absolut toată lumea. Cred că la două sau trei întâlniri la care nu am reușit să ajung, pentru că oboseala mă terminase, i-am trimis pe colegi să ducă niște acte la secretariatul ministerelor, în rest de toate lucrurile, de toate firmele, activitățile civice,  eu am fost acolo. Tocmai de aceea, îmi este atât de drag acest proiect, pentru că l-am luat din fașă și îl creștem încet-încet. Tot o acțiune civică a fost cea inițiată de Constantin Vădean din Germania, care a implicat diaspora foarte mult și a ajutat spitalul cu sume de bani. Un alt domn care a ajutat trup și suflet la spital este Adrian Stoia, care a lucrat enorm la spital. Nu o să pot să-i enumăr pe toți, pentru că au fost zeci de voluntari, dar mulți au venit cu drag și au făcut lucrurile acestea benevol. De asemenea, din cadrul Primăriei, doamna Guiman Simona, sub coordonarea mea, a depus proiecte la Hidroelectrica, Transgaz și Romgaz, de unde a obținut aparatură pentru spital de 100.000 de euro. În ultima perioadă, am avut întâlniri și cu Ministrul Rafila, cel puțin șase întâlniri, la care am participat singură și de unde am obținut sprijin considerabil.

Știu că oamenii se așteaptă să se întâmple multe lucruri, să se opereze, să apară medicii, dar nu se poate peste noapte. Ei poate au rămas cu amintirea că în urmă cu 11 ani aici era un spital cu toate secțiile utilate, cu medici, cu tot ce era nevoie.

În concluzie: e foarte ușor să  închizi, dar foarte greu să repornești totul…

Una din problemele cele mai șocante pe care le-am avut a fost faptul că noi l-am redeschis, dar de fapt noi am fost considerat spital nou, nicidecum un spital vechi redeschis. Atunci a trebuit să respectăm absolut toate cerințele și normele pentru un spital nou.

Spital Victoria 15De asemenea, în spital au fost zone întregi complet nereabilitate: la partea de jos a spitalului, la demisol, unde am făcut zona de radiologie, era mucegai, țevi, dezastru. La etajul IV plouă, toaletele nu sunt făcute, nu avem rețeaua de curent. Sunt o grămadă lucruri. Unele etaje arătau cât de cât OK, dar atât, niște pereți goi. A trebuit să zugrăvim, să tragem cabluri, să punem internet, toate lucrurile acestea le-am luat de la zero, cu foarte multe firme, iar ulterior după ce am făcut aceste lucruri, ne-am dat seama că din bugetul orașului Victoria, nu o să putem niciodată să cumpărăm aparatura de care are nevoie un spital. Aparatura care a existat în acest spital, atunci când s-a desființat, o parte din ea a fost redirecționată la alte spitale, o altă parte a fost păstrată în condiții improprii și nu au mai putut fi valorificate. În consecință, a fost nevoie să depunem aceste proiecte europene. Oamenii au impresia că salvarea unui oraș sunt fondurile europene. E perfect adevărat! Salvarea sunt fondurile europene, DAR și aceste proiecte au niște cote neeligibile, adică aportul pe care trebuie să-l aducă UAT-ul. Când am depus aceste proiecte pe PNRR, la început, nu existau cote neeligible, cotele UAT-ului Victoria erau zero lei în majoritatea proiectelor. Între timp, au mai apărut niște modificări și au început să apară aceste cote. Dacă pe unele dintre proiecte aveam consultanța inclusă, ulterior ea nu a mai fost inclusă, partea de publicitate, partea de audit financiar, dar și alte părți au devenit neeligibile. Un exemplu concret vi-l dau acum: am început lucrările la Liceul „Dr. Alexandru Bărbat“, unde ar fi trebuit să avem amplasate și 6 stații electrice de încărcare, prin PNRR. Problema este că la ora actuală, fondurile sunt mult mai puține și am primit o solicitare de la Ministerul Dezvoltării prin care suntem întrebați dacă dorim să mai continuăm și cu aceste 6 stații de încărcare și dacă există posibilitatea să le suportăm din bugetul local. Asta înseamnă 200.000 de euro, dar nu ai nevoie doar de 6 stații, ci trebuie să creezi și infrastructura necesară, bani pe care la ora actuală nu-i avem. E o cheltuială neeligibilă, care a apărut doar acum. La un moment dat, pe toate proiectele pe care le avem, aceste cheltuieli neeligibile au ajuns la aproape 2 milioane de euro, bani pe care orașul Victoria nu-i are.

Dacă vă uitați la bugetul nostru de venituri, ce încasăm , anul trecut am încasat cam 5,2 milioane de lei. Între timp, procesul nostru cu Ucea pe limita administrativ-teritorială s-a terminat, dar nu ne referim la proprietate, ne referim unde se plătesc impozitele și taxele. Virometul este proprietarul terenului, Pirochim este proprietarul terenului, în cadrul Pirochimului avem și noi un parc industrial de 16 ha, pe care noi orașul Victoria suntem proprietarul terenului, doar că impozitele și taxele se vor duce acolo. Proprietarii hotărăsc ce fac și ce se întâmplă pe domeniul lor, dar impozitele la ce se dezvoltă se duc, din păcate, la Ucea. Noi am pierdut astfel câteva sute de mii de euro din aceste 5,2 milioane lei. Atunci de unde am mai fi scos aceste cote de 2 milioane de euro?

Există niște împrumuturi pe Trezorerie, dar și acestea au dobândă și trebuie returnate în trei ani, în cinci ani.. Dacă tu, cu veniturile ești atât de limitat, e foarte greu! Mare parte din proiectele pe care le-am făcut sunt proiecte care sunt generatoare de cheltuieli, nu aduc venituri. Deci este obligatoriu nevoie să aducem venituri în această zonă.

Ați venit și cu o veste bună, este posibil ca la Victoria să se construiască cea mai modernă fabrică de pulberi din România!

Fb Img 1710860211617 800x445Sperăm din tot sufletul. Domnul ministru Oprea a mai fost la Victoria, a fost și anul trecut, a avut mai multe vizite aici, la Victoria. Ne-am întâlnit personal și aici, am avut mai multe discuții, m-am deplasat și eu la București, să reiterez că suntem interesați de acest lucru, mai ales că pe acea zonă de 16 ha suntem proprietarii terenului. Pirochim este proprietar al terenului, prin Romarm și Romarm ține de Ministerul Economiei. Ne dorim aceste lucruri și sunt întrebată de ce susțineți aceste lucruri, pentru că impozitele și taxele, dacă se va dezvolta ceva, se vor duce la Ucea. Este o abordare total greșită, pentru că la urmă ne reținem forța de muncă tânără în oraș, pentru că astfel orașul moare. Până la urmă se pot califica aici, trebuie să ținem cont că Victoria a luat naștere de fapt ca un oraș industrial, bazat pe industria chimică, în cea mai mare parte, există încă în oraș industrie de pulbere, inclusiv mama și tatăl meu au lucrat acolo, până au ieșit la pensie, tatăl meu a fost și unul dintre factorii decizionali din acest proiect, a fost și inginer șef de producție. Cunosc foarte bine ce se întâmplă acolo și ce se poate face. Eu cred că ne putem califica forța de muncă, cred că este o oportunitate mai ales că aici există infrastructura necesară pentru așa ceva. Domnul ministru m-a ascultat și o să ia în calcul toate aceste variante. Noi sperăm să fim favoriți în această cursă. Mai sunt încă de detaliat multe lucruri și sperăm să fie în regulă.

Alte proiecte pentru anul acesta?

Anul acesta ne pregătim pentru că în sfârșit avem modificări pe cărțile funciare, pentru că fiind în acel litigiu de mai bine de 10 ani cu comuna Ucea nu am putut face nimic. Și aici, la comuna Ucea, se emit fel și fel de păreri, n-am schimbat Casa de Avocatură, este aceeași Casa de Avocatură, care a fost angajată acum 10 ani, deci am mers cu ei. Ideea este că aceste impozite și taxe de care v-am zis pe mare parte din Viromet, Maxam, Pirochim se vor duce către Ucea, însă la finalizarea acestui proiect am rămas și cu o suprafață de teren liber, unde putem să dezvoltăm. Nu se va întâmpla nimic peste noapte, pentru că nu vine nimeni peste noapte, nicio fabrică să producă ceva până nu-i creezi niște facilități, o infrastructură, regulament și la asta lucrăm la ora actuală. Asta voiam să vă spun: cărțile funciare erau pe extravilan pe Ucea și nu puteai să emiți nicio autorizație, să construiești sau să faci ceva. Acum însă, mare parte din cărțile funciare au venit pe intravilan Victoria, asta înseamnă că putem construi. Acum, dăm drumul, pregătim documentația pentru Planul Urbanistic General și atunci, pe anumite zone, putem să depunem proiecte. De exemplu, am ratat un proiect, era vorba Centru de Aport Voluntar, pentru că noi aveam cărțile funciare pe extravilan Ucea și nu am avut nicio șansă să le depunem în forma aia. Sperăm să se redeschidă, suntem pregătiți acum cu toate documentele. Ne pregătim acum să depunem și pentru zona de heleșteu, lucrăm la niște proiecte tehnice. A venit și rândul primăriei, pentru că am lăsat primăria ultima, prioritate au avut școlile, creșa, spitalul. După cum vedeți, nu arată deloc foarte bine, o să depunem proiect de eficientizare. De asemenea, rețeaua de canalizare, pentru că fără o stație de epurare la standarde nu ai cum să faci rețeaua de canalizare. Dacă am semnat contractul acum, pe partea de stație de epurare, categoric vine acum și rândul rețelei de canalizare în oraș. Ne pregătim de asemenea pentru partea de iluminat, să depunem, eu aș vrea să depunem și zona centrală din jurul Casei de Cultură. Vedem acum cât de repede reușim să ne grupăm și la aceste documente, pentru că avem foarte puțini oameni în cadrul aparatului de specialitate al primarului, care pot lucra pe aceste proiecte. Nu ne oprim, categoric vom mai depune câteva.

Și o ultimă întrebare, din spectrul politic. În urmă cu trei săptămâni ați făcut anunțul că ați ales să treceți la Partidul Social Democrat. De ce ați făcut acest pas?

A fost un pas foarte greu și e de atunci laitmotivul, răspund de 30 de ori pe zi la această întrebare… Un pas dificil pentru mine. Nu știu câți conștientizează ce pas dificil a fost, dar eu cred că oamenii își vor da seama că acest pas nu este în beneficiul meu, dimpotrivă, este în beneficiul acestei localități, o localitate cu venituri atât de reduse, care nu se poate susține financiar singură. Are nevoie de resurse guvernamentale, are nevoie și de alt suport. Am avut un sprijin constant în ultimele luni de la guvernul PSD, pe multe proiecte, unele pe parte de spital, unele de alocări bugetare, unele pe parte de învățământ și, în consecință, am luat această hotărâre, pentru că într-o echipă mai mare, cu un suport și o mână întinsă atunci când ai nevoie, poți să faci multe pentru orașul Victoria. Până la urmă, eu sunt un om al orașului Victoria, eu trebuie să mă pot uita în ochii cetățenilor din Victoria și să le spun că am făcut ce am promis. Ce rost avea să nu pot să duc la îndeplinire toate aceste proiecte și să le spun că: îmi pare foarte rău, dar mai mult de atât, nu am putut să fac pentru că bugetul orașului nu ne permite, iar eu să îndatorez o primărie, să ajungem spre un faliment sau altceva.

A fost un pas greu și aici mai am un exemplu. Am preluat de la administrația veche un proiect, reabilitarea unei școli generale, un proiect care includea și o parte de mobilier, cam 8 milioane de lei, dar a fost și acesta pe o listă de sinteză, intrat la aprobare mult mai târziu. Am avut foarte multe probleme și la acest proiect, pentru că pentru avizarea unor școli de către ISU, vă dau un exemplu, nu mai puteai monta geamuri PVC, ci trebuie să fie din aluminiu. În școală respectivă, pe proiect se înlocuia doar o parte din geamuri, au fost multe provocări. Proiectul inițial ar fi vrut ca această școală, pe lângă că ar fi avut o parte ecologică, însemnând de la reciclare, să existe acest aspect al trasabilității, să înțeleagă copilul ce înseamnă, ar fi mers în partea de eficientizare însemnând panouri, pompe de căldură etc. Prețurile erau atât de mari încât cota noastră, a UAT-ului ajungea undeva la peste 1 milion de euro. Era enorm, nu ne-am permis de o cotă de 40% în condițiile în care  plecase cu o cotă de 2% inițial. Nu am avut acești bani, nu am avut niciun suport sau sprijin. Într-un final, am reușit prin Fondul de Rezervă, de la colegii de la acea vreme, să obținem o sumă de 2,5 milioane de lei, insuficientă pentru asta. Am redus din proiect, din panouri, din pompe, din terenuri de fotbal, ca să ne coboare cota undeva la 500.000 de euro, cât am fi putut să susținem. Din păcate, o singură firmă a fost interesată la licitație, care ulterior a fost declarată necâștigătoare și nici nu a mai fost interesată. Alte firme care au venit la vizionări, ne-au spus că suma este minimă și că ne-ar mai trebui suplimentare de 1 milion de euro. Nu am avut acești bani, după cum am spus. Proiectul se termina la finalul lunii decembrie pentru că era pe POR și dacă intram în acest an riscam să punem sumele din buget și de unde, pentru că noi nu aveam nici diferența! Și iată că a fost un proiect care s-a pierdut, nu din vina mea, nici din vina colegilor, ci pur și simplu pentru că nu au existat aceste resurse financiare. Am fost foarte dezamăgită, mai ales că eu sunt profesor, știu ce înseamnă investițiile în educație și mi-am promis că lucrul acesta nu se mai întâmplă sub nicio formă. În mare parte, pentru cei care înțeleg, de asta am făcut acest pas către PSD, pentru că acum, la ora actuală am toate cotele neeligibile pentru proiectele pentru care am semnat contracte. Nu am vrut să mai ajungem în situația în care să nu avem aceste cote, în situația în care nu avem un sprijin și să nu avem la cine apela, pentru că sumele nu mai sunt mici. La noi, la Victoria, discutăm deja de sume foarte mari pe care UAT-ul nu și le permite.

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *