Izvorul Tămăduirii, sărbătoare închinată Maicii Domnului

În fiecare an, în prima vineri de după Paști, creştin-ortodocşii sărbătoresc Izvorul Tămăduirii. Sărbătoarea este închinată Maicii Domnului şi aminteşte de una dintre minunile acesteia.  

Creştinii ortodocşi sărbatoresc în vinerea din Săptămâna Luminată, Izvorul Tămăduirii, mai exact perioada cuprinsă între Duminica Învierii sau a Sfintelor Paşti şi Duminica Tomii sau prima duminică după Înviere, care în acest an pică în ziua de 29 aprilie.

Sărbătoarea- Izvorul Tămăduirii este închinată Maicii Domnului şi face parte din seria sărbătorilor mici, închinate Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.

Această sărbătoare mai este cunoscută și sub denumirea de Aghiasma Mică, sărbătoare marcată în calendar cu cruce neagră.

Sărbătoarea datează din secolul al V-lea, amintind de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului.

Conform tradiţiei, Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare (457-474), înainte de urcarea sa pe tron, un izvor cu apă vindecătoare.

Împăratul Leon, mergând printr-o pădure, a întâlnit un orb rănit care îşi căuta drumul. Leon l-a luat de mână ca să-l conducă, dar, la cererea orbului de a-i da apă, a plecat să caute. Negăsind, a auzit glas Maicii Domnului care i-a indicat locul unde va găsi apă pentru a potoli setea orbului şi pentru a-i unge ochii lipsiţi de vedere.

Urmând cele auzite, Leon a găsit izvorul, care s-a dovedit a fi tămăduitor. Orbul şi-a astâmpărat nu numai setea, dar şi-a recăpătat şi vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulţi bolnavi de-a lungul timpului, scrie crestinortodox.ro.

Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-ar fi vindecat după ce ar fi băut apă din acest izvor. Ca semn de mulţumire, el a construit o biserică şi mai mare. Această biserică a fost distrusă de turci în 1453, la căderea Constantinopolului.

De-a lungul timpului, apa acestui izvor ar fi vindecat multe boli şi ar fi tămăduit diferite răni şi suferinţe.

Sărbătoarea închinată Maicii Domnului amintește, totodată, și de Vinerea Mare. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a vărsat atunci lacrimi lângă Crucea Mântuitorului, ni se arată acum ca izvor de nădejde și de vindecare.

De Izvorul Tămăduirii se sfințesc apele

Izvorul Tămăduirii este una dintre cele mai importante sărbători pentru creștinii ortodocși, fiind ziua în care se sfințesc apele.

În tradiția românească există o serie de superstiții despre care se spune că aduc mult belșug și sănătate.

Stropirea credincioșilor cu apă sfințită, mai ales în prima zi de vineri de după Paște, ajută la dezlegarea farmecelor, a deochiului ori a celor mai crunte blesteme.

În tradiţia populară, se crede că bolnavii care respectă ritualul şi beau apă sfinţită din ziua praznicului dimineaţa, înainte de micul dejun, se înzdrăvenesc.

De asemenea, cu Agheasma mică se stropesc încăperile din casă, cu excepția băii.

De Izvorul Tămăduirii, gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca ele să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la muncile agricole.

Tot în această zi se stropesc cu apă sfinţită grădinile şi livezile, pentru a fi un an rodnic și pentru a proteja recoltele.

Gospodinele respectă ziua de prăznuire şi nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcăminte pentru că acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.

Apa sfințită în această zi poate fi băută tot timpul anului, nu ca apa de la Botobează, care are un ritual de folosire mai restrictiv.

Asimilarea Maicii Domnului cu sărbătoarea Izvorul Tămăduirii nu este întâmplătoare, deoarece este mijlocitoarea noastră către Iisus. De aceea creştinii îi cer ajutor în momentele lor de boală sau de necaz.