9 martie – sărbătoarea celor 40 de mucenici
Pe data de 9 martie, românii sărbătoresc cei 40 de Sfinţi mucenici din Sevastia. În această zi, se respectă superstiţii şi obiceiuri vechi de sute de ani.
Cine au fost cei 40 de mucenici
Soldați creștini, cei patruzeci de mucenici au fost ucişi pentru credinţa lor, după ce au refuzat să se închine zeilor, la porunca comandantului acelui corp de oaste, Agricola. Cei patruzeci de sfinţi mucenici au fost duşi legaţi la un lac, în vreme de iarnă şi au fost lăsaţi să îngheţe în mijlocul apei.
Însă cum nu au murit, rugându-se, ei au fost, scoşi din apă şi li s-au sfărâmat gleznele cu ciocane grele şi, fiind arşi de vii, au primit cununa Mucenicilor.
Numele celor 40 de mucenici au fost Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Iraclie, Smaragd, Evnoic, Valent, Vivian, Claudiu, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdichie, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Caius, Leontie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie. Moaştele lor, câte au rămas din foc, au fost înmormântate la Sevastia, apoi s-au împărţit în toată lumea creştină. O parte din ele se găseşte la Mănăstirea Antim din Bucureşti, ca şi la alte sfinte locaşuri din ţara noastră.
Tradiții și obiceiuri
Bărbaţii apreciază obiceiul străvechi de a „bea” 40 de pahare de vin, ce datează din moşi-strămoşi, când se credea că „ porţia” de 40 sau 44 de pahare de vin simbolizează puterea şi vigoarea, pentru că vinul se transformă în timpul anului în sânge şi putere de muncă.
Totuşi, în tradiţia populară, bărbaţii beau 44 de pahare cu vin. De unde provine diferenţa? După tradiţia creştină, Sfinţii martiri au fost 40, după cea geto-dacică, au fost 44, atâtea fiind şi zilele dintre 9 martie şi 23 aprilie, când este sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
În această zi sunt prăznuiţi cei 40 Sfinţi Mucenici din Sevastia. Refuzând să se închine idolilor, au fost întemniţaţi şi bătuţi cu pietre. În cele din urmă, guvernatorul a poruncit să fie aruncaţi în lacul îngheţat de lângă oraşul Sevastia. În acea noapte, apă lacului s-a încălzit, gheaţă s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoşi încă vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor şi după un timp şi-au dat sufletele. Slujitorii guvernatorului au aprins un foc mare şi au ars trupurile sfinţilor.
Ziua de Mucenici, sărbătorită azi, păstrează numeroase elemente rituale ale străvechiului început de An agrar celebrat la echinocţiul de primăvară. Pe stil vechi, ziua de 9 martie era hotar între zilele aprige ale Dochiei şi zilele călduroase ale Moşilor.Peste această zi s-au suprapus două sărbători de înnoire sezonieră a timpului: una precreştină, ultima zi a Babei Dochia, când această moare şi se preface în stana de piatră, şi altă creştină, prima zi a Moşilor jertfiţi şi transformaţi în cenuşă pe rugul funerar pentru dreapta lor credinţă.
Obiceiurile din ziua de Mucenici formează un scenariu ritual specific Anului Nou:
– prepararea alimentelor rituale, numite Sfinţi, Sfintisori, Bradosi;
– beţia rituală, când tradiţia susţine că e bine să bei în această zi 40 sau 44 de pahare cu vin;
– deschiderea mormintelor şi porţilor Raiului;
– aprinderea focurilor de Mucenici prin curţi şi grădini, în faţa caselor şi în câmp;
– purificarea oamenilor şi vitelor prin stropirea lor cu apă sfinţită,
– protecţia magică a caselor şi anexelor gospodăreşti prin înconjurarea lor cu cenuşă provenită de la focurile aprinse de Mucenici;
– bătutul pământului cu maiurile pentru alungarea frigului, aşteptarea spiritelor morţilor cu scaune şi mese întinse la focurile de Mucenici.
Era un timp ritual extrem de favorabil pentru efectuarea observaţiilor şi previziunilor meteorologice, pentru aflarea norocului în noul an prin prepararea turtei de Mucenici. Se credea că acum se prindeau cu uşurinţă vrăjile şi farmecele, că tăierea primelor corzi de viţă-de-vie aduce rod bogat.
