„Numai cu mult sacrificiu putem reuși și am nevoie de sprijinul cetățenilor, am nevoie de răbdare, pentru că totul se poate face cu răbdare, nu putem să facem de azi pe mâine“

De cinci luni de zile, în fruntea locuitorilor din orașul Victoria se află o femeie, o femeie energică, care are planuri mari pentru orașul de la poalele Munților Făgăraș. Camelia Bertea a câștigat încrederea victorienilor și de cum a ajuns la conducerea primăriei a început treaba. Din păcate, finalul de an 2020 nu a găsit prea multe fonduri în bugetul local, iar începutul de an, a fost la fel de sărac, fără un buget aprobat încă. Însă, în tot acest timp, primărița a dus, alături de colegii ei, o muncă asiduă de identificare a problemelor și a soluțiilor de rezolvare. Proiectele sunt multe, însă pentru a aduce fonduri externe și în special europene, pentru o dezvoltare vizibilă a localității, trebuie plecat de la  zero. Asta pentru că s-a izbit de faptul că Victoria nu are un PUG, nici măcar PUZ-uri pentru zonele care urmează a fi dezvoltate, drumuri, trotuare neîntabulate. Astfel că anul acesta, prioritatea administrației locale este de a pune toate aceste lucruri la punct; asta pentru ca în viitor Victoria să fie pregătită să acceseze fondurile extrem de necesare pentru ca viața locuitorilor să prospere. Cu toate acestea, vor continua investițiile începute, iar din acest punct de vedere, Victoria a fost privilegiată, după ce de la bugetul de stat a primit o sumă considerabilă, pentru a putea face față cofinanțărilor în cazul proiectelor începute. Despre toate aceste lucruri, dar și despre altele, toate importante pentru cetățenii orașului Victoria, am stat de vorbă cu primarul orașului, camelia Bertea. 

Sunt 5 luni de când sunteți în fruntea orașului Victoria. Este vizibil faptul că multe lucruri s-au îmbunătățit, începând cu comunicarea cu cetățenii.  De asemenea, am sesizat că ați demarat mai multe investiții mici, importante și acelea pentru comunitate!

Din păcate, am preluat mandatul în 28 octombrie, la sfârșit de an. Mare parte din buget era cheltuit, din 15 noiembrie nu am mai putut să lucrăm nimic, nici pe investiții, nici pe reparații, pentru că din cauza temperaturilor negative, toate au fost blocate. A urmat apoi începutul de an, când nu am avut buget și de abia acum vom avea buget. Suntem în discuțiile de buget, cu toate compartimentele. O să intrăm în dezbatere publică cu cetățenii orașului și probabil pe data de 27 aprilie, când este data finală, pentru că trebuie să stea în dezbatere cele 30 de zile, o să avem o ședință extraordinară în care o să aprobăm bugetul. Și abia după asta o să pot spune că începem și noi să implementăm lucrurile pe care ni le-am propus de la început.  Eu cred că în intervalul acesta de timp am reușit să realizăm o punte de legătură între noi și cetățeni, o punte inexistentă până la data preluării mandatului nostru. Cred că am deschis porțile primăriei spre o comunicare și o transparență atât decizională, cât și din toate punctele de vedere. Faptul că transmitem ședințele de consiliu live, faptul că nu mai avem lucrări cu achiziție directă, pentru că toate sunt încărcate pe SEAP, faptul că noi comunicăm în permanență cetățenilor ce se întâmplă, chiar dacă sunt lucruri mărunte. Și un fapt deloc de neglijat este acela că atât eu, cât și viceprimarul, după două luni de mandat, ne-am dat raportul cu toată activitatea, un raport public, pe care l-am pus și pe rețelele de socializare, urmând ca până la Paști, să dăm raportul pentru celelalte luni care au trecut. Sunt 5 luni de când suntem în funcție, iar cetățenii orașului trebuie să știe ce am făcut noi în această perioadă.

Deși din afară pare că noi nu am fi muncit foarte mult sau că nu am făcut niște lucruri extrem de vizibile, trebuie să înțelegem că lucrurile mari și de viitor au niște pași premergători. Din păcate, noi nu am găsit acești pași premergători.

Legat de aceasta, mi-ați spus că aveți mai multe proiecte, dar până acolo v-ați izbit de mai multe probleme…

Așa e, ne-am izbit de mai multe obstacole. Am identificat problemele cetățenilor și am constatat că multe din proiectele pe care noi vrem să le implementăm și pe care vrem să le depunem în acest exercițiu bugetar nu au niciun început, să zic așa. Un exemplu concret ar fi rețeaua de canalizare și stația de epurare din orașul Victoria, unde nu s-a mai intervenit de zeci de ani. Nu a fost considerată o prioritate și la ora actuală există o nemulțumire generală a cetățenilor legată de acest domeniu, încât suntem nevoiți și suntem datori moral față de cetățeni să facem aceste lucruri. Pentru asta, am constatat că trebuie urmați anumiți pași. La ora actuală nu avem un proiect matur, în care să spunem că suntem măcar la nivel de proiect tehnic: îl avem pe canalizare sau îl avem pe stația de epurare, astfel încât dacă se deschide o axă de finanțare, să putem depune proiectul. Noi, efectiv trebuie să venim de jos, trebuie facem ridicările topo, să facem studiile de fezabilitate.

Adică nu aveați nicio documentație?

O documentație foarte veche pe care am găsit-o în primărie pentru canalizare este o documentație pe care am găsit-o din 2006. Suntem în 2021, ea este perimată, iar în acest interval de timp s-au asfaltat foarte mult drumurile în orașul Victoria. Acum ni se pare aberant ca, după ce timp de atâția ani s-a investit în drumuri și trotuare, care poate nu ar fi fost prima necesitate, ca acum să spargem drumurile și trotuarele. Acum, trebuie să gândim o alternativă, cu un proiect nou, de aceea venim cu toate lucrurile care sunt și le luăm pas cu pas. Acesta este doar un proiect, care mi-a venit acum în minte, dar avem de exemplu proiecte multe în plan: se deschid pe AFM-uri proiectele pentru școli acum, finanțarea pentru orașele cu peste 5000 de locuitori, cum este Victoria, care se încadrează la 8000, avem cam 3 milioane de lei, iar cota noastră neeligibilă ar fi de 10%. Un alt proiect de care colegii noștri de la biroul tehnic au nevoie este cel de eficientizare termică și energetică, precum și  de anvelopare a clădirilor, însă nici acolo nu avem un studiu de fezabilitate care să facă acest lucru! Deși măsurile se deschid acum în aprilie, nu am putut să facem niciun SF pentru că nu am avut buget, nu exista niciun contract înainte ca să putem face vreo plată și aici trebuie să o luăm de la zero. Tocmai de aceea, am avut niște ședințe de consiliu extraordinare în care am înaintat cu o clauză suspensivă ca în momentul în care bugetul este finalizat și dacă acești bani intră, să putem să derulăm proiectele tocmai pentru a mai câștiga ceva timp.

Deși am fost întrebată în ultima vreme dacă ne-au călcat investitorii, să știți că în primele luni am fost extrem de dezamăgită: nu am prea avut investitori care să vină la discuții. Ulterior au început să apară. Până în prezent am avut trei discuții, cu trei investitori diferiți, care au venit în Victoria și care cer pur și simplu niște condiții elementare și de bun simț. Un investitor care vine are nevoie în primul rând să poată construi în zona respectivă. Din cauza unui proces mai vechi pe care îl avem cu UAT Ucea – suntem în litigiu cu ei – am deschis un proces împotriva lor și împotriva OCPI, și de la București, Brașov și a Prefecturii, din anul 2014, nu avem o soluționare legală. PUG -ul nostru este depășit, iar la ora actuală nu i se recunosc limitele administrative, pentru care ne și judecăm; procesul este de durată și nu putem opri dezvoltarea. Pentru a nu opri această dezvoltare, avem nevoie de niște Planuri Urbanistice Zonale , pentru zonele care ar putea să se dezvolte. Aceste PUZ-uri au un interval destul de mare, nu se fac de azi pe mâne, durează între 6 luni și 1 an de zile, depinde de mărime, de ce dorim să facem în el. Ca să realizăm aceste PUZ-uri ne trebuie studii de fezabilitate, ne trebuie o grămadă de lucruri. Nu există așa ceva la noi, dacă mâine vine un investitor, el nu poate construi!

Deci aceste PUZ-uri nu au fost realizate până acum!

Nu au fost realizate, iar acum constituie o prioritate. Probabil s-a mers pe ideea că se va termina acest proces și se va realiza un PUG general și atunci prin PUG, am fi putut să dăm autorizațiile de construcție. Iată că procesul trenează, estimările avocaților sunt că va mai dura cel puțin 5-6  ani de zile și în condițiile acestea, oprim dezvoltarea orașului pe mai multe segmente. Atunci am considerat, împreună cu consilierii locali, o necesitate să investim în aceste PUZ-uri, pentru a ne dezvolta zona, pentru că altfel nu o să reușim să facem nimic. Avem nevoie de infrastructură în zona respectivă, investitorul care vine are nevoie de apă, de gaz, de curent.

Nimic din toate lucrurile acestea nu există la ora actuală.  Și dacă nu sunt, trebuie să le oferim. Nu poți să-i spui unui investitor care vine astăzi „fă-ți canalizarea pe banii tăi, adu-ți curentul, gazul, descurcă-te, fă-ți singur PUZ-ul și așa mai departe“, iar la un moment dat să constate că investiția pe care o are de făcut aici la Victoria e aproape egală cu construcția unei hale și cu mașinile cu care și-ar fi dotat hala respectivă, cu care să creeze niște locuri de muncă!

Și atunci, investitorul pleacă în altă parte unde găsește aceste facilități!

Categoric, le găsește pentru că asta este. Noi suntem în discuții cu zona noastră de parc industrial. Suntem parc industrial doar cu numele, pentru că în zona respectivă e o suprafață de 16,4 ha, dar în care nu mai există nimic la ora actuală, doar câteva clădiri care sunt prăbușite, într-o stare deplorabilă, unde nu mai poți să faci nimic. Iar investitorii au altă alternativă dacă merg în alte zone, unde au un parc industrial care are platforme betonate, unde există infrastructură. Unele parcuri oferă chiar și hale, normal că au alte avantaje față de noi. Avem și dezavantajul de a nu fi drumul național. Poate construirea acestei autostrăzi care va trece între Ucea și Victoria ne va aduce un plus și atunci vom deveni mai atractivi din aceste puncte de vedere, dar nu o să fim niciodată atractivi până nu le oferim lucrurile acestea.

De aceea, considerăm că bugetul pentru anul 2021 se va canaliza prioritar pe aceste lucruri.

În concluzie, începeți cu baza ca să puteți crea ulterior ceva. O să dureze toate aceste documentații: PUZ-uri, intabulări, etc.!

Categoric! Probabil o să avem niște PUZ-uri viabile în 2022.

Cert este că noi avem o altă viziune: pentru a realiza lucrurile pe termen lung, trebuie să începem să facem bine de la început. Din păcate, nu vor fi niște lucruri pe care cetățenii să le vadă. Nu vor fi niște lucruri de impact, dar cetățenii trebuie să conștientizeze că acesta este începutul pentru Victoria. De la faptul că realizăm niște PUZ-uri corecte și legale, de la faptul că facem o infrastructură ca să putem atrage investitori care vor crea locuri de muncă. Încet, încet ne putem dezvolta, dar altfel nu suntem decât un consumator. Bugetul este cu cele două funcțiuni: dezvoltare și funcționare. Noi constatăm că la bugetul orașului Victoria majoritatea banilor merg pe funcționare, ceea ce nu este normal, pentru că un oraș niciodată nu se poate dezvolta dacă nu investești în capacitatea de dezvoltare. Ar trebui să fie superioară. La noi, balanța, niciodată nu a înclinat către partea de dezvoltare. Atunci lucrurile trebuie făcute treptat, iar proiecte vor veni. Dar până nu avem niște reglementări juridice, din punct de vedere al delimitării UAT-urilor, suntem blocați. Tocmai pentru a ieși din impasul acesta și pentru a obține autorizații de la Consiliul Județean, demarăm aceste lucruri, astfel încât să nu mai oprim pe nimeni care vrea să investească aici.

Pe lângă această bază pe care doriți să o realizați, cred că aveți și investiții la ora actuală!

Le avem în desfășurare și aici e o problemă foarte mare. Noi am preluat o parte din proiectele vechii administrații pe care trebuie să le ducem la final. Problema e că pentru cota neeligibilă, cu care ar fi trebuit să vină UAT-urile, erau niște sume destul de mari care se ridică numai pentru anul 2021 la peste 2 milioane lei! Dacă ne gândim că veniturile orașului din impozite și taxe sunt cam la 3.400.000 lei, vă dați seama în ce situație suntem cu această cotă!

Eram într-o situație destul de precară, însă am avut noroc că prin Anexa 7 a unei Hotărâri de Guvern, pentru prima oară, orașul Victoria primește această sumă, pe care am fi putut să canalizăm banii pe diferite domenii, inclusiv pe proiecte noi pe care noi le-am început. Dar am considerat că esențial este să terminăm aceste proiecte care sunt în curs de implementare. Cu unele ne aflăm la final, cu altele suntem la început.

Despre ce proiecte este vorba?

De exemplu, noi avem o ultimă tranșă de plătit acum, la finalizarea parcului  recreativ. Inclusiv partea noastră neeligibilă, care se ridică la aproape 40.000 lei, pe lângă partea care vine din proiectele din POR. Avem, alt exemplu, la liceul teoretic unde a avut loc licitația, cotele noastre de plată; avem cartierul „Farcaș“, în care este propus un lot de 15-16 case pe proiectul inițial; aici e un proiect prin PNDL, contractul este semnat și aici e nevoie de infrastructură: canalizare, apă, stradă, pentru care am primit banii, 2 milioane de lei, în care sunt incluse și sumele pentru aceste lucrări. Tot din acești 2 milioane de lei, sunt sume care trebuie alocate pentru groapa de gunoi, suntem obligați  prin procedurile de infringement, suntem oricum printre județele codașe. La Victoria a mai rămas această groapă, am semnat contractul cu ei în noiembrie, ulterior proiectul a avut mici modificări și la avize. Abia ieri am reușit din nou să obținem ultimele avize de care am avut nevoie de la Mediu. Am mai avut nevoie și de niște acorduri de la UAT-urile vecine, că nu îi afectăm și sperăm să începem acum lucrările și să finalizăm acest proiect, la care cota noastră neeligibilă este de peste 300.000 lei, bani care sunt cuprinși tot în acești 2 milioane de lei. Considerăm că banii aceștia care au venit reprezintă o adevărată gură de oxigen, astfel încât reușim să terminăm toate proiectele care sunt în implementare. Cu ce ne rămâne, trebuie să ducem la îndeplinire ceea ce ne propunem noi, să începem cu ce tocmai am discutat.

Dacă nu ați fi primit acești bani, v-ați fi descurcat?

M-am întrebat și eu… Probabil că ne-am fi descurcat foarte greu dacă  plăteam tot din bugetul local. Nu ar mai fi existat bani pentru niciun proiect nou, pentru nicio altă cotă neeligibilă, n-am fi putut realiza aceste PUZ-uri, SF-uri, nu am fi putut face nimic pe infrastructură, nici nu am fi putut duce aceste lucrări la capăt, că am fi fost blocați.

Un proiect pe care urma să semnăm un contract și pe care l-am adus în Consiliul Local, dar la care am renunțat era un proiect pentru o creșă. Era un proiect pe POCU, un proiect cu o valoare destul de mare, cam 800.000 de euro. Din proiectul respectiv, majoritatea banilor, fiind un proiect pe capital uman, se duceau în cursurile de formare a oamenilor, în tot felul de campanii, se duceau în tabere școlare. Banii nu se reîntorceau neapărat în oraș, pentru că o tabără o faci la pensiunile din zonă sau altundeva,  pentru cursuri nu avem oamenii, formatorii; le faci prin alți formatori și prin alte societăți, care nu aduc veniturile la Victoria. Problema cea mai mare era ca această creșă urma să fie construită pe spațiul actual al Școlii Speciale, care funcționează, iar școala are în prezent 37 de copii cu dizabilități și 30 de angajați, personal didactic, nedidactic și auxiliar, cu care nu știu ce am fi făcut. Am găsit o soluție provizorie, să-i mutăm în niște licee, în săli de clasă, dar era un compromis pe termen scurt și care nu putea fi dus pe termen lung. Promisiuni ar fi existat, ca o clădire similară, vecină cu Clubul Copiilor, ar fi fost modernizată pentru ei, dar în clădirea respectivă lor le erau alocate doar 4 camere, total insuficient, mai ales în condițiile actuale. Nu aveai ce să faci cu ei, iar în clădirea unde îi mutam noi mai funcționează Colegiul Tehnic „Alexandru Bărbat“, ei mai au săli de clasă la etaj, nu am fi îndeplinit niciodată condițiile pentru o creșă. Pentru două instituții în aceeași clădire, nu respectam ieșirile de urgență, nu respectam sistemul de catering, fiecare săliță trebuia să aibă câte o baie, trebuiau aduse modificări la structură, pe autorizații. Pentru creșă s-au dat parterul, etajul 1 și etajul 2, dar o creșă nu poate funcționa decât la parter, eventual partea administrativă sus. Au fost o grămadă de lucruri care nici măcar nu au fost luate în calcul și care nu au fost incluse în acești bani. Tot noi ar fi trebuit să venim cu o sumă estimată la peste 300.000 euro, care ar fi fost partea noastră, ca să reușim să aducem creșa la un nivel acceptabil, fără însă a avea o garanție că obținem autorizațiile ulterioare. Pe deasupra ar fi trebuit să ne creăm în primărie un serviciu special, pentru că creșele nu sunt subordonate la ora actuală Ministerului Educației, iar plata tuturor angajaților ar fi trebuit să o suportăm noi.

Există creșă în orașul Victoria?

Din păcate nu există creșă în orașul Victoria, este într-adevăr o nevoie, o nevoie identificată. Noi, pe segmentul de vârstă între 0 și 2 ani, la momentul la care discutăm, nu avem decât 4 solicitări. În schimb, pe segmentul între 2 și 3 ani, există foarte multe cereri, erau 26 de cereri și posibil că vor mai veni. De aceea am căutat soluții. Cum spuneam înainte, proiectul nu era viabil: necesita o investiție foarte mare fără a avea nicio garanție ulterioară că va funcționa; 25% din cei care frecventau trebuiau să fie romi, o altă parte îi aduceam din mediul rural, cu transport cu tot.

Vedem necesară și oportună o creșă, se deschid axe noi de finanțare pentru creșe în orașe, vom fi pregătiți și cu studiu de fezabilitate, pentru o creșă nouă, dar între timp, pentru a rezolva problema cu copiii de 2-3 ani, în colaborare cu  Inspectoratul Școlar Județean, am mai primit educatoare pentru segmentul acesta de vârstă, am identificat în cadrul actualelor grădinițe spațiile astfel încât ei să rămână și la program prelungit, iar din septembrie, pe organigrama Primăriei orașului Victoria va apărea un post de îngrijitor. Soluții găsim.

Prioritatea în acest an este să construiți o bază, să realizați documentații pentru a putea porni proiecte mari? Toată această bază costă și necesită și timp!

Exact. Costă și necesită și timp. Poate că oamenilor o să li se pară că un PUZ nu e o prioritate, poate că și eu așa am crezut, fiind de profesie profesor, până să vin în primărie. La un moment dat, în campanie, am fost acuzată că vine cineva care nu știe ce e un PUG. Da, poate că la vremea respectivă nu știam ce-i un PUG. Între timp, am învățat, dar am învățat  cum trebuie făcute lucrurile, care sunt bazele de plecare și într-adevăr, astea sunt. Poate dacă aș fi găsit câteva lucruri, dacă aș fi găsit o infrastructură în parcul industrial, poate aș fi avut ce să-i ofer investitorului care a venit acum, dar nu am avut. Nu pot să rămân așa, în ideea că orice investitor va veni, să-și investească el. Dacă se pune problema că el să-și facă PUZ-ul, să-și facă tot, atunci categoric nu o să devenim atractivi și o să așteptăm mult și bine până să vină cineva!

Sunt multe probleme, sunt probleme legate de colectarea selectivă. Noi facem parte dintr-un ADI Victoria, noi și încă 6 sate. Eu sunt președintele acestui ADI și în Consiliul Director unde se mai află și doi primari: cel  de la Ucea și cel de la Drăguș. Am luat o hotărâre împreună: noi avem o firmă, Ecosistemul, cu contract de delegare, care se ocupă de salubritatea pe toată această rază. Am fost și noi nevoiți în acest an, spre nemulțumirea cetățenilor, să ridicăm un pic prețurile, de la 8 lei/persoană la 10 lei. Oricum este un preț minim. De ce am fost nevoiți să facem aceste lucruri? Din păcate, nu investim nici în mașini, nici în dotarea acestei societăți, ca să îmbunătățim serviciile, cum am fi dorit, ci este faptul că noi nu colectăm selectiv și la groapa de gunoi, ducem la Cristian. Înainte duceam o tonă de deșeuri cu 30 de lei, care se duceau către mediu, plus încă 110 lei/ tonă. Acum avem 80 lei la taxa de mediu, aproape triplată, plus 200 lei/tonă! Am ajuns de la facturile din luna august, care era de 30.000 lei, la facturi de peste 70.000 lei, numai către Sibiu! Soluția noastră de viitor este obligatoriu colectarea selectivă.

Numărul insuficient de pubele din oraș ne-a dat de gândit, pentru că nu putem face o colectare selectivă fără să avem pubelele necesare. Pubelele nu au putut fi achiziționate pe această societate pentru că sunt la limită și atunci o să facem noi această investiție, o să vină UAT-ul cu o investiție în pubele, care va fi de aproximativ 150.000 lei.

În momentul de față nu există pubele pentru colectarea selectivă?

Nu există. Noi avem obligația de la 1 ianuarie să avem 5 fracții, inclusiv biodegradabile. În Victoria, din păcate, nu putea să facem pe nicio fracție, pentru că se colectează la grămadă. Acum o să avem cinci tipuri de pubele, în care o să începem această colectare selectivă Și numărul de pubele, inclusiv pentru deșeul menajer, era insuficient, multe sunt sparte, iar în locurile cu blocuri, doar câte două pubele clar nu fac față, chiar dacă sunt ridicate zilnic.

De asemenea, în bugetul pe anul acesta, am reușit să prindem și o investiție pentru camere video, care vor fi montate către containerele în zonele de blocuri; o să fim nevoiți să aplicăm și anumite amenzi dacă nu încercăm să realizăm această colectare selectivă. Primii pași pe care îi vom face sunt de conștientizare a populației. O să începem o campanile în acest sens și o să ne adresăm și societății civile pentru ajutor. Probabil că dacă o să avem bugetul în 27 aprilie, după ședința extraordinară de aprobare, vor veni pubelele, iar în mai o să începem aceste lucruri. Nu mă aștept să se întâmple lucrurile acestea prea repede, dar poate că în șase luni sau un an, vom conștientiza acest lucru extrem de important. Noi am plătit în februarie 43.000 lei către Mediu, tocmai pentru că nu am reușit să colectăm selectiv. Nu am reușit să ajungem cu colectarea nici la 5%, ceea ce e infim, iar taxele vor fi din ce în ce mai mari. De aceea am fost nevoiți să mărim această taxă, pentru cheltuielile care s-au mărit extrem de mult.

Aș putea să vă mai spun că am început demersurile la spital. Noi, la Victoria, știți foarte bine că din 2011 nu mai avem spital public de stat și suntem într-o asociație în participațiune cu clinica privată „Paltinul“, care avut un contract pe 10 ani, care expiră în luna iunie. În acest moment ne aflăm într-o situație în care trebuie să știm clar pe ce drum plecăm de acum încolo. Colegii mei consilierii au hotărât prelungirea contractului cu Clinica „Paltinul“, dar cu o clauză suspensivă, pentru că noi am început în paralel demersurile de redeschidere a spitalului de stat. Am avut întâlnire cu doamna secretar de stat Moldovan, am avut întâlnire și cu senatorii noștri, cu Irineu Darău, cu colegi care ne consiliază pe partea aceasta medicală și există la ora actuală mai multe direcții. Nu am primit, din păcate, un aviz favorabil de redeschidere a spitalului, pentru faptul că ar  exista posibilitatea să rămânem descoperiți cu totul. Există o deschidere pentru un centru de spitalizare de zi, multifuncțional, care să aibă mai multe specialități, cu internare de zi. Vor fi gratuite, prin contract cu Casa de Asigurări. În funcție de cazuistică, în funcție de numărul de locuitori din Victoria și din zonă, vom vedea în viitor ce se întâmplă. Oricum, nu ne lăsăm, încercăm în continuare să facem pași.

În concluzie vă doriți să redeschideți spitalul? De ce este nevoie de acest lucru?

Trebuie luate toate pe rând, trebuie să ne gândim că nu putem să încetăm un contract brusc și să nu avem o alternativă mâine pentru cetățeni. Atunci continuăm acest contract până definitivăm într-o formă sau alta un alt parteneriat sau redeschiderea spitalului. Noi am avut și o măsură de la Avocatul Poporului. Eu când am venit, am preluat-o, era o măsură cu un an înainte, dată, nici nu am știut că în Victoria există așa mulți pacienți de diabet. Avem cam 400 de bolnavi de diabet, care nu au medic diabetolog și care erau nevoiți să facă naveta la Sibiu, Făgăraș sau la Brașov. Am încercat să găsim, am avut mai multe discuții cu mai mulți medici diabetologi și în sfârșit am reușit. Acum le-am dat și un spațiu în policlinică, care a fost scos la licitație și care a fost luat de o firmă, unde o să vină de la 1 aprilie un medic diabetolog, de două ori pe săptămână. Firma are contract cu Casa de Asigurări, deci medicul va elibera rețete gratuite și o mare parte parte din cetățeni nu vor plăti aceste consultații. Suntem în aceeași situație cu nevoia de un cardiolog, dar nu avut o statistică medical, ca să știm afecțiunile. Populația în oraș fiind îmbătrânită, probabil și aceste afecțiuni sunt în creștere. Suntem deficitari din toate punctele de vedere și atunci e nevoie de mult mai multe specialități. Sperăm că avem succes prin aceste demersuri, iar dacă reușim să deschidem centrul multifuncțional de zi, o să avem și endocrinolog și un chirurg și un ginecolog, o să avem mai multe. Problemele identificate sunt foarte multe, domenii noi, pe toate palierele, dar luate pas cu pas, va fi bine.

Știm că toate aceste probleme nu se pot remedia peste noapte, este nevoie de multă muncă, de aceea vreau să vă întreb cât munciți într-o zi?

Nici nu am curaj să zic cam cât stau pe zi în primărie, pentru că oamenii pot spune „cine o pune să stea acolo!?“. Faptul că vreau să înțeleg toate aceste lucruri, faptul că am foarte multă energie, că vreau să fac să meargă aceste lucruri, mă fac să stau și 12-14 ore pe zi. Avantajul meu este că am un băiat mare, care e student și care acum s-a și angajat, iar  pentru lipsa mea ca mamă și gospodină, am ok-ul din acest punct de vedere. E foarte, foarte mult de lucru și de multe ori îl trimit și pe colegul meu viceprimar acasă, pentru că el are doi copii mici și știu ce înseamnă. asta. Numai cu sacrificiu mult putem face și am nevoie de sprijinul cetățenilor, am nevoie de răbdare, pentru că tot se poate face cu răbdare, nu putem să facem de azi pe mâine. Unele lucruri nu merg și trebuie răbdare, încredere și sprijin, sprijin și probabil mai mult voluntariat din partea lor, mai multă implicare civică, pentru unele lucruri pe care le putem face și împreună cred că le scoatem la capăt!

(Mihaela BĂRGĂOANU)