Moșii de toamnă, în prima sâmbătă din noiembrie
În tradiția creștin-ortodoxă, sunt mai multe sărbători de pomenire a morților pe an. Și ori de câte ori un credincios simte nevoia să-i pomenească pe cei dragi trecuți la cele veșnice poate să facă asta într-o slujbă de pomenire. În zonele în care ortodocșii au trăit alături de catolici, așa cum se întâmplă în Ardeal, credincioșii s-au influențat însă reciproc și au ajuns să țină obiceiurile împreună, cum ar fi 1 noiembrie, Ziua Morţilor sau Luminaţia. Dar la ortodocşi, prima sâmbătă din noiembrie este o „zi a morților”, Sâmbăta morților sau Moșii de toamnă, în care se face pomenirea celor „adormiți”, cum îi numește Biserica Ortodoxă.
În această zi se oficiază Sfânta Liturghie, urmată apoi de slujba parastasului pentru cei adormiți. Sfinții Părinți au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiți, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt și cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepții adormiți. Pe de altă parte, sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua Învierii Mântuitorului Hristos. Atât la țară cât și la oraș, gospodinele pregătesc colivă, colaci și bucate și le duc la biserică, pentru a fi sfințite și apoi date de pomană de sufletul celor „adormiți în nădejdea Învierii”. Toate alimentele oferite se spune că se dau de fapt celor adormiți, de aceea se dă de pomană de obicei ceea ce le plăcea să mănânce. Împreună cu pomenile, se scrie și un pomelnic, unde se trec numele celor adormiți din familie. Există obiceiul să se ofere și farfurii (cu totul) pline cu mâncare, preferabil caldă, fiindcă este bine să iasă „aburi”. Pe vremuri, la țară se dădeau străchini frumoase de lut, acoperite de prosoape țesute în casă de mâna gospodinei.
