Părintele Teofil Părăian, comemorat la 18 ani de la trecerea la cele veșnice, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus
Duminică, 25 octombrie 2026, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, au avut loc o serie de manifestări duhovnicești și culturale dedicate Părintelui Arhimandrit Teofil Părăian, la împlinirea a 18 ani de la trecerea sa la cele veșnice. Evenimentele au reunit ierarhi, clerici, monahi, ucenici și credincioși care au dorit să cinstească memoria unuia dintre cei mai cunoscuți și iubiți duhovnici ai Ortodoxiei românești contemporane.
Manifestările comemorative au început cu slujba Utreniei, urmată de Sfânta Liturghie, săvârșită de un sobor numeros de slujitori, din care au făcut parte Preasfințitul Părinte Sofian Brașoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului, Preasfințitul Părinte Ilarion Făgărășanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Arhim. Atanasie Roman, starețul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, Părintele Sabin Vodă și numeroși ucenici ai Cuviosului Părinte Teofil.
La finalul Sfintei Liturghii, cuvântul de învățătură a fost rostit de Preasfințitul Părinte Sofian Brașoveanul, ucenic de chilie al Părintelui Teofil Părăian. Ierarhul a tâlcuit pericopa evanghelică a duminicii, referitoare la vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor, evidențiind legătura dintre mesajul Evangheliei și învățăturile duhovnicești ale Părintelui Teofil.
În cuvântul său, Preasfinția Sa a subliniat importanța participării conștiente și atente la Sfânta Liturghie, amintind că Părintele Teofil îi îndemna permanent pe credincioși să asculte cu luare-aminte cuvintele Sfintei Evanghelii, având conștiința că Însuși Mântuitorul Iisus Hristos este Cel care ne vorbește prin intermediul acesteia. Totodată, ierarhul a arătat că suntem chemați să primim atât cuvintele Evangheliei, cât și îndemnurile duhovnicești ale Părintelui Teofil, întrucât acestea sunt cuvinte de viață, ziditoare și folositoare sufletului.
Un loc important în cuvântul de învățătură l-a ocupat prezentarea celor cinci puncte ale programului de viață duhovnicească recomandat de Părintele Teofil, pe care acesta le-a lăsat credincioșilor ca pe un adevărat testament spiritual. În acest context, Preasfințitul Părinte Sofian a evidențiat necesitatea citirii constante a Sfintei Scripturi, exprimându-și îngrijorarea față de diminuarea interesului credincioșilor contemporani pentru lectura textelor biblice. Ierarhul a arătat că lipsa obișnuinței de a citi cuvântul lui Dumnezeu conduce, treptat, și la slăbirea disponibilității de a-l asculta și de a-l primi în propria viață.
Făcând referire la atitudinea locuitorilor din ținutul Gherghesenilor, care, după minunea săvârșită de Mântuitorul, L-au rugat să plece din hotarele lor, Preasfinția Sa a subliniat că fiecare creștin este chemat să aibă o atitudine opusă, dorindu-L și primindu-L pe Hristos în propria existență. În acest sens, participarea la Sfânta Liturghie trebuie să devină o întâlnire vie cu Dumnezeu, din care credincioșii să plece cu bucuria comuniunii cu El și cu dorința de a mărturisi binefacerile Sale. Preasfințitul Părinte Sofian a arătat că un asemenea mod de viețuire l-a caracterizat pe Părintele Teofil Părăian, care a mărturisit neîncetat binele primit de la Dumnezeu și a căutat, la rândul său, să împărtășească această bunătate tuturor celor pe care i-a întâlnit. Întreaga sa activitate duhovnicească a fost o mărturisire a iubirii lui Dumnezeu față de oameni, exprimată prin cuvânt, prin rugăciune și prin bucuria întâlnirii cu aproapele.
În continuare, ierarhul și-a exprimat bucuria de a sluji din nou în Mănăstirea Brâncoveanu, locul său de metanie, subliniind că cea mai frumoasă și autentică formă de cinstire a memoriei Părintelui Teofil o reprezintă asumarea învățăturilor sale în viața de zi cu zi. Evocând personalitatea duhovnicească a fostului său părinte și povățuitor, Preasfințitul Părinte Sofian a amintit bucuria care îi caracteriza întreaga existență și convingerea profundă cu care mărturisea bunătatea și iubirea lui Dumnezeu față de oameni. Părintele Teofil vorbea din plinătatea sufletului său, iar bucuria pe care o transmitea celor din jur îi apropia pe oameni de Dumnezeu și îi determina să își dorească să rămână în preajma sa. Prezența Părintelui Teofil era astfel percepută de ucenicii săi ca o mărturie vie a prezenței și lucrării lui Dumnezeu.
Ierarhul a evocat și legătura de prietenie duhovnicească dintre Părintele Teofil Părăian și Sfântul Cuvios Serafim Popescu de la Sâmbăta de Sus, arătând că cei doi s-au sprijinit și s-au înălțat reciproc prin iubire, credință și slujirea lui Dumnezeu. În acest context, a amintit una dintre convingerile Părintelui Teofil, potrivit căreia prietenii prietenilor săi deveneau și prietenii lui, subliniind valoarea comuniunii și a iubirii dintre oameni.
Totodată, Preasfințitul Părinte Sofian a evidențiat faptul că pomenirea Părintelui Teofil constituie un prilej de bucurie și de comuniune, acesta continuând să îi adune pe credincioși în jurul său, asemenea modului în care o făcea în timpul vieții. Rugăciunea pentru odihna sufletului său este însoțită de nădejdea întâlnirii în Împărăția lui Dumnezeu și de dorința ca fiecare credincios să urmeze exemplul viețuirii sale.
Referindu-se la moștenirea duhovnicească a Mănăstirii Brâncoveanu, ierarhul a subliniat că viața și credința înaintașilor reprezintă un izvor de putere pentru generațiile de astăzi. Credincioșii sunt chemați să păstreze în sufletele lor duhul acestei mănăstiri și învățăturile Părintelui Teofil, așa cum și acesta i-a purtat permanent în rugăciunile și în iubirea sa.
În încheiere, Preasfințitul Părinte Sofian a evidențiat una dintre trăsăturile definitorii ale lucrării duhovnicești a Părintelui Teofil: capacitatea de a-i primi și de a-i iubi pe oameni așa cum erau, fără a încerca să îi uniformizeze, ci căutând să îl apropie pe fiecare de Dumnezeu, potrivit particularităților și posibilităților sale sufletești.
După Sfânta Liturghie, cei doi ierarhi, împreună cu soborul slujitor și credincioșii prezenți, au participat la slujba Parastasului, săvârșită la mormântul Părintelui Teofil Părăian, aflat în incinta Mănăstirii Brâncoveanu. Momentul de rugăciune a constituit un prilej de recunoștință pentru bogata moștenire spirituală lăsată de cunoscutul duhovnic.
Simpozionul „Programul de viață duhovnicească al Părintelui Teofil Părăian” și lansare de carte
Manifestările comemorative au continuat în cursul după-amiezii cu simpozionul intitulat „Programul de viață duhovnicească al Părintelui Teofil Părăian”, în cadrul căruia au susținut intervenții Preasfințitul Părinte Sofian Brașoveanul, Părintele Arhimandrit Iustin Miron, Părintele Protosinghel Pantelimon Șușnea și profesorul universitar dr. Adrian Lemeni. Evenimentul a fost moderat de Părintele Sabin Vodă, care, în deschidere, a subliniat importanța asumării concrete a vieții duhovnicești și i-a invitat pe conferențiari să evoce întâlnirile personale cu Părintele Teofil, precum și învățăturile sale cuprinse în volumul lansat cu această ocazie, „Cele 5 puncte de viață duhovnicească ale Cuviosului Părinte Arhimandrit Teofil Părăian”.
În intervenția sa, Preasfințitul Părinte Sofian Brașoveanul a evocat personalitatea duhovnicească a Părintelui Teofil, prezentându-l drept un „bătrân frumos”, în al cărui chip se putea întrezări ceva din frumusețea și măreția lui Dumnezeu. Ierarhul a arătat că întreaga sa existență exprima armonia, ordinea și frumusețea vieții trăite în comuniune cu Dumnezeu, iar cei care îl întâlneau puteau simți, prin prezența sa, apropierea și lucrarea harului dumnezeiesc.
Totodată, Preasfinția Sa a evidențiat legătura profundă a Părintelui Teofil cu tradiția spirituală a locurilor în care s-a format, arătând că acesta a întruchipat frumusețea sufletească a creștinului ardelean, crescut în duhul credinței, al disciplinei și al rânduielii bisericești. În acest context, programul de viață duhovnicească propus de Părintele Teofil a fost prezentat ca o expresie a acestei moșteniri spirituale, dar și ca un îndrumar practic, menit să ofere credincioșilor stabilitate, echilibru și orientare în viața de zi cu zi.
Ierarhul a subliniat că omul contemporan are nevoie de o rânduială duhovnicească pentru a evita risipirea lăuntrică și pentru a dobândi liniștea, armonia și statornicia în relația cu Dumnezeu și cu semenii. Programul Părintelui Teofil constituie, în acest sens, un adevărat sprijin pentru viața creștină, ajutându-l pe om să își organizeze existența în jurul valorilor evanghelice și al comuniunii cu Dumnezeu.
Amintind convingerea Părintelui Teofil potrivit căreia viața duhovnicească nu trebuie doar așteptată, ci împlinită printr-o angajare concretă, Preasfințitul Părinte Sofian a insistat asupra importanței începerii și încheierii fiecărei zile cu Dumnezeu. În acest context, a vorbit despre valoarea pravilei personale de rugăciune și a rugăciunii inimii, amintind că Părintele Arsenie Boca l-a îndrumat pe tânărul Teofil în deprinderea acestei rugăciuni, inclusiv prin legarea ei de ritmul respirației.
De asemenea, ierarhul a evidențiat importanța disciplinei postului, înțeleasă ca o angajare deopotrivă trupească și sufletească în lucrarea sfințirii vieții. În încheiere, Preasfinția Sa i-a îndemnat pe cei prezenți să descopere valoarea programului duhovnicesc al Părintelui Teofil și să îl transpună în propria existență, pentru a dobândi armonia lăuntrică și frumusețea sufletească la care Dumnezeu îl cheamă pe fiecare om.
În continuare, profesorul universitar dr. Adrian Lemeni a evocat bucuria comuniunii trăite în preajma Părintelui Teofil, subliniind că acesta rămâne o prezență vie în conștiința și în inimile celor care l-au cunoscut. Conferențiarul a arătat că legăturile duhovnicești întemeiate prin iubire și credință depășesc limitele existenței pământești, fiind legături pecetluite pentru veșnicie.
Referindu-se la capacitatea Părintelui Teofil de a-i primi și de a-i purta pe oameni în inima sa, profesorul Adrian Lemeni a subliniat că marele duhovnic a creat în jurul său o adevărată comuniune a bucuriei, în care fiecare se simțea primit, iubit și încurajat. Această comuniune continuă să fie trăită și astăzi de ucenicii săi, care se regăsesc în jurul învățăturilor și al moștenirii sale spirituale.
În acest context, profesorul Adrian Lemeni a evidențiat faptul că volumul lansat cu această ocazie reprezintă nu doar o prezentare a unui program de viață duhovnicească, ci și expresia unei legături personale și spirituale cu Părintele Teofil. Bucuria autentică izvorăște din comuniune, iar cartea mărturisește tocmai această continuitate a legăturii dintre duhovnic și ucenicii săi. Totodată, a apreciat lucrarea duhovnicească desfășurată de Părintele Arhimandrit Iustin Miron și de Părintele Protosinghel Pantelimon Șușnea, care continuă, în duhul Părintelui Teofil, misiunea de îndrumare și apropiere a oamenilor de Dumnezeu.
Părintele Arhimandrit Iustin Miron a vorbit despre caracterul profund practic al învățăturilor Părintelui Teofil Părăian, evocând mai multe întâlniri personale cu acesta și experiența duhovnicească dobândită în cadrul Tainei Spovedaniei. Părintele arhimandrit a subliniat că întâlnirile cu marele duhovnic constituiau adevărate prilejuri de formare teologică și spirituală, în care îndrumările primite ofereau repere concrete pentru viața creștină.
În intervenția sa, Părintele Iustin a amintit învățătura Părintelui Teofil potrivit căreia întreaga viață a omului pornește de la gândurile sale, acestea influențând atât faptele, cât și modul în care omul se formează lăuntric. În acest sens, a evidențiat importanța responsabilității personale și a angajării conștiente în lucrarea mântuirii.
Referindu-se la activitatea editorială dedicată Părintelui Teofil, conferențiarul a amintit că marele duhovnic considera cărțile sale drept mijloace de propovăduire, prin care cuvântul de învățătură putea ajunge la oameni dincolo de întâlnirea directă. În aceeași perspectivă, volumele dedicate vieții și învățăturilor sale au menirea de a duce mai departe moștenirea duhovnicească primită și, prin aceasta, de a-L mărturisi pe Hristos, Cel pe Care Părintele Teofil L-a făcut cunoscut prin întreaga sa viață.
Părintele Arhimandrit Iustin Miron a arătat că cele cinci puncte ale programului duhovnicesc concentrează aspecte esențiale ale vieții bisericești, constituind o adevărată scară a îmbunătățirii sufletești. Deși acestea nu epuizează bogăția vieții spirituale, ele oferă credincioșilor un început sigur și o orientare clară pentru asumarea unei vieți trăite în Hristos.
Totodată, a evidențiat realismul duhovniciei Părintelui Teofil, care nu se limita la formulări teoretice sau la îndemnuri generale, ci presupunea o angajare efectivă în viața Bisericii. Părintele Teofil a fost un om al luminii și al bucuriei, dar, în același timp, un duhovnic ferm în privința respectării rânduielilor bisericești, fără a transforma iubirea și îngăduința în compromisuri față de exigențele vieții creștine.
În acest context, Părintele Iustin a subliniat că bucuria duhovnicească autentică este precedată de asumarea responsabilității și de împlinirea datoriei creștine. Fiecare clipă a vieții reprezintă un dar și o posibilitate de apropiere de Dumnezeu, iar programul Părintelui Teofil îi ajută pe credincioși să trăiască în mod conștient această chemare. Amintind îndemnul liturgic de a-I încredința lui Hristos întreaga viață, conferențiarul a arătat că asumarea programului duhovnicesc deschide calea unei întâlniri autentice cu Mântuitorul.
Părintele Protosinghel Pantelimon Șușnea a evidențiat, în intervenția sa, una dintre trăsăturile definitorii ale personalității Părintelui Teofil Părăian: capacitatea de a arăta lumii chipul luminos și neîncrâncenat al creștinismului. Acesta a subliniat că Părintele Teofil a reușit să unească asumarea crucii și a nevoinței cu bucuria credinței, demonstrând prin propria viață că urmarea lui Hristos nu presupune tristețe sau încrâncenare, ci poate deveni izvor de pace și seninătate sufletească.
Părintele Pantelimon a arătat că marele duhovnic a purtat crucea vieții sale cu credință și bucurie, fără a transforma dificultățile și încercările într-un motiv de descurajare. Prin felul său de a fi, Părintele Teofil a făcut cunoscută frumusețea unei vieți creștine în care bucuria și datoria nu se exclud, ci se întrepătrund, iar împlinirea responsabilităților duhovnicești devine izvor de libertate și lumină lăuntrică.
Totodată, conferențiarul a evidențiat smerenia și simplitatea Părintelui Teofil, arătând că acestea au constituit temelia unei lucrări duhovnicești care continuă să aducă roade și după trecerea sa la cele veșnice. Moștenirea lăsată de marele duhovnic nu reprezintă un gol rămas în urma despărțirii de el, ci o prezență roditoare, care continuă să înflorească prin viața și lucrarea celor formați în duhul său.
În încheierea simpozionului, Părintele Sabin Vodă a subliniat importanța păstrării acestei moșteniri spirituale prin împlinirea concretă a învățăturilor primite, arătând că toți cei reuniți la Mănăstirea Brâncoveanu alcătuiesc, prin legăturile de credință, iubire și recunoștință, marea familie duhovnicească a Părintelui Teofil Părăian.
Evenimentul cultural-duhovnicesc dedicat Cuviosului Părinte Teofil Părăian a fost încununat cu cântări psaltice interpretate de o parte a Grupului psaltic „Sf. Andrei Șaguna”, coordonat de Părintele Marius Tofan.
Simpozionul și lansarea volumului dedicat celor cinci puncte de viață duhovnicească au evidențiat actualitatea și profunzimea învățăturilor Părintelui Teofil, precum și continuitatea lucrării sale în viața Bisericii. Prin simplitatea îndrumărilor sale, prin fermitatea credinței și prin bucuria cu care a mărturisit iubirea lui Dumnezeu, Părintele Teofil Părăian rămâne un model de viețuire creștină și un îndrumător duhovnicesc pentru generațiile de astăzi.
sursa: mitropolia-ardealului.ro
