Recolta începe cu mult înainte de semănat: lucrările nevăzute care pregătesc un câmp
Când trecem pe lângă un câmp de grâu, porumb sau cartofi, vedem rezultatul: plantele, utilajele și, la final, recolta. Mai puțin vizibile sunt miile de ore de muncă și lunile de decizii care o preced. În Țara Făgărașului nu există o rețetă care să poată fi mutată pur și simplu de pe o parcelă pe alta căci între terenurile de la poalele muntelui, cele din depresiune și cele din lunca Oltului se schimbă solul, apa și condițiile în care plantele își iau nutrienții. De aceea, inclusiv ceea ce provine din fermele de animale, gunoi de grajd de la bovine, dejecții de la porcine sau gunoi de pasăre cu așternut, trebuie tratat ca o resursă agricolă, nu ca ceva care se împrăștie pe câmp „după ochi”. Poate tocmai de aici apare și una dintre cele mai mari diferențe dintre cum se vede agricultura din afara ei și cum se face, de fapt, agricultura modernă. Pentru cine trece prin zonă, fertilizarea organică poate însemna un utilaj pe câmp și familiarul „miros de țară” care apare pentru o perioadă scurtă de timp în apropierea solei. Pentru fermier, aceeași zi este momentul în care trebuie să potrivească mai multe variabile deodată: ce îi lipsește solului, cât va consuma cultura, ce nutrienți aduce materialul pe care îl are, cât trebuie distribuit pe hectar și dacă vremea îi permite să îi păstreze în sol, în loc să îi piardă în aer sau în apă. Mirosul „de țară” este partea pe care o observăm imediat, dar precizia cu care sunt puse toate acestea cap la cap este partea care va conta la recoltă.
7 lucruri care se petrec înainte ca parcela să „arate” o recoltă bogată
- Textura, pH-ul, apa și istoricul culturilor schimbă disponibilitatea nutrienților.
- Resturile vegetale și culturile de acoperire protejează terenul și reciclează nutrienți.
- Materia organică influențează structura, infiltrarea apei și activitatea biologică pentru că întoarce în sol carbonul, esențial pentru activitatea microorganismelor, structură și capacitatea terenului de a gestiona apa.
- Gunoiul bovin aduce mult material organic, dejecțiile porcine mai mult azot rapid disponibil, iar gunoiul de pasăre cu așternut este mai uscat și mai concentrat în azot (N), fosfor (P) și potasiu (K) și, în plus, aduce simultan materie organică și carbon, ceva ce fertilizanții minerali nu oferă în același mod.
- Momentul aplicării contează aproape la fel de mult ca dozarea: starea terenului, temperatura, ploaia și vântul influențează cât din nutrienți ajunge efectiv la plante.
- Familiarul „miros de țară” este partea temporară și imediat perceptibilă a fertilizării organice. Vântul îl poate duce dincolo de câmp, fără ca distanța sau intensitatea lui să indice cât fertilizant s-a aplicat de fapt. Mirosul se dispersează în câteva ore sau zile, dar nutrienții și carbonul continuă să lucreze în sol pentru următoarea recoltă.
Solul nu este doar suportul plantei. Este primul lucru pe care fermierul trebuie să-l înțeleagă
Primăria Făgăraș descrie Țara Făgărașului ca o combinație de munte, depresiune și dealuri, cu diferențe de altitudine și expoziție care influențează clima locală, așa că primul lucru pe care fermierul îl „citește” este terenul. O zonă poate păstra mai multă apă, alta poate fi mai compactată, iar alta poate avea rezerve diferite de fosfor sau potasiu. FAO (Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură) arată că materia organică influențează structura, infiltrarea și reținerea apei, dar și disponibilitatea nutrienților. Chiar și două parcele apropiate pot răspunde diferit aceleiași fertilizări: textura și structura solului influențează circulația apei și a aerului, pH-ul modifică disponibilitatea unor nutrienți, iar rezervele de fosfor și potasiu sau cantitatea de materie organică pot fi diferite.
Unul dintre indicatorii importanți este materia organică, pentru că ea leagă mai multe dintre procesele care fac un sol productiv. FAO arată că aceasta influențează structura și porozitatea solului, viteza de infiltrare și capacitatea de reținere a apei, activitatea organismelor din sol și disponibilitatea nutrienților pentru plante. Microorganismele descompun materialele organice și gunoiul de grajd, participă la reciclarea nutrienților și contribuie la formarea agregatelor, iar schimburile dintre materia organică, apă și sol sunt esențiale pentru menținerea fertilității.
De aici devine important și ce tip de fertilizant organic este disponibil
Gunoiul de grajd de la bovine conține o proporție mai mare de azot organic, care trebuie mineralizat înainte de a deveni disponibil plantelor, în timp ce dejecțiile de porcine au, în general, o proporție mai mare de azot sub formă de amoniu, disponibil mai rapid. University of Georgia Cooperative Extension (Departamentul Agricol al Universității din Georgia) arată că poultry litter, adică gunoiul de pasăre cu așternut, este un amestec de dejecții, pene, furaj pierdut și material de așternut și furnizează azot, fosfor, potasiu și alți nutrienți necesari plantelor. Analizele publicate de University of Georgia pentru aproape 2.900 de probe de așternut proaspăt de la pui broiler indică, în medie, aproximativ 3,15% azot, 2,77% P₂O₅ și 2,33% K₂O, dar variația dintre probe este suficient de mare încât analiza materialului să fie esențială înainte de stabilirea dozei. Tocmai concentrația care îl face valoros agronomic cere și precizie. University of Georgia arată că valoarea nutritivă se schimbă în funcție de tipul păsărilor, furaj, așternut, numărul ciclurilor de creștere, umiditate, depozitare și manipulare. În plus, gunoiul de pasăre poate furniza cantități importante de fosfor, astfel încât aplicarea repetată fără raportare la analiza solului poate aduce mai mult P decât are nevoie cultura. Cu alte cuvinte, avantajul nu este să pui cât mai mult, ci să folosești concentrația mare de nutrienți exact acolo și în cantitatea în care solul și cultura au nevoie de ea.
University of Minnesota subliniază tocmai această diferență între speciile de animale și arată că viteza mineralizării azotului organic depinde inclusiv de temperatura și umiditatea solului.
Fertilizarea corectă completează ceea ce terenul și cultura nu pot asigura singure
Fertilizarea nu începe cu întrebarea „ce îngrășământ avem?”, ci cu ce îi trebuie culturii și ce poate oferi deja parcela. Fertilizarea se leagă de cultura precedentă, biomasa rămasă, apa disponibilă și cererea culturii următoare. Sursele organice și cele minerale pot fi complementare: gunoiul de grajd aduce nutrienți și carbon, iar mineralul poate completa precis un element lipsă. La gunoiul de pasăre, densitatea nutritivă poate însemna mai puține tone transportate pentru același aport decât la un material foarte diluat. Dacă parcela are deja mult fosfor, acest element poate limita doza.
În România, fertilizarea organică este și reglementată, nu doar o bună practică agronomică
Normele aplicabile prevăd planificarea fertilizării la nivelul parcelei și stabilesc că azotul provenit din îngrășăminte organice nu poate depăși 170 kg N/ha/an. Acest lucru nu însemnă că această cantitate trebuie atinsă, ci că este maximă. Atunci când fertilizarea se bazează pe studii agrochimice, cantitatea de azot se calculează în funcție de producția planificată și gradul de aprovizionare a solului. Reglementările stabilesc și perioade de interdicție, diferențiate în funcție de zona de câmpie, deal sau munte, precum și restricții pentru aplicarea pe terenuri saturate cu apă, inundate, înghețate ori acoperite cu zăpadă sau atunci când sunt prognozate precipitații intense.
Aceeași abordare apare și în BAT – cele mai bune tehnici disponibile ale Uniunii Europene pentru creșterea intensivă a păsărilor și porcilor. BAT20 cere ca, înaintea împrăștierii dejecțiilor, să fie evaluate tipul și starea solului, panta, clima, drenajul, rotația culturilor și proximitatea resurselor de apă, iar aplicarea să fie corelată cu necesarul culturii și cu caracteristicile materialului. Cu alte cuvinte, terenul și cultura stabilesc cât poate fi valorificat, nu cantitatea de fertilizant organic disponibilă în fermă.
BAT merge și mai departe, până la modul și momentul aplicării. Pentru reducerea pierderilor de amoniac, BAT21 include tehnici precum aplicarea în benzi sau injectarea dejecțiilor lichide, iar BAT22 prevede, acolo unde tehnologia și condițiile permit, încorporarea gunoiului în sol cât mai repede după împrăștiere, intervalul asociat BAT fiind în mod obișnuit de 0–4 ore, cu excepțiile stabilite de bunele practici. În România există și o obligație specifică pentru terenurile cu pantă mai mare de 12%: îngrășămintele trebuie încorporate în sol în cel mult 24 de ore de la aplicare. Este aceeași măsură care păstrează mai mult azot pentru cultură și poate reduce perioada în care este perceptibil familiarul „miros de țară”: mai puțin azot pierdut în aer înseamnă mai mult nutrient rămas acolo unde trebuie să ajungă – la plante.
Ceea ce rămâne pe câmp după recoltă pregătește deja anul următor
Rădăcinile, miriștea și resturile păstrate pe teren continuă să intre în circuitul biologic. FAO arată că îndepărtarea repetată a resturilor fără întoarcerea lor reduce posibilitatea reciclării nutrienților.
EU CAP Network (Rețeaua UE pentru Politica Agricolă Comună) arată că culturile de acoperire pot prelua nitrații rămași, inclusiv azotul nitric, și îi păstrează temporar în biomasă, reducând pierderile prin levigare. În același timp, covorul vegetal și rețeaua de rădăcini protejează terenul împotriva eroziunii, iar rădăcinile și activitatea organismelor din sol contribuie la formarea agregatelor stabile, îmbunătățind structura, infiltrarea și stocarea apei în sol.
Ceea ce publicul vede într-o zi este rezultatul unor luni de decizii și a mii de ore de muncă
Mirosul unei fertilizări organice, praful ridicat de tractor sau combina care lucrează până seara sunt lucrurile pe care le observăm imediat. Agricultura se vede, se aude și, uneori, se simte. Așa a fost dintotdeauna. Mult mai greu se văd lunile din spatele acelei zile: solul analizat, parcela aleasă, doza calculată, utilajul reglat, vremea urmărită și oamenii care încearcă să păstreze în pământ cât mai mult din nutrienții de care va avea nevoie următoarea cultură.
Familiarul „miros de țară” face parte din acest peisaj agricol, la fel ca praful din timpul recoltatului sau zgomotul utilajelor. Poate fi neplăcut pentru câteva ore sau zile, iar vântul îl poate purta dincolo de câmp, dar intensitatea lui nu spune singură nici cât fertilizant s-a aplicat, nici dacă fertilizarea a fost făcută corect și nici cât de poluat este aerul. Este partea trecătoare a unei munci al cărei rezultat îl vrem cu toții: un sol care își păstrează fertilitatea și suficientă hrană, de calitate, pe masa noastră.
Întrebări de dincolo de marginea câmpului:
De ce două parcele apropiate pot avea rezultate diferite? Pentru că diferă prin relief, textură, apă, istoric și rezerve de nutrienți.
Ce are particular gunoiul de pasăre cu așternut? Este relativ uscat și concentrat în nutrienți, ceea ce îi poate crește valoarea agronomică și logistică, dar cere atenție la fosfor.
E utilă păstrarea sau încorporarea de resturi vegetale pe teren? Da. Da. Rădăcinile, miriștea și celelalte resturi vegetale nu sunt doar ceea ce rămâne după recoltare. Ele păstrează în circuit o parte dintre nutrienții și carbonul fixați de plante, contribuie la materia organică, protejează suprafața solului și, prin descompunere, permit reciclarea treptată a nutrienților pentru culturile următoare.
Mirosul „de țară” resimțit câteva ore sau zile arată dacă fertilizarea a fost greșită? Nu. irosul arată că în aer au ajuns compuși odorigeni, iar cât de intens și cât de departe sunt percepuți depinde mult de vânt, temperatură și umiditate. Corectitudinea fertilizării nu se stabilește cu nasul, ci prin doza aplicată în raport cu necesarul solului și al culturii, momentul și metoda aplicării, pierderile de nutrienți și modul în care aceștia sunt valorificați de cultură.
Resurse:
Bot, Alexandra; Benites, José (2005), The Importance of Soil Organic Matter: Key to Drought-Resistant Soil and Sustained Food Production, FAO Soils Bulletin No. 80, Rome: Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO), disponibil la: https://www.fao.org/4/a0100e/a0100e0d.htm
https://agris.fao.org/search/en/records/65ddd9ea4c5aef494fd61bdb
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32017D0302
https://fieldreport.caes.uga.edu/publications/B1270/poultry-litter-sampling/
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/308341
https://www.fao.org/4/a0100e/a0100e07.htm
https://www.primaria-fagaras.ro/tara_fagarasului/detaliu/69
(articol de la partener)
