Preoteasa Anicuța Răduleț a fost prohodită

Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu a participat la slujba de prohodire a vrednicei preotese Anicuța Răduleț, mamă a 13 copii, dintre care 5 preoți.

Sub protia Înaltpreasfinției Sale s-au aflat vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Sibiului, Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Mihoc, protopopul de Sibiu, părintele Ioan Coșa, împreună cu alte câteva zeci de slujitori ai sfintelor altare. Au mai fost prezenți credincioşi, cunoscuţi şi apropiaţi, care au venit să se roage pentru odihna preotesei Anicuța Răduleț în Împărăţia lui Dumnezeu.

Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu a rostit un cuvânt de mângâiere la acest ceas de tristețe creștinească pentru familie.

„Rugăciunea pe care am săvârșit–o acum, împreună, marchează ultimul popas pe care îl facem în lumea aceasta, încheind călătoria pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru roaba Sa, preoteasa Anicuța. Călătoria, indiferent cât ar fi numărul anilor, ni se pare scurtă, iar dacă există și lungime și povară a suferințelor în ultima parte a vieții, ea este și deosebit de grea. Există însă o bucurie pe care o simțim noi, însoțind cu rugăciuni sufletul celui plecat din lumea aceasta: Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este cea mai puternică încredere și este speranța noastră că, deși acum s-a despărțit sufletul său de trup, el se duce, pentru că este nemuritor, unde și–a pregătit, dincolo, sălaș. Dar, la sfârșitul veacurilor, se vor uni trupurile cu sufletele, pentru ca să primească pentru veșnicie răsplata. Am rostit împreună: «Doamne, odihnește cu drepții pe adormita, roaba Ta!». Nu există o altă rugăciune mai completă, care să cuprindă de fapt ceea ce nu a avut sufletul și trupul în viața aceasta și să ceară de la Dumnezeu, de dincolo, adică odihna. Slujba aceasta este deci o însoțire a celui care pleacă pe drumul veșniciei, a sufletului său.

Întâi de toate, cea pentru care am săvârșit slujba de prohodire acum a fost preoteasă, a dat exemplu multora pe toate planurile, dar mai ales prin familia sa frumoasă, dând naștere a 13 copii. Dintre aceștia, doi au plecat la Domnul, dar 11 au rămas ca să continue această trudă și osteneală. A lăsat Bisericii o moștenire care nu este ușor de purtat din punct de vedere misionar: cinci preoți dintre copii slujesc mereu și o pomenesc. […] Am văzut și sunt martor al începutului și evoluției spirituale și duhovnicești ale acestei familii. Am cunoscut–o înainte de a se căsători, funcționând ca pedagog la liceu, dar m-am bucurat atât de mult de momentul în care l-a întâlnit pe teologul Aurel Răduleț, un coleg de-al nostru, pe care nu l-am putut mulți depăși, fiind premiant. […] Viitoarea lui soție a fost cea care a înțeles că e o chemare de la Dumnezeu să continue șirul de preoți. Au trecut prin multe locuri, unde au făcut misiune exemplară.

A fost chemată exact când a împlinit 77 de ani, într–o zi de prăznuirea a Sfintei Proorocițe Ana, mama Proorocului Samuel, ca sa meargă și ea unde este mulțumirea, încrederea și credința urmașilor, ca să fie acolo în ziua Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. […] Să dăm slavă bunului Dumnezeu că a rânduit ca viața acestei familii să fie binecuvântată, rodnică, de folos și cu această încredere în viața veșnică.

Dumnezeu să o odihnească!”, a spus ierarhul.

Preoteasa Anicuța Răduleț s-a născut în ziua de 9 decembrie 1946, în satul Felmer, județul Brașov, în familia credincioșilor Ioan și Ana Șolcă, fiind darul lui Dumnezeu după 12 ani de căsnicie. La 8 ani de la nașterea ei se naște singura ei soră, Lenuța.

I-au pus numele Anicuța, diminutiv de la proorocița Ana, serbată în aceeași zi. Anicuța reprezintă a opta generație din familia de preoți Șolcă din Felmer. Copilăria și-o petrece în satul natal. Urmează școala generală în satul Felmer, apoi cursurile Liceului Teoretic „Doamna Stanca” din Făgaraș și un an de zile este pedagog la internatul liceului. Urmează cursurile Institutului Pedagogic de 3 ani, cu specializarea biologie.

În timpul facultății îl cunoaște și se căsătorește cu tânărul teolog Aurel Răduleț. Încă de la căsătorie își urmează cu devotament soțul, preot în parohiile Imper-Doboi și Tușnad Băi, unde se nasc primii doi copii, Ioan și Marian.

La absolvirea facultății primește repartiție ca profesoară de biologie în Săcel, județul Mureș, unde se nasc următorii doi copii, Teodor și Elena.

In anul 1972, familia se stabilește în parohia Copăcel, județul Brașov, unde se nasc copiii: Adrian, Aurel-Dumitru, Maria, Daniela, Nicolae și Gheorghe. Decesul pruncului Gheorghe determină familia să se mute la Sibiu, unde mai vin pe lume trei fete: Anișoara, Ioana-Cristina și Mihaela.

În anul 1989 trece din nou printr-o grea încercare, fiica cea mare, Elena, decedând la doar 18 ani. Își dedică în întregime viața creșterii și realizării profesionale a copiilor și nepoților (33 la număr).

În anul 2009, după decesul soțului, părintele Aurel, o învrednicește Dumnezeu să-și cunoască și pe cei trei strănepoți.

Ducându-și povara văduviei în casa fiului Teodor, frecventează zilnic Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, atât de dragă sufletului ei.

Sursa: mitropolia-ardealului.ro