IN MEMORIAM ARSENIE BOCA – 110 ani de la nașterea marelui duhovnic

IN MEMORIAM ARSENIE BOCA – 110 ani de la nașterea marelui duhovnic

”Vie restaurare a duhului ortodox”

În lumina credinţei, conceptele fundamentale ale moralei creştine: responsabilitate, libertate, rău, păcat, virtute, contemplaţie, ne sunt transmise de Părintele Arsenie Boca, întru împlinire și devoțiune.Prin raţiunea şi libertatea sa, omul este purtător al revelaţiei lui Dumnezeu, temei al teologiei morale. Cunoaşterea logică deschide calea cunoaşterii mistice sau duhovniceşti. În Epistola II, Timotei, III, 16-17, Sfântul Apostol Pavel gravează în memoria umanităţii, rolul definitoriu al Scripturii: ”Scriptura este de Dumnezeu insuflată şi de folos pentru a învăţa, pentru a mustra, pentru a îndrepta, pentru a propovădui la dreptate, ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi pregătit pentru tot lucrul bun”. Raţiunea omenească este izvor al cunoaşterii virtuţilor morale.

”Omul, în întregimea lui, are a doua însemnătate după Dumnezeu, un singur suflet e mai de preț decât toată materia acestei lumi. Omul nu e o făptură închisă în lumea de aici. El nu se mulțumește numai să creadă în existența unei lumi nevăzute. sau să deducă cu mintea, existența ei din lumea sensibilă, văzută, ci urmărește să se afle într-o legătură cu ea, cu lumea nevăzută. Dar, chiar dacă nu ar urmări aceasta, el suferă o necontenită înrâurire de la acea lume, nevăzută. Destinul omului nu se desfășoară influențat  numai de factori materiali și biologici sau cârmuit numai de voința proprie, ori a celorlalți oameni, ci asupra lui stau aplecate în fiecare clipă, puterile cerului cât și ale iadului, încercând să-l înrâurească în sensul urmărit de ele. Omul nu e fărâmă uitată în spațiul lumii, ci tot ce există îi poartă un palpitant interes. Însemnătatea omului se arată nu numai prin faptul că a fost creat după chipul lui Dumnezeu ci și pentru aceea că în jurul fiecărui ins și pentru fiecare se dă o neîntreruptă luptă nevăzută. În jurul fiecărui om, e concentrată întreaga existență creată și necreată, văzută și nevăzută (Dumitru Stăniloaie, ”Elemente de antropologie ortodoxă”). Mintea și inima, iubirea și cunoașterea, sunt ”locul” lui Dumnezeu în om. În ”conștiința eului”, omul se înțelege ca centru al lumii și își reduce la el, toate elementele existenței de care se știe conștient. În sfera ”conștiinței religioase, dimpotrivă, omul se descoperă în întregime dependent de o putere care îl depășește, îl pătrunde și îl atrage spre ea” (”Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca. Omul, zidire de mare preț”)

Volumul ”Părintele Arsenie Boca. O viaţă închinată schimbării vieţii noastre” publicat de Editura Agaton, în anul 2012, reunește mărturiile celor care l-au cunoscut şi s-au ”împărtăşit” din învăţătura părintelui Arsenie Boca. După mărturisirile colegilor, a fost unul dintre elevii eminenţi, ”şef de promoţie al liceului ”Avram Iancu”, în anul 1929. Dirigintele clasei, împreună cu colegii l-au pus pe Zian Vălean să sădească un stejar în curtea liceului, pe care mai târziu, colegii l-au numit Gorunul lui Zian Vălean”(Preot Nicolae Streza, Sibiu).

Perseverenţa, adâncirea în studiu, arta, vocaţia monastică îi întregesc portretul spiritual: ”La Teologie a fost remarcat de colegi printr-o ţinută ascetică, prin interiorizare, prin capacitatea de a învăţa şi de a se orienta nu numai în domeniul teologiei, ci şi în cel al ştiinţelor, în special, al desenului (devenind cel mai mare pictor), dar şi al muzicii; cânta la flaut (Preot Nicolae Streza, Sibiu). Din anul 1939, au rămas, eternizate, în conştiinţa contemporanilor, mărturisirile părintelui Arsenie Boca, din perioada zăbovirii la Sfântul Munte Athos: ”Cât am petrecut la Sfântul Munte, mi-am îndeplinit un plan bine stabilit, pe trei palete: 1. Lupta duhovnicească pentru desăvârșire, prin căutarea unui duhovnic și dialogul, cu mai mulți călugări îmbunătăți . Am cunoscut pe Părintele Nicodim, pe Părintele Porfirie, pe Părintele Arsenie Mandrea, starețul de la Prodromu, schitul nostru românesc; 2. Cercetarea picturilor şi a icoanelor cu ochiul de profesionist, nu doar ca un creştin închinător la icoane; 3. Cercetarea manuscriselor româneşti din depozitul bibliotecii de la Prodromu şi copierea unor Sfinţi Părinţi, pe care le-am şi adus şi eu şi Părintele Serafim şi i le-am dat Părintelui Dumitru Stăniloaie ca să le folosească la editarea Filocaliei româneşti (Preot NicoaleZianStreza, ”Catisme ale Părintelui Arsenie Boca pe Muntele Athos”).

Propovăduirile lui se instituie într-o ”vie restaurare a celui mai autentic duh ortodox”. Smerenia şi puritatea vieţii înalţă, zideşte. Părintele Arsenie Boca ”este de o reală valoare spirituală, care s-a făcut foarte cunoscut în părţile ardelene prin viaţa lui personală, riguros morală, prin predicile lui de o mare putere de influenţă asupra sufletelor şi printr-o pătrunzătoare artă de a lămuri stările de psihologie religioasă şi de a da sfaturi duhovniceşti. În scurtă vreme, Mănăstirea Sâmbăta de Sus a ajuns un loc de pelerinaje religioase, sute şi mii de oameni venind să-a asculte pe Părintele Arsenie. Până în anul 1945, mişcarea de la Sâmbăta de Sus avea un caracter pur religios, fără nici un fel de amestec politic” ( Nichifor Crainic, 1955).

La biserica din Drăgănescu, Părintele Arsenie, „ca un adevărat părinte neoisihast şi teolog neopatristic, ne-a revelat fundamentele teologiei ortodoxe: conştiinţa atotprezenţei lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, după pilda proorocului, psalmistului şi împăratului David (Psalmul 15,8), conştiinţa contemporaneităţii noastre cu Hristos cel înviat, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, care şade de-a dreapta Tatălui și este împreună cu noi ”în toate zilele până la sfârşitul veacului” (Matei, 28,20) şi conştiinţa celui dintâi dintre păcătoşi, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel (1 Timotei, 1,15)-PS Daniil Stoenescu). ”Rânduit mistic, adică întru Hristos, Părintele Arsenie Boca, ascetul, duhovnicul şi zugravul bisericesc, cu certitudine, a fost deasupra vremurilor, iar nu sub vremi, ducându-se pe sine-şi ducând şi pe alţii – pe Cărarea Împărăţiei (Lucian Popescu, publicaţia ”Puncte cardinale, nr. 1-2/2010).

foto: adevarul.ro

Prof. Viorica Bica