Astăzi este sărbătorit Sf. Alexandru, considerat protectorul omenirii

Sfântul Alexandru a fost patriarhul Constantinopolului între anii 314 și 337. A dus o luptă susținută cu partizanii ereziei ariene, una dintre cele mai grave erezii din istoria bisericii. Învățătura lui Arie (cca 256-cca 336), preot în Alexandria, susținea că ființa lui Dumnezeu este unică și incomunicabilă și că Fiul nu are o natura identica cu Tatăl. Separând firea Tatălui de cea a Fiului, erezia ariană admitea inferioritatea Fiului. Deși a fost apărat de Eusebiu, episcop de Nicomidia, Arie a fost vehement criticat de episcopii Alexandru al Constantinopolului și de Atanasie al Alexandriei. A participat la Sinodul I ecumenic, care formulând răspunsul ortodox împotriva ereziei ariene sub diverse expresii: „Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii”, „născut, iar nu făcut”, „cel ce este de o ființă cu Tatăl”, a stabilit că Esența Fiului este identica cu a Tatălui, iar nașterea Sa din Tatăl este din veci, ceea ce înseamnă că Tatăl n-a existat vreodată fără Fiul.
Din corespondenţa sa, despre care Sf. Epifaniu ne spune că ar fi cuprins 70 de scrisori (Contra ereziilor 69, 4), s-au păstrat două epistole. Alte scrieri care i-au fost atribuite s-au păstrat în limbile siriacă şi coptă. Acestea includ şi Sermo de Anima et Corpore deque Passione Domini, în care tratează despre relaţia dintre trup şi suflet şi despre necesitatea şi roadele patimilor Mântuitorului. El afirmă, fără echivoc, că Fiul lui Dumnezeu nu a fost făcut „din lucruri care nu sunt” şi că nu a fost timp când El nu a existat, însă a fost născut din Tatăl, fiind asemenea Tatălui. Cuvântul este Fiul lui Dumnezeu nu prin adopţiune (thesei) ci prin natură (physei). Din această pricina Fecioara Maria este cu adevărat Theotokos (Născătoare de Dumnezeu). La rândul Lui, Fiul este unicul născut mijlocitor prin care Tatăl aduce universul la existenţa din nimic.

Alexandru şi Alexandra sunt nume vechi, cu o largă răspândire nu numai în Europa, ci şi în alte regiuni ale lumii. Popularitatea numelui Alexandru se datorează, în bună măsură, figurii unuia dintre primii mari strategi şi conducători militari din istorie, regele Alexandru al III-lea al Macedoniei (336-323 i.H.), supranumit cel Mare. Viaţa lui Alexandru a fost ieşită din comun, aşa că nu este de mirare că a devenit un mit al lumii antice. La moartea saă, la numai 33 de ani, Alexandru Macedon era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată, care se întindea din Grecia până în India. Prin succesele sale militare, Alexandru a contribuit substanţial şi la răspândirea culturii greceşti în lumea întreagă.

În folclorul românesc, Alexandru este un ideal de vitejie. În istoria românilor, Alexandru a fost un nume tradiţional pentru domnitori. Astfel, nu mai puţin de 22 de domni din Ţara Românească şi Moldova au purtat numele Alexandru.

Derivate de la prenumele Alexandru: Alexandra, Alecu, Lexi, Lixandru, Lixandra, Lisandru, Lisandra, Şandru, Sandra, Alexandrin, Alexandrina, Sandrina, Sandu, Sanda, Săndel, Sanducu, Ducu, Duţu, Saşa, Alessandra.

sursa: mytex.ro