„Nu poți fi dascăl dacă nu îți place ceea ce faci și dacă nu ai chemare pentru meseria asta“

„Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim“ spune poetul; dar și alte limbi sunt frumoase și este extraordinar de bine să le cunoaștem. Poate ne aflăm în diverse situații în care suntem taxați dacă facem greșeli de vorbire și de scriere, dar e minunat și când ne aflăm în locuri unde se vorbește franceză sau engleză și e foarte bine și util dacă putem să ne descurcăm într-o conversație. În acest număr  al ziarului, am stat de vorbă cu profesoara Ingrid Hera care predă limba română și limba franceză la Liceul Tehnologic „Dr. Ioan Șenchea“.

 

Vreau să ne vorbiți despre cariera dvs. didactică. Cum v-ați ales această meserie?

Întrebarea aceasta mi se pune foarte des tocmai pentru faptul că am rezistat atâta timp în sistemul de învățământ. Este pasiune. E un vis pe care l-am avut încă din perioada liceului; nu mă vedeam făcând altceva decât ceea ce fac acum, adică să lucrez cu elevii. Mă bucur că am reușit să ajung cadru didactic la un liceu pentru că este o provocare să lucrezi cu adolescenții. Întotdeauna a fost, dar să lucrezi cu adolescenții din ziua de azi este și mai greu, pentru că, știm foarte bine, societatea contemporană pune niște probleme extrem de mari. Cariera mea a început puțin abrupt pentru că mi-a plăcut să lucrez devreme și m-am angajat încă de la terminarea liceului, când nu am reușit să intru la facultate din primul an; erau alte condiții în 1987, când am terminat eu liceul. A trebuit să lucrez ca profesor suplinitor în mediul rural, situație în care am văzut un alt aspect al învățământului nostru, dar care mi-a prins bine peste ani, când am terminat facultatea. Am absolvit Facultatea de Litere la Iași, specializarea română-franceză, pentru că în liceu profesoara mea de română mi-a spus că sunt o umanistă prin formație. Și am zis să văd ce pot. După ce am terminat facultatea, mi-am dat definitivatul, examenul de titularizare și am reușit să ajung la „Șenchea“. Nu regret niciodată această decizie, deși atunci aș fi putut să prind post într-o altă școală din Făgăraș. Mărturisesc că nu aș da Liceul „Șenchea“ pe nicio altă școală din Făgăraș sau Țara Făgărașului, cel puțin la momentul actual.

Ce materie predați, limba română sau limba franceză?

Limba franceză și limba română.

Știm că Liceul „Dr. Ioan Șenchea“ care e foarte generos cu oferta educațională, pune mare accent pe meserii, pe specializările viitorilor profesioniști. Cum se împacă științele umaniste cu cele de specialitate, tehnologice?

Problema este că acești elevi, în momentul în care vin la un liceu tehnologic și mai ales la școala profesională, vin cu următoarea idee: „eu vin să învăț o meserie“. Foarte des, mai ales pe parcursul clasei a IX-a, mi se pune întrebarea  „de ce trebuie să învăț limba franceză?“ De ce trebuie să știu limba română? Este foarte important, dincolo de faptul că vor fi niște buni meseriași, să știe să vorbească, să scrie, ca să aibă acces la piața muncii, inclusiv din punctul de vedere al limbilor străine. Sunt atât de mulți investitori care caută vorbitori de limbă străină. A cunoaște, a vorbi măcar la nivel mediu limba franceză, limba engleză, constituie de foarte multe ori un atu fantastic în portofoliul lor.

De multe ori ne-ați invitat la expoziții, la tot felul de activități. Copiii sunt foarte creativi. Le place mai mult la aceste ateliere decât să scrie, să iasă la tablă? Care este relația în școală profesor-elev? E mai bine pentru ei dacă sunt într-un grup și lucrează, crează?

Din punctul meu de vedere este puțin discutabil. Pe de o parte, în liceul nostru ajung copii care vor o meserie ceea ce înseamnă că au anumite capacități: de a lucra cu mâinile, de a gândi, sunt creativi și sunt învățați să-și pună în valoare această creativitate și această muncă. Pe de altă parte, îmi place să cred că suntem o școală mai deosebită din acest punct de vedere, o școală care pune accent foarte mult pe această relație între elevi și noi. Ei nu sunt doar elevi și noi nu suntem doar cadre didactice. Sunem mămici, tătici, psihologi, prieteni, pedagogi. Acești copii când vin la noi, îi preluăm ca o materie brută, vin din toate mediile sociale – din mediul urban, din mediul rural, din familii cu probleme sau nu, formați în anumite mentalități – și înainte de orice, noi trebuie să-i învățăm pe acești copii să devină oameni. După aceea vor învăța și franceza și româna și matematica.

Pas cu pas ne îndreptăm către o vară fierbinte care înseamnă și Bacalaureat. Știm din anii trecuți că îi pregătiți din timp că faceți ore suplimentare. La ce vă așteptați?

Pe de o parte se pune problema acelor elevi care înțeleg oarecum faptul că nu vor reuși să facă față unui examen de bacalaureat. Cel puțin nu la momentul actual, ținând cont de rigorile examenului, așa cum este gândit el acum de către minister. Acești elevi se vor îndrepta în mod clar fie spre piața muncii, fie spre școli postliceale, urmând să obțină o altă calificare sau să aprofundeze calificarea pe care o au acum. Dar elevii care se gândesc serios să meargă mai departe, muncesc.

Aveți și din aceștia pentru că specializările sunt extrem de interesante. Pot să facă mai departe facultatea de zootehnie, de horticultură, ASE.

Din punctul nostru de vedere pot face ce își doresc. Avem elevi care au terminat contabilitate la noi și au făcut Literele sau au făcut Limbi Străine, avem elevi care au mers, în marea lor majoritate, către specializarea pe care au urmat-o în perioada liceului.

Și profesori foarte buni, de specialitate aveți!

Eu consider că da. Avem un corp profesoral extraordinar și ceea ce este foarte important la acești oameni este faptul că sunt dedicați meseriei lor. Eu am o vorbă de foarte mulți ani, poate și datorită faptului că am început învățământul din pasiune: „Nu poți fi dascăl dacă nu îți place ceea ce faci și dacă nu ai chemare pentru mesesria asta“, pentru că altfel în fiecare zi vei ajunge acasă cu un bagaj de nervi, cumplit de plictisit și necăjit, iar dimineața vei începe ziua și mai necăjit, gândindu-te la ceea ce te așteaptă. Sunt oameni care lucrează cu pasiune în domeniul lor și care, exact cum am spus mai devreme, văd în primul rând copilul, dincolo de elevul pe care îl au în bancă. Văd un copil care are nevoie de a fi format, de a fi instruit, nu neapărat din punct de vedere al meseriei, cât să-l înveți mai întâi lucruri elementare: să vorbească frumos, să se comporte în societate, să iasă în societate, sunt copii care sunt speriați de tranziția de la mediul rural la mediul urban.

 

Ca profesor ați trecut de la începutul carierei și până în prezent prin numeroase schimbări ale sistemului de învățământ, cum v-ați adaptat?

Este greu pentru un dascăl să treacă prin toate aceste schimbări. Și mai greu este pentru un părinte, copiii nu realizează. Dar un părinte gândește așa: în clasa I eu mă gândesc ca acest copil să devină asta, dar  am eu capacitatea de a oferi acestui copil posibilitatea de a câștiga acele competențe pentru a ajunge ceea ce vrea? Piața muncii este într-o continuă dinamică. Ceea ce vreau eu să devin astăzi, copil de 7 ani, nu se mai potrivește cu ceea ce voi deveni efectiv peste 11 ani. Este foarte dificil. Pentru noi, ca dascăli, exact aceeași problemă se pune. Vin elevii în clasa a IX-a, te gândești că-i formezi pentru o anumită direcție, îi dirijezi spre o anumită meserie și constați peste 4 ani că acea meserie nu se mai caută pe piața muncii.

S-au schimbat specializările de-a lungul timpului la „Șenchea“?

Da, sunt specializări pe care de-a lungul timpului le-am pierdut pentru că așa a fost la momentul respectiv situația, cu modificări atât din punct de vedere al nomenclatorului meseriilor, cât și din cel al metodologiei care ne permite să avem anumite specializări și al pieței muncii. Ne-am orientat în primul rând după piața muncii din zonă pentru că mulți părinți nu vor să le plece copiii de acasă.

Angajatorii făgărășeni și nu numai ei spun că există un deficit de personal. Iată că s-au inversat niște lucuri acum. Înainte se spunea că nu avem locuri de muncă și acum există anumite firme care încontinuu dau anunțuri de angajare și nu găsesc specialiști.

Este un paradox al întregii economii. Cred că problema ține de ambele părți. Depinde de ce oferă angajatorul și depinde de ceea ce e dispus să ofere copilul.

 Ce își doresc tinerii din ziua de astăzi? Sunteți și mamă și vă întreb și din acest punct de vedere.

Tinerii noștri vor în primul rând salarii motivante. Pleacă greșit din start din punctul meu de vedere. După aceea, condițiile în care lucrează, navetă. Nu există o concordanță între ceea ce cer și ceea ce oferă. Acești tineri nu înțeleg ceea ce trebuie să dea în schimbul unui salariu motivant, nu sunt dispuși sau nu sunt pregătiți să ofere. Sunt foarte puțini tineri – aici trec deja în tabăra angajatorului –  care sunt dispuși și pregătiți să lucreze după un anumit program, să respecte anumite cerințe  tehnice legate de locul de muncă, să-și dedice viața acelui loc de muncă, cel puțin până acumulează experiență de muncă.

De ce recomandați Liceul „Dr. Ioan Șenchea“ copiilor și părinților care citesc aceste rânduri?

Nu este foarte greu de precizat. Pentru că oferă o diversitate de meserii, pentru că oferă posibilitatea de a învăța ceva în plus dincolo de română, matematică sau alte materii, pentru că oferă posibilitatea acestor absolvenți de a-și găsi un loc pe această piață a muncii unde nu se caută doar ingineri, doctori, avocați, ci se caută în primul rând meseriași. Este un deficit fantastic în această direcție și trebuie să fim conștienți de faptul că în momentul în care un elev termină „Șenchea“ are în primul rând o meserie în mână. Cu această meserie el poate alege să se angajeze și să urmeze studii la distanță sau în alt mod sau poate să meargă în continuare la facultate să-și aprofundeze specializarea pe care a început-o, să meargă în altă specializare. Există posibilitatea de a alege.

(Roxana PALADE)