Invitație la lectură

MIRCEA DEAC

BRÂNCUȘI. SURSE ARHETIPALE

Iași, editura Junimea, 1982

”Brâncuși credea într-o eternă întoarcere a fenomenelor tip, care transcend derularea istoriei și leagă constant prezentul cu cel mai depărtat trecut mitic” (Carola Giedion – Welcker,”Constantin Brâncuși”)

Mircea Deac, exeget al creației brâncușiene, instituie în acest volum, un timp al rememorării. Filosofia veche indiană, cea tibetană a lui Milarepa, miturile, credințele, legendele și folclorul românesc, au avut adânci rezonanțe de concepție, care i-au dezvăluit caracterul universal al originilor lucrurilor. Creația formelor arhetipale dau amploare actului creator în sine. ”Arta, pe vremea copilăriei timpului, a fost rugăciune. Lemn și piatră au fost adevăr. În om, eu văd Luna, plantele, negrul, metalul, steaua, peștele” (Tristan Tzara, ”Notes sur l-art negre”). Sursele arhetipale se suprapun artei populare prin stilizarea, puritatea formei, esențializarea ei. Brâncuşi a eternizat în piatră şi în bronz esenţa primară a lucrurilor şi a împărtăşit umanităţii, marile Idei: Natura şi Spaţiul, Istoria şi Timpul universal. Înainte de a fi sculptor, a fost un „gânditor” şi un filosof umanist: „Eu nu dau niciodată prima lovitură, până când piatra nu mi-a spus ceea ce trebuie să-i fac. Aştept până când imaginea interioară s-a fixat bine în mintea mea. Câteodată durează săptămâni întregi până când piatra-mi vorbeşte. Trebuie să privesc atent înlăuntrul ei. Nu mă uit la vreo aparenţă. Mă îndepărtez cât mai mult posibil de aparenţe .”

Opera brâncușiană își are izvorul în artă și mit: originea lumii, mitul păsării și al ascensiunii, tema dragostei și a fertilității, motivul morții și al somnului, mitul ”Centrului lumii”. ”Himera”, ”Cariatida”, Leda”, ”Ulise”, ”Prometeu”, ”Narcis”, ”Adam”, ”Eva”, ”Cocoșul salutând”, ”Soarele”, ”Poarta străbună”, ”Scaunul”, ”Masa”, ”Vrăjitoarea” se înscriu în mitologia, miturile și legendele străbune. Creația artistului este sintetizată de B. Fundoianu: ”Pentru Brâncuși, lumea nu mai are nicio taină; el a descoperit cele patru, cinci motive care o cârmuiesc, cele patru, cinci chei ale aurorei metafizice. Iată, sfera, oul, inelul, înălțarea” (B. Fundoianu, ”Cahiers de l’ étoile”, nr. 11, 1924). Miturile, credințele populare și folclorul, i-au conferit dimensiunea ascensională a creației. Metamorfozarea formelor arhetipale în sculpturi moderne a cunoscut un proces lent, de adâncire a semnificațiilor. Ecourile artei precolumbiene se regăsesc în ”Cumințenia pământului”. Ion Pogoririlovschi îi evidențiază tenta filosofică. ”Somnul” a suscitat o multitudine de interpretări. Obrajii copilului adormit  sunt semne simbolice. Ele ar putea simboliza ”Somnul” și ”Moartea”, Hypnos și Thanatos. Hypnos oferă imaginea senină a somnului liniștit, reprezentată pe sarcogagele antice. Conform filosofiei gnostice, somnul este adorat de oameni, în schimb, Thanatos, Fiu al Nopții, mesager al morții,  sălășluiește în subteran, în întuneric. Brâncuși reia motivul somnului, specific mitologiei grecești. Ulterior, Brâncuși va tinde spre puritatea formei. Tema copilului dormind reapare în ”Muza adormită”. În perioada anilor 1910-1912, apar douăsprezece variante ale capodoperei. Nu este doar un portret, ea dobândește valoarea și sensul arhetipal al operei ce semnifică ”ființa în stare latentă”. Prin forma sa ovoidală, ”Prometeu” poate fi asociat cu ”Începutul lumii”. Prometeu înseamnă ”gândirea prevăzătoare”, pentru Brâncuși, Prometeu reprezintă spiritul, drumul spre lumină, eliberarea gândirii. Lui ”Ulise”, artistul îi atribuie semnificația umană și mitică. O temă predilectă a lui Brâncuși a fost aceea a simbolului fertilității. Cumințenia pământului”, ”Muza adormită”, ”Prințesa X”, ”Domnișoara Pogany”, ”Negresa albă”, ”Eva” sunt reprezentări simbolice ale feminității, ale fertilității. Cele șapte versiuni ale ”Noului născut” înmănunchează o ”sinteză a simbolului unității germinale a universului”. Oul este imaginea lumii și a perfecțiunii. Teoria mitică a oului este redată de Mircea Eliade: ”Oul cosmogonic – Un mit cosmogonic din arhipelagul Societății îl arată pe Ta’aroua, strămoșul tuturor zeilor și creatorul Universului stând în cochilia sa, în mijlocul întunericului, dintotdeauna”. În viziunea criticilor de artă, ”Începutul lumii” semnifică ”oul cosmogonic, embrionul primordial”. ”În cazul ovoidului, Brâncuși meditează asupra formei pure, eliberată de orice gravitație” (Ezra Pound). Simbolul are în vziunea lui Brâncuși, o funcție regeneratoare:  ”omul nu se simte izolat în cosmos, se simte deschis către o lume care, grație simbolurilor, îi devine familiară. Omul iese din starea individuală și se apropie de o înțelegere universală. Experiența individuală se trezește și se transformă în act spiritual”. ”Pasărea în spațiu” este ”simbolul zborului, ascensiunii și al lejerității spiritului”. Artistul ”a stilizat pasărea, a spiritualizat-o, i-a perfecționat forma aerodinamică, căutând redarea esenței zborului, aripa singură reprezentând dinamica zborului și a lansării în spațiu”. Este  o ”metaforă a aerului și zborului, a vitezei și ascensiunii, o săgeată a spiritului, strălucitoare în puritatea ei” (M. Deac). ”Miracolul”, Cocoșul”, Himera”, ”Adam și Eva”, Socrate”, Cariatida” își au izvorul în legendele populare sau în mitologie.

Ansamblul sculptural de la Târgu,– Jiu, început în 1937, este compus din ”Coloana fără sfârșit”, Poarta eroilor”, ”Poarta sărutului”, ”Masa tăcerii”, înconjurată de douăsprezece scaune din piatră, așezate în grupuri de câte trei, pe aleea ce leagă ”Masa tăcerii” de ”Poarta sărutului”. ”Coloana fără sfârșit” reprezintă ”simbolul esențial al creației brâncușiene, expresia spiritualității lui universal”. ”O metaforă a verticalității”. Coloana este un simbol mitic. Capitelurile redau capetele zeiței Hathor sau evocau un zeu care dansa. Coloanele comemorau eroii sau războinicii. În acest sens, ”Coloana fără sfârșit” celebrează eroii din 1916. Grecii au conferit coloanei, un sens triumfal. În iudaism și creștinism, coloana simboliza cosmosul și spiritualul. La romani, simbolul se identifica cu cel al soarelui. Coloana reprezintă, totodată, ”Centrul” sau ”axa lumii”. Axul central unește cerul și pământul. Este redat sub forme-semne: arbore, lance, munte, scară, obelisc, săgeată, clopot, piramidă. Brâncuși îmbină coloana cu scara. Scara reprezintă ”treptele unei progresii spirituale”. Se regăsește în budism. Uniunea Cer-Pământ este ”o formă deschisă spre infinit”. Coloana va semnifica ”creția, nașterea, moartea dramatică și renaștrea într-un ciclu continuu în înălțime sau în spirală. În concepția mitică, universal este recreat. Repetiția romburilor ”Coloanei fără sfârșit” redă ideea de ”relativă eternitate”. Ideea infinitului semnifică geneza lumii și aspirația spre înălțime. Ideea coloanei ca o scară ascensională descinde din filosofia lui Milarepa: ”Privirea sa întoarsă spre înălțimi / Este un bun rămas lumii creaturilor, / Zborul său spre imensitatea spațiului / Îl duce în țara eliberării”. Centrul este reprezentat geometric sub forma unui cerc, forța dinamică sau a unui pătrat, ceea ce desemnează staticul. Brâncuși a optat pentru pătrat, simbolul pământului. Pătratul semnifică și cele patru anotimpuri sau cele patru puncta cardinal.

Ideatic, ”Coloana fără sfârșit” oferă privitorului imaginea ”gândirii umane în succesiunea infinită a ciclurilor”. Fiecare octoedru al coloanei semnifică ”sfârșitul și începutul celuilalt”, ”o ascensiune a  generațiilor, vârstelor, anotimpurilor, anilor, clipelor”. Este aspirația spre înalt. Coloana este un simbol al cosmosului, al spiritualului. ”Coloana fără sfârșit” sugerează ”în spațiul liber, o infinitate de forme umane, forme de păsări și ulcioare, ieșituri și streșini de stânci, înălțându-se în zările cerului” (Petru Comarnescu”).  Spaţiului-matrice mioritic îi atribuie principiile vieţii: seninătatea, armonia proporţiilor, liniştea în faţa morţii, pacea şi bucuria, geometria organică şi gândirea. Tocmai de aceea, Brâncuşi a optat pentru linia curbă ondulată ca o „reprezentare geometrică subconştientă a spaţiului românesc”.„Coloana recunoştinţei fără de sfârşit” reprezintă „ondularea unui spaţiu şi infinirea”.

Viorica Bica

Biblioteca Municipală ”Octavian Paler”

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.