Noul manager al Spitalului din Făgăraş, dr. Erik Cocchetti: „Eu nu vin să bat cu pumnul în masă, eu vin aici să ajut cu ce pot, cum pot şi să facem totul împreună. Noi trebuie să fim o familie!“

Spitalul din Făgăraş va avea un nou manager. Este vorba despre un italian, stabilit de trei ani în România, la Întorsura Buzăului.   Erik Cocchetti, în vârstă de 43 de ani, este cel care va prelua frâiele spitalului din Făgăraş. Prima legătură cu Făgăraşul a avut-o în urmă cu mai bine de 2 ani, atunci când a ajutat un copil făgărăşean să treacă peste problemele create de o boală rară cu care s-a născut. A îndrăgit de atunci zona noastră şi spune că îşi doreşte să facă la spitalul din Făgăraş un ambient primitor, liniştit, unde să nu vedem un medic care este obligat să vadă pacienţi încontinuu.

Vreau pentru început să ne spuneţi câteva cuvinte despre dumneavoastră!

Eu sunt din Italia, sunt aici în România de trei ani, la Întorsura Buzăului; nu sunt căsătorit. Acolo, am un cabinet stomatologic şi anexat am un laborator de tehnică dentară. Mă ocup de cerecetare şi din acest motiv ţin congrese în toată lumea, am făcut o descoperire care îi interesează pe medici, iar ei mă cheamă să ţin conferinţe în Australia, America, Europa, Asia.

Am înţeles că aveţi un brevet în acest sens!

Da, am un brevet pentru proteze implantate pentru membre, dar şi alte părţi ale corpului cum ar fi: mână, nas, ureche, implantate exact ca cele adevărate, nu se face nicio diferenţă între un deget adevărat şi o proteză făcută după brevetul meu.

Cum aţi ajuns în România?

În România am ajuns pentru o persoană, mi-a plăcut România şi am rămas aici.

La Făgăraş, cum aţi ajuns?

În Făgăraş am ajuns pentru că am fost interesat să-l ajut pe Adiţă Dumitru,băiatul care suferă de o boală rară şi am rămas şi prieteni cu familia lui Adiţă. Şi îmi place foarte mult zona.

La spital când aţi fost prima oară?

La spital am intrat când Adi a fost internat aici. Am intrat, am văzut atunci situaţia, am ajuns la concluzia că e nevoie de ajutor pur şi simplu şi m-am oferit să dau un ajutor. Am un plan şi cu siguranţă trebuie să rezolvăm multe probleme legate de acest spital.

Cu ce veţi începe?

Să creez o familie. Primul lucru de care are nevoie acest spital este să ajut, eu trebuie să ajut pacienţii. Dar ca să ajut pacienţii, trebuie ca primele persoane pe care să le ajut aici sunt medicii, pentru că victime sunt pacienţii, dar tot victime sunt şi medicii. Ştim cu toţii ce se întâmplă în acest spital, ştim cu toţii problemele şi atunci încercăm să rezolvăm aceste probleme. Dacă eu reuşesc să creez o familie între toţi angajaţii acestui spital, atunci reuşim să ajutăm pacienţii. Dacă creez un ambient primitor, liniştit, nu unde să vedem un medic care este obligat să vadă pacienţi încontinuu, oboseşte şi nu reuşeşte să dea maximum de profesionalism. Şi atunci trebuie să-i organizăm mai bine. Am o strategie, dar trebuie pusă în practică.

Ce studii aţi făcut?

Sunt tehnician dentar. După ce am terminat medicina dentară, am făcut facultatea de stomatologie şi deja din timpul facultăţii am început să mă interesez de cercetare. Am continuat cu cercetarea şi  acum mă ocup mai mult de cercetare, deşi am un mic cabinet la Întorsura Buzăului. O cercetare de-a mea a fost preluată de BBC care a făcut un documentar care cuprinde şi cercetarea mea, o cercetare de anatomie comparată. Practic, am studiat problemele pe care le avem în comun, noi şi animalele, dar la unele animale natura a rezolvat aceste probleme. Atunci, am copiat natura ca să rezolvăm acele probleme şi la om. E ceva mai complex.

Ştim că l-aţi ajutat şi pe Adiţă, băiatul din Făgăraş care suferă de o boală rară.

Se spune că sunt unicul, dar în realitate suntem doi medici în lume care ştim să tratăm acele probleme. Presa a spus că sunt unicul în lume, dar suntem doi şi ambii suntem italieni.

I-aţi făcut o proteză dentară, dar nu una obişnuită.

Este o proteză care creşte împreună cu copilul. Ştiţi foarte bine că e un copil cu acele probleme, este fără dinţi, sau foarte puţini dinţi şi trebuie să mănânce, în plus are şi o problemă estetică. Copilul se duce la şcoală, iar fără dinţi ştim cu toţii cum sunt copiii: sunt inocenţi, dar sunt şi răi. Problema este că copilul creşte, dacă tu faci o proteză astăzi, peste două luni acea proteză e mică. Iar soluţia la care m-am gândit este o proteză care creşte împreună cu copilul.  Pare uşor de zis, dar e foarte, foarte greu. Când devine adult, atunci va avea o proteză fixă care va rămâne permanent.

V-aţi mutat la Făgăraş acum?

Încă nu, dar urmează. Vreau să locuiesc în spital. Rugămintea pe care am făcut-o eu la Primăria Făgăraş este să locuiesc la spital pentru că un manager trebuie să fie prezent 24 de ore din 24. Eu trebuie să mănânc ce se mănâncă aici, să dorm eu unde dorm şi pacienţii, să văd eu ce văd şi ei, doar aşa pot să înţeleg care sunt problemele şi să-i ajut. Şi vă zic unde voi locui momentan: la etajul III, la secţia de Urologie, care este liberă. Acolo este o camera unde dormeau pacienţii, acolo voi dormi eu.

Este lipsă de medici la Făgăraş. Aveţi vreo strategie în acest sens?

Lipsa de medici este o mare problemă în toată România. Ce am observat eu nu numai la Făgăraş, ci în toată România, este lipsa de organizare, lipsa de capacitate de a pune la punct anumite lucruri. De exemplu: nu poţi să deschizi o secţie cu un medic pentru că e o mare cheltuială pentru spital, nu este un serviciu eficient. O persoană normală nu poate să creadă că o secţie cu un singur medic poate să ofere serviciile eficiente pentru că acel medic se oboseşte, se poate îmbolnăvi, are nevoie şi de concediu. Atunci ce faci? Închizi secţia? Vreau să le ofer pacienţilor un serviciu maxim. Serviciu maxim înseamnă un serviciu de calitate foarte ridicată din toate punctele de vedere: sterilizare, mai mulţi medici prezenţi şi nu unul, medici care nu lucrează foarte multe ore, cum se întâmplă acum. Am medici suficienţi pentru secţia respectivă, bine, nu am medici suficienţi, am două variante: închid secţia sau aduc medici de afară.  Ca să aducem medici de afară unica variantă este să le măresc salariile. Am pus la punct deja o anumită strategie ca să le măresc salariile, să vedem dacă reuşesc. Dar sunt aproape sută la sută convins că am să reuşesc pentru că am văzut în alte părţi că se poate. Dacă a mers în Africa unde nu era infrastructura din România, atunci cred că se poate şi aici.

Am auzit că aţi făcut voluntariat în Africa!

Da, în Zimbabwe. A fost aproape imposibil pentru că primul lucru pe care l-am găsit acolo a fost un mare rasism faţă de mine. Eu eram alb şi veneam acolo cu o cultură diferită. Tot ce la noi pare normal, acolo pare diferit. Nu pot să uit ultimele cuvinte pe care le-au spus cei de acolo: „Tu nu eşti un om alb, tu eşti un Italian“ şi ne-am pupat şi am plecat. Asta vreau să fac şi aici, eu nu vin să bat cu pumnul în masă, eu vin aici să ajut cu ce pot, cum pot şi să facem totul împreună. Noi trebuie să fim o familie, un grup. O furnică nu face nimic singură, dar un grup de furnici face multe. Repet, dacă ajut medicii, ajut pacienţii. Nu pot să ajut pacienţii dacă nu ajut medicii şi deja de mâine mă ocup de aceste lucruri.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.