Părintele Teofil: cuvinte despre POST

teofilPostul fără bunătate e regim alimentar. Că doar Domnul Hristos – Cel care a postit El însuşi şi ne-a dat pildă să postim -, tot El este Acela care ne-a spus şi să ne iubim şi să ne iertăm. Şi dacă postim şi nu ne iubim, nu iertăm, numai ni se pare că-L ascultăm pe Domnul Hristos când ne îndeamnă să postim şi sigur nu-L ascultăm când ne spune şi să ne iubim şi să iertăm.

Poţi să mănânci caşcaval, salam şi crenvurşti din soia ş.a.m.d. Cum vi se pare, mai este acesta post? Mai este aceasta înfrânare?

Cred că nu prea mai este post. Postul trebuie ţinut cu mâncare simplă. Dacă cauţi anumite mâncăruri pe care le poţi avea şi le cauţi pentru că sunt mai plăcute decât cele pe care le-ai avea şi le cauţi pentru că sunt mai plăcute decât cele pe care le-ai avea fără astea, atunci înseamnă că-ntr-un fel şi calci rânduiala postului fără să mănânci altceva decât mâncare de post. Dar dacă te menţii în sfera mâncărurilor simple şi nu cauţi fel de fel de produse din acestea din vremea noastră e mai bine, este mai post.

Părinte, pe lângă zilele de miercuri şi vineri, în Ortodoxie se mai practică şi postul aspru. Am stat de vorbă cu preoţi din Grecia şi mi-au spus că e bine ca această practică să se înceapă după 20 sau 24 de ani, pentru că ar fi dăunătoare sănătăţii celor care o ţin.

— Cred şi eu tot aşa! Adică eu nu ştiu cât îl ţin de aspru. Postul, de fapt, nu este un mijloc în înţelesul acesta, că trebuie să îl ţii într-un anumit fel, că dacă nu-l ţii aşa, nu te mântuieşti, şi dacă-l ţii aşa, te duci în rai. E o chestiune de disciplină, e un mijloc. Dacă-l ţii aspru sau nu-l ţii aspru, asta-i o chestiune a ta, personală, după trebuinţele personale, după organismul pe care-l ai şi după munca pe care o desfăşori.

-Nu are Dumnezeu nevoie de postul nostru, dar avem noi nevoie de post şi pentru domolirea pornirilor trupeşti, dar şi pentru a ne disciplina, pentru a şti de o rânduială.

Postul nu este o faptă pe care a adus-o în lumea aceasta creştinismul. Domnul Hristos, când a venit în lume, a găsit oameni postitori. Postul e atât de vechi cât este de vechi omul în lumea aceasta. De când e omul în lumea aceasta, de atunci este şi postul, pentru că în rai Dumnezeu i-a dat omului o poruncă: să nu mănânce dintr-un anumit pom.

-Biserica ne spune în ce zile e post şi în ce zile nu e post. Biserica, prin aceasta ne disciplinează, adică ne dă posibilitatea să ne integrăm într-o anumită rânduială a Bisericii şi noi suntem chemaţi să folosim mijlocul acesta de disciplinare. Cine nu-şi disciplinează mintea şi nu-şi disciplinează viaţa nu poate să se încadreze într-o rânduială dată de Dumnezeu şi dată de Biserică. Deci postul cu mâncare de post. Unii zic că n-are importanţă ce mănânci. Nu e adevărat… Biserica ne spune ce putem mânca miercurea şi vinerea, ce putem mânca în zilele de post, în general. Sunt credincioşi care ţin şi postul de luni, deşi acesta nu este obligatoriu, ci e facultativ.

Postul trebuie să fie unit cu fulgerul rugăciunii, postul trebuie să fie unit cu lepădarea mâniei, cu lepădarea clevetirilor, cu lepădarea poftelor. Toate acestea sunt puse în atenţie în vederea îmbunătăţirii sufleteşti, pentru că postul este un mijloc de disciplină. Cine posteşte este de nădejde să facă şi alte lucruri bune, pe când cineva care nu posteşte, nu-i sigur că se poate încadra la altceva dintr-o rânduială a Bisericii.

„Să gândim frumos ca să trăim frumos. Antologie de cuvinte duhovniceşti din scrierile Părintelui Teofil Părăian”;

Ediţie îngrijită de un colectiv condus de Alexandru Socaciu, Editura Agaton, Făgăraş, 2012

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *