„Casa de Cultură Făgăraş are suflet, este vie“

Interviu cu Diana Gribincea-Popa, managerul Casei Municipale de Cultură

Poza 2Este o persoană cunoscută tuturor făgărăşenilor. Prezenţa ei pe scenă la concertele de muzică populară, pe ecranele televizoarelor sau la microfonul unui post de radio local au adus-o în casele şi sufletele multor concitadini şi locuitori ai Ţării Făgăraşului. În urmă cu un an şi jumătate, cariera Dianei Gribincea-Popa a luat o turnură aparte, odată cu accederea în postul de manager la Casei Municipale de Cultură. O numire care a surprins pe mulţi, considerând-o pe Diana poate prea tânără şi neexperimentată pentru greutatea şi răspunderea unei asemenea funcţii. Dar, spre surprinderea a şi mai mulţi, Diana s-a descurcat foarte bine în acest rol. Activitatea Casei de Cultură a înflorit, acţiunile organizate sunt  extrem de diverse, sala mare găzduieşte piese de teatru jucate de actori de prestigiu şi întâlniri cu personalităţi naţionale, cercurile sunt pline de învăţăcei studioşi, concertele, nu doar de muzică populară, se ţin lanţ. În doar două cuvinte, e bine.

Ce crede Diana Gribincea-Popa, despre instituţia pe care o conduce, despre oraşul şi ţara în care trăieşte, în cele ce urmează.

 Ce doreai să te faci „când vei fi mare“? Şi în strânsă legătură cu asta, te vedeai în urmă cu 10 ani făcând ceea ce faci astăzi?

Nu-mi aduc aminte exact ce răspuns aveam la această întrebare, dar ştiu că atunci când eram micuţă cântam în faţa televizorului din sufragerie la o şurubelniţă de-a tatălui meu şi câştigăm toate concursurile de interpretare pe care le organizam cu prietenele mele de la bloc.

În urmă cu aproape 10 ani, eram în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Radu Negru” şi-mi aduc aminte că am organizat Balul Bobocilor.  În acel an am compus un imn al liceului pe care l-am cântat împreună cu colega mea de clasă Adina Roşca, la finalul evenimentului. A fost un bal al bobocilor încărcat de emoţii şi cred că de acolo a început să-mi placă atât de mult să creez şi să organizez evenimente.

De unde vine pasiunea pentru muzica populară?

Poza 3 Mi-a insuflat-o tatăl meu, care în fiecare duminică urmărea emisiunea “Tezaur folcloric” a Mărioarei Murărescu, de pe TVR 1. Mă chema mereu lângă el şi-mi prezenta fiecare zona folclorică cu artiştii reprezentativi. Cred că dintotdeauna mi-a plăcut muzica populară, dar îi mulţumesc tatălui meu pentru că m-a făcut s-o îndrăgesc atât de mult pe cea de calitate.

Cu ce dificultăţi te confrunţi în activitatea de zi cu zi?

Cred că birocraţia este o problemă generală în România. Avem atât de multe hârtii de făcut şi, astfel, nu reuşim să ne ocupăm mai mult de activităţi culturale.

Care crezi că sunt principalele reuşite ale instituţiei de când ocupi această funcţie?

Poza 1Cred că principala reuşită a Casei Municipale de Cultură Făgăraş este că are suflet. Ce vreau să spun? O instituţie de cultură nu este mai frumoasă doar pentru că este renovată, are scaune noi şi căldură, ci pentru faptul că artiştii sunt prezenţi pe scenă, cele 400 de locuri sunt ocupate de iubitori de frumos, pentru că tinerii făgărăşeni participă la cursurile desfăşurate în incinta Casei de Cultură şi pentru că sunetul instrumentelor îl poţi auzi mereu in spatele uşii unei săli de curs. Casa de Cultură Făgăraş este vie.

Iţi propun un exerciţiu de imaginaţie: dacă banii nu ar fi o problemă pentru Casa De Cultură, iar tu ai avea toată libertatea de acţiune, ce activităţi ai organiza?

O activitate foarte importantă pentru mine, cât şi pentru făgărăşenii care sunt iubitori de folclor ar fi ca maestrul Nicolae Botgros şi orchestra “Lăutarii” de la Chişinău să fie prezenţi la Casa de Cultură Făgăraş şi alături de ei să vină şi artişti mari ai muzicii populare româneşti. Dacă aş dispune de fonduri mai multe mi-aş dori să aduc şi piese de teatru de la Teatrul Naţional Bucureşti.

De ce are nevoie Făgăraşul pentru a merge mai bine, pentru că viaţa locuitorilor săi să fie mai bună?

Degeaba cerem sau dorim o schimbare dacă fiecare dintre noi nu începem cu noi înşine. Cred că Făgăraşul are nevoie de o echipă de oameni care să-şi iubească locul în care trăiesc, care să aibă frică de Dumnezeu, care să fie responsabili şi care să gândească în sprijinul celui de lângă el.

 

Dintre foştii primari, viceprimari, care crezi că a fost cel mai bun administrator al urbei?

Având în vedere că primarul şi viceprimarul actuali sunt în funcţie de opt ani de zile şi înainte nu eram interesată de cum este condus oraşul deoarece eram încă elevă şi părinţii mei încercau să facă să nu-mi lipsească nimic nu cred că am cum să fac o comparaţie cu alţi administratori ai urbei.

 

Ce aptitudini/calităţi trebuie să aibă, din punctul tău de vedere, administratorul Făgăraşului?

Trebuie să fie un bun manager; trebuie să aibă o echipă foarte bună, cu oameni mai deştepţi decât el; trebuie să fie corect; trebuie să fie un bun ascultător al oamenilor; trebuie să ştie să respecte oamenii; să fie sociabil; trebuie să aibă frică de Dumnezeu.

Cum împaci viaţa de familie cu obligaţiile de serviciu?

Îmi place foarte mult ca dimineaţa, la ora 8.00, să fiu la serviciu, pentru că atunci am foarte mult spor şi dau randamentul cel mai bun. Se întâmplă să se facă ora 18.00 şi eu să fiu tot la birou, dar pe această cale îi mulţumesc soţului meu pentru că mă înţelege şi îmi este alături. Seara o dedic familie mele şi weekend-ul, de asemenea.

Ce pasiuni ai? Cum îţi petreci timpul liber?

Îmi place foarte mult să ascult muzică, să mă plimb, să merg la sală, să citesc şi  să mă uit la filme.

În încheiere, un nou exerciţiu de imaginaţie: ştiu că eşti născută în altă ţară. Ţi-ai fi dorit să trăieşti în altă ţară sau în altă epoca? Dacă da, în care?

Mă ghidez după două lucruri: sinceritate şi corectitudine. Cu acestea două cred că aş fi trăit foarte bine în Germania, ţară în care m-am născut. Acolo legile sunt respectate, cel care munceşte este susţinut, munca este răsplătită, oamenii sunt mai reci, dar sinceri şi tinerii isi găsesc un loc de muncă după terminarea şcolii.

Dar, dacă mama mea ducea dorul de ţară şi a dorit atât de mult ca în 1990 să se întoarcă în România şi copiii ei să crească aici, nu pot decât să-i mulţumesc pentru că doar aşa am putut să cunosc folclorul românesc, portul popular românesc, obiceiurile româneşti şi limba română.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *