„Pentru mine, meseria de profesor este o șansă. O șansă să fac ceea ce-mi place, să mă dezvolt ca om“

Un dascăl de excepție al Făgărașului, un profesor tânăr care reușește cu brio să-i atragă pe elevi și să le insufle dragostea pentru biologie și pentru mediul înconjurător este Cristina Dudan. În toamna aceasta, profesoara de biologie a fost premiată pentru performanțe deosebite în educație în cadrul galei „Merito“, plasându-se astfel în comunitatea celor 55 de profesori valoroși ai României. În rândurile ce urmează, într-un dialog cu profesoara Cristina Dudan de la Colegiul Național „Radu Negru“, am încercat să aflăm din tainele acestui succes.

Sunteți profesor de biologie, iar de aproape 10 ani ați fost „adoptată“ de făgărășeni, atunci când v-ați mutat la Lisa! Vreau să ne povestiți câteva lucruri despre dumneavoastră, despre copilărie, școală, familie și în special de unde pasiunea pentru biologie.

Sunt soție, mamă a doi copii (gemeni, băieți), preoteasă, profesor. Îmi trăiesc viața lucrând constant în cele 4 ipostaze care niciodată nu se regăsesc separat. Motto-ul vieții mele este „Și când nu mai pot, tot mai pot puțin” și  mă ajută mereu să ies din zona de confort.

M-am născut în comuna Ivești,  județul Galați, într-o familie de oameni modești și muncitori. Am făcut clasele I-VIII la școala din sat, o școală frumoasă, cu profesori buni. Am urmat cursurile liceale la Colegiul Național „Gheorghe Munteanu Murgoci” din Brăila. Îndrăgostită la vremea aceea de orașul Sibiu, am decis ca studiile universitare să le urmez în acest oraș. Singura facultate la care m-am înscris a fost Facultatea de Științe și acolo am și studiat 5 ani (ciclul liceal si masterat). De când eram mică mi-a plăcut să învăț și să citesc, îmi făceam întotdeauna temele, indiferent de numărul lor. Este probabil un dar de la Dumnezeu, împletit cu multă disciplină. Orele faine de biologie din gimnaziu m-au fascinat și cred că  acela a fost sâmburele din care a răsărit pasiunea mea  pentru biologie. Am avut o copilărie plină cu de toate: mi-am ajutat părinții la treburi în curte, m-am jucat cu copiii de pe stradă, m-am cățărat în copaci, m-am plimbat cu bicicleta. Cred că viața la țară m-a apropiat și mai mult de ceea ce presupune studiul biologiei.

Precum spuneam, în urmă cu aproape 10 ani v-ați mutat la Lisa. Cum ați fost primită, cum vi s-au părut oamenii, locurile Țării Făgărașului?

44940902_513463622502880_6876575311882878976_nAm venit în Lisa acum 10 ani, împreună cu soțul meu care este preot în această parohie. Unii oameni ne-au primit cu bucurie și ne-au dat votul lor de încredere, alții ne-au întâmpinat cu scepticism. Dar cred că asta se întâmplă destul de des atunci când au loc schimbări. Am descoperit aici, în Lisa, o comunitate care păstrează multe tradiții frumoase și care lasă moștenire urmașilor o minunată biserică.

Ați reușit să-i faceți pe copiii din comună să prindă drag de mediul înconjurător. Știm că organizați frecvent, acasă sau pe teren, fel de fel de activități, împreună cu părintele, pentru copii. Vreau să ne spuneți de ce ați ales acest lucru și care au fost cele mai interesante pentru copii?

122783072_3831156613602730_7339389058727479858_nOrganizarea activităților ce presupun explorarea mediului a fost o nevoie identificată în Lisa. Deoarece suntem destul de departe de un oraș mare, copiii nu aveau acces la activități de învățare ce presupun interacțiunea cu natura, cu instrumentele de cercetare a plantelor și a animalelor (microscop, lupă, determinatoare de plante și animale etc). Împreună cu soțul meu, am depus un proiect la Fondul Științescu Țara Făgărașului, fond gestionat de Fundația Comunitară Țara Făgărașului. Am fost printre câștigători, am primit finanțare și am cumpărat un microscop performant. Și așa a luat naștere proiectul „Iarba verde de acasă”, în 2017, la care au participat 50 copii din Lisa și satele vecine.

Cred că toate activitățile au fost interesante pentru copii din moment ce am derulat, în total, 3 ediții ale proiectului. De la microscopie până la explorat peșteri, identificat plante din flora spontană locală,  jocuri, expediții de câte 8-9 ore pe zi, la observații astronomice cu telescopul, vizite la muzee importante din țară și activități de zoologie la Facultatea de Științe din Sibiu, Catedra de biologie, ecologie și protecția mediului. Copiii au avut astfel parte de experiențe de învățare inedite.

 De asemenea, nu i-ați neglijat nici pe copiii din Făgăraș. Și aici ați reușit să realizați câteva proiecte frumoase. Din câte îmi amintesc, prin Fondul Științescu.

122549695_368736777796329_77071458843836448_nAm fost profesor de biologie în Lisa, Viștea și în mai multe școli din Făgăraș și am observat că și copiii din oraș aveau exact aceeași nevoie: activități de învățare ce presupun cercetare directă a mediului înconjurător. Și așa s-a născut cel de-al doilea proiect Stiințescu – „Cercul de Biologie KARIOS”, derulat la Colegiul Național ”Radu Negru”, școala în care predau și acum. De departe, preferințele copiilor au fost activitățile în teren, concretizate în ieșiri în natură alături de specialiști: la Cisnădioara am avut o ieșire cu 40 elevi alături de un profesor de la Facultatea de științe, 40 copii în tabără în Argeș cu un specialist în lilieci și un inginer silvic, tabără de cercetare a zburătoarelor, cu cortul, lângă Făgăraș, cu un specialist în lilieci și un  biolog de la Muzeul de Științe din Mediaș. În oraș, am desfășurat activități de explorare a mediului înconjurător (nevertebrate în mediul lor de viață) precum și identificarea nivelului de poluare a orașului folosind ca bioindicatori lichenii.

Sunteți un profesor apreciat și nu o spun eu , o spun elevii dumneavoastră! Cum reușiți să-i faceți pe elevi să vă aprecieze și să aștepte cu nerăbdare orele de curs cu dumneavoastră?

121278020_667911027192659_2515588673509141860_nAcum nu știu dacă așteaptă toți, cu nerăbdare, orele de biologie. Eu încerc să le arăt elevilor mei că biologia nu înseamnă a „toci” concepte și noțiuni. Avem ore în care îi învăț cum să învețe la biologie, cum pot formula definiții având în față o simplă schemă, fără a fi nevoie să le „tocească”. În alte ore facem experimente, disecții, machete. Îi învăț cum să folosească în viața de zi cu zi informațiile învățate la oră (despre digestie și alimentație, odihnă activă și pasivă etc). Sunt însă și riguroasă, deoarece învățarea se produce studiind constant și nu în salturi.

Eu nu aștept de la elevii mei aprecierea, tot ce doresc de la ei este să fie curioși și să iasă din zona de confort.

 Ce vă fascinează cel mai mult din biologie?

Creierul uman mi se pare cea mai fascinantă parte din biologie, un organ atât de complex, care funcționează total diferit față de alte organe. Creierul se dezvoltă în funcție de modul în care este folosit. În ultima perioadă am citit literatură de specialitate din domeniul neuroștiințelor. Este interesant să afli cum este implicat creierul în învățare, care este legătura dintre creier și comportament.

 Dar pe copii? Din ce ați observat, în toți acești ani.

122549695_368736777796329_77071458843836448_nCopiilor le plac experimentele, observațiile la microscop, proiectele. Unii preferă anatomia, sunt interesați de felul în care funcționează corpul uman, alții sunt pasionați de lumea plantelor și a animalelor.

Trecem printr-o perioadă mai dificilă. Cum reușiți să-i țineți pe elevi „aproape“ de biologie?

Trăim o perioadă dificilă, dar nu imposibilă, în care învățarea  trebuie să continue. E necesar să continue dirijat, cu ajutorul profesorului. M-am adaptat repede pentru predarea online. În loc de mulaje folosesc o platformă medicală (plătesc lunar un abonament, din bugetul propriu) unde  am acces la modelul 3D al corpului uman, cu ajutorul căruia predau noțiunile de anatomie și fiziologie umană. Reactualizarea și verificarea cunoștințelor din lecția anterioară o fac cu ajutorul unor aplicații de tip Kahoot. Pentru lecțiile de botanică și zoologie folosesc aplicații precum LearningApps, filmulețe de pe youtube, fotografii din arhiva personală (din activitățile desfășurate în proiectele Științescu).

În această toamnă,  ați fost premiată pentru performanțe deosebite în educație la gala MERITO, făcând parte din comunitatea celor 55 de profesori valoroși ai României. Ce ați simțit când ați primit acest premiu și ce credeți că i-a determinat pe organizatori să vă plaseze pe lista acestor profesori valoroși?

Proiectul MERITO a luat naștere în cadrul Summit-ului Romanian Business Leaders, în Februarie 2015. Prin Proiectul MERITO, „antreprenorii din România, reuniți în Romanian Business Leaders (RBL), sub înaltul  patronaj al președintelui României,   recunosc public și material meritele profesorilor valoroși ai României și lucrează apoi împreună ca să ducă mai departe în sistemul de educație bunele practici ale profesorilor Merito”.

Procesul de selecție durează un an, pe baza propunerilor venite din partea elevilor, părinților sau a unor oameni din comunitate (există un formular pentru propuneri pe site-ul proiectului).

122728762_724550198416634_9019713210483299789_nAm fost surprinsă, bineînțeles, când am primit mesaj de la Cosmin Chiriță, managerul proiectului. M-am documentat despre acest proiect și apoi am avut o discuție telefonică.  Nu am știut nimic despre toate acestea, am aflat doar că, în urmă cu un an,  am fost propusă și că, în urma jurizării, am ajuns în finală  alături de alți 11 colegi din țară.

Gala Merito a fost în 4 septembrie a.c., un eveniment la început de an școlar care îți încarcă bateriile pentru mult timp. E pentru prima dată când, oameni care vorbesc despre școală, profesori și importanța lor, chiar fac ceva pentru aceștia, nu doar vorbesc și scriu strategii. Pe un ecran mare, înainte de a primi premiul, am avut parte de o mare surpriză: din Făgăraș, trei eleve ale mele îmi mulțumeau public arătându-și recunoștința față de mine, omul și profesorul. A fost un moment cu emoții intense, pe care m-aș bucura să-l trăiască toți colegii mei.

Ce părere aveți despre sistemul de învățământ actual? Care sunt plusurile, minusurile? Este corelat anilor în care trăim?

Nu prea am păreri despre învățământ sau încerc să am cât mai puține păreri. De opinii e plină lumea, mai ales acum, când mulți știu cum ar trebui să predea profesorii. Eu sunt profesor, facilitator de învățare și îmi concentrez energia și timpul pentru a oferi activități de învățare potrivite vârstei  și conținut de calitate elevilor mei.

Plusuri și minusuri au fost dintotdeauna în învățământ, dacă stăm să analizăm bine. Cred că este neproductiv acum să dăm vina ba pe profesori, ba pe părinți, ba pe copii. Pandemia a scos la iveală, mai mult ca niciodată, capacitatea de muncă și de adaptare a profesorilor. E clar că școala după pandemie nu va mai fi ca înainte de pandemie, aspectul acesta fiind un plus pentru învățământ. Un singur aspect să nu pierdem din vedere: în era digitalizării, când suntem  preocupați de device-uri, aplicații și accesul la internet, să nu uităm de copii, beneficiarii direcți ai sistemului de învățământ, copii care vin la școală la pachet cu emoțiile lor și cu traumele din familiile lor.

Și în încheiere, v-aș ruga să ne spuneți ce înseamnă pentru dumneavoastră meseria  sau vocația de profesor.

121150501_1059988254421231_275389455149573078_nPentru mine, meseria de profesor este o șansă. O șansă să fac ceea ce-mi place, să mă dezvolt ca om. Ca să poți practica această meserie e necesar să crești zilnic, dezvoltându-ți abilități noi, să-ți exersezi răbdarea, să crești empatia, să te adaptezi situațiilor noi. Și spun asta deoarece la copii, cel mai ușor mod de a învăța este învățarea prin imitație. Copiii nu învață ceea ce le spunem noi, ci ceea ce văd la noi. Îmi place să fiu profesor, muncesc zi de zi să fiu cea mai bună versiune a mea și cred că Dumnezeu mă ajută acolo unde eu nu reușesc să iau cele mai bune decizii pentru elevii mei.

(Mihaela BĂRGĂOANU)

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.