„Toponimele Districtului Făgăraș din anii 1864-1865“- Berivoii Mari și Berivoii Mici

Berivoi

Localitate creată în 1964 prin unificarea satelor Berivoii Mari și Berivoii Mici.

 Berivoii Mari (m. Nagyberivoj; g. Gross-Berwein, Gross-Beriwa)

O9Satul este așezat la poalele dealurilor submontane, pe malul drept (estic) al cursul mijlociu al râului Berivoi, la 11 km spre sud de Făgăraș.

Prima menționare documentară provine din anul 1486, când este amintit un cneaz (Radol de Berowu) din localitate.[1]

În secolul al XVIII-lea în hotarul satului a existat o mănăstire ortodoxă cu un ieromonah, cinci călugări și opt călugărițe.[2]

Numele satului poate fi dedus din antroponimul de sorginte slavă Borivoj, din componentele Borti (bătălie) sau Ber (a lua) + i (și) + Voj (ostaș, războinic), completat cu calificativul mare, care indică ori dimensiunea ori vechimea.

[16v] Numele locuriloru[1]

 



1. [Numele comitatului, districtului, cercului, scaunului de care se tiene satulu.]

Comuna Berivoÿ mare sta in Districtulu fagarasiu sau tiara oltului. Tractulu Beclenu.

 

2. [Comunitatea, opidulu cate numiri are acu, care dintre ele e numai prin locuitorii locali si care e de tiera intriega cunoscutu?]

Comuna acesta sau numitu dela inceputu Berivoÿ mare si este asiezata pe unu locu oblu in departare de munti Carpatii ca de ¾ de milia, pelinga Comuna curge unu riu dela amediadi si merge dreptu spre miadianopte care desparte Comunele dinpreuna cu hotarele Berivoÿ mare de catra Berivoÿ micu, acela riu se numeste riu Berivoiului.

 

3. [Avutʼa vro data comunitatia alta numire? Séu dorʼ numai sʼa scrisu altʼminterea numele de acumu?]

Comuna este curatu romana in care comuna se afla 2 curti nemesesti, locuitori a 3a parte suntu bojeri, care au Donatiuni si armalisuri a mana de la fost crai din vechime, iara 2 parti au fostu jobagi pana la anulu 1848 supusu curtiloru nemesesti din Comuna Berivoÿ mare.

 

4.a [Cum sa numeste comunitatia dela inceputu? Deunde sʼa inpopulatu?]

Comuna acesta din vechime se chiama Berivoÿ mare, locuitori Comunei acestia sau pomenitu cu numele Comunei Berivoÿ mare, insa deunde sau inpopulatu nu se stie.

 

5.e [Ce sa stie de comunu din traditiuni, monumente semne de memori, din memorande scrisa seu tiparite despre originea numelui si intielesulu lui in veri care limba aru fi loculu numitu?]

In acesta comuna au fostu pana la stergerea granitieriei si unu Oberlautenant-Kumndiur, dimpreuna Grasdiuri de piatra zidite, curte si gradina pentru fosti Husari de granitie.

 

6.e [Numirile topografice din otarulu comunitati?]

Spre miadia nopte de Comuna se chiama hotarulu din josu cu Driculu,

Campsioru,

Dialu mare,

Dumbravitia

[16r] peste Rogina,

funiile,

intre mori,

Czermuri si

lunca riului,

acesta hotaru cu Dricurile numite consta din araturi, cea mai putin parte buna, ceai lalta mai multa de mijlocu si de coda, si pe lunca riului despre apusu in livedi de mijlocu

Cale sau drumuri comunale sentu,

calea fagarasiului, care merge oblu spre miadii nopte prin hotar pana la movila unde se hotareste hotarulu comunei Berivoÿ mare cu hotarulu fagarasiului,

calea rosie, din josu de satu merge in curmezisu catra rasaritu catra Comuna Copacielu, pana in hotarulu Copacelului,

calea tieri, numita care vine de catra Szesciori si merge in curmeḑisiu peste hotaru si trece o vale numita Copacioasa, si merge catra rasaritu catra Herszeni, hotarului acesta miezuieneste catra rasaritu cu hotaru Copacielului si curge printre ele unu pareu numitu pareu glodului pana ce da in valea Copacioasa, de aicea merge mezuina hotarului totu spre miadianopte pana la loculu lui Streaza care locu se află din josu de calea tieri, ca de 100 de pasii din cale in josu si taie dreptu catra reseritu, si se miezuieste de catra hotarulu Comunei Copacelu cu movili pana in valea copaceniloru care duce la fagarasiu, de acolo merge totu calea spre miadia nopte pana unde se despartieste calea copaceniloru cu calea care merge in Illienÿ, aicea trece calea Copacieniloru peste unu cornu de hotaru alu Berivoiului mare si sa intilneste din josu de movila cu calea Berivoiului mare care duce la fagarasiu – spre apus se miezuieneste hotarulu cu alu Berivoiulu micu care miezuina este riul Berivoiului, numai din josu de firestreu feroiului spreu unele livedi si araturi si peste rau spre asfintitu.

[17v] Catra miadia di de Comuna catra Munte se chiama hotarulu din susu se despartu unulu de catra celelaltu susu disu[!] prin vatra comunei, despre apusu se miezuieneste cu hotarulu Berivoiului micu si curge printre ele riulu Berivoului celu mare care riu se incepe din muntele Beliea Illiereniloru si a Szeves-treniloru numite, numiri in acestu hotaru sentu

a. la cruce in capu satului, araturi si livedi de mijlocu,

b. la funtina reci, araturi si livedi jumatate bune si jumatate de mijlocu,

c. la carbunariu, araturi si livedi bune,

d. in capu Campului, araturi si livedi de coda in care dricu este si pasiunitu Comunei,

e. funiile, araturi rele,

f. coltiulu, araturi 2 parti de mijlocu a 3a parte rele,

g. lunca negra, aratura si livedi rele, in care dricu este pamantu roginosu, mlacos si lutos si merge spre miadianopte si alaturea cu vatra Comunei pana in calea rosie si este locu de pasiune ca 14 jugare alu comunei ½ rogina si ½ buna,

h. lunca riului dela vadu feteloru insusu livedi bune si de mijlocu.

i. din Adencata pana in Riu micu padure pediescu de alunu, carpenu si fagu maruntu

Riu micu, pana de aspra démbului la pojana preseci cea cu feregile padure de fagu de mijlocu aceste 2 se tinu de comuna si sentu ale comunei,

de la pojana preseci cea cu feregile in susu se incepe muntele Petriciao Popi, de catra rasaritu se hotareste cu muntele Petriciao Copaceniloru, precumu merge plain pana in varfu la golu unde se asente alaturea cu varfu de amedi, spre apusu se hotareste cu muntele scortia vine printre acele 2 munti o vale ce se numeste valcica scortei si Riu micu de susu si pana josu, acesta munte se tine de familia boernale Szokoll si Ganea din Berivoÿ mare, in acesta munte se afla Bradu, fagu, Pasiune si sneapanisu fara hazna,

intre riu micu si intre Riu mare este un munte se chiama Scortia, cu padure de Bradu si de fagu si si (!) munte golu de pasiunitu / se povestea si acumu si mai inainte [17r] precumu aceia padure mai din veichime aru fi fostu a comunei / acesta munte elu stepaneste curtea nemesiasca din Berivoÿ mare, suptu polele numitului munte si intre acele 2 riuri se mai afla si unele livedi de fanatiu ale fostiloru coloni din Berivoiu mare,

spre apusu sintu 2 munti alaturea ce se numescu picioru batranu si Banciu, care se tinu de proprietari Poppa Gheorghe Majoru cu confratelui (?) din V. Retsa, acela munti sintu cu padure de bradu si de fagu si si (!) locu de pesiunitu de clasa de mijlocu,

dela unu locu insusu si spre apusu este unu munte totu gol de clasa de coda numitu Belica Illieniloru ce se tine de proprietari familia Pirau din Illienÿ se vecinetestia spre apusu cu Belica Sevestreniloru precumu merge muchia de josu si pana in virfu spre amedia di cu munti de Romania.

Mezuina acelui hotaru spre reseritu este din virfu Petricieli dela golu totu muchia in josu pe plaiu, pana unde se chiama curmatura din susu si iaradin plaiu in josu catra miadia nopte pana in Curmatura din josu, acolo este o poana rotunda si frumosa, de acolo iarasi catra miadia nopte totu pe muchia pana unde se dice Poiana Petriceli, de aici in josu se ia Plaiu totu celu vechiu si vine pana in Poiana gauri de susu, de acolo se desparte 2 cali si merge miazuina pe ceai de desuptu pana la fantana varedieloru, si de acolo parcu adencali, de aicea in linie drepta catra miadia nopte pana la tenerogu megurenului in acesta stiucu de locu sentu numai pasiune comunale pe margine, de aicea in josu totu linie drepta spre miadia nopte se miezuinescu araturile cu movili de catra hotarulu Comunei Copacielu pana in drumu tieri numitu, de aicea se face unu crimungu (!) dreptu cetre reseritu pana la capu locului lui Bojeru Carolu din josu de drumu de aicea se ia linia drepta spre miadia nopte unde se intilnescu [18v] capitile locuriloru de aratura a Comunei Copacelu cu a Comunei Berivoÿ mari in capete, de aicea este o scursură ca de 400 de pasi pana alta movila adeca la capu loculu Popi din josu, apoi de aici totu direptu pana la calea rosie unde se află 2 movili una spre rasaritu de pareu si una spre sfintitu departate una de catra alta ca 10 pasi.

 

Berivoÿ mari in 29 Ianuarie 1865

 

Jacob Redulescu jude

prin

Samuel Szokoll notar

Denumirea locurilor

 

1. [Numele comitatului, districtului, plășii, scaunului de care aparține satul?]

Comunitatea Berivoii Mari se găsește în districtul Făgăraș sau Țara Oltului. Plasa Beclean.

 

2. [Câte denumiri are comunitatea, târgul în prezent, care dintre ele este cunoscută doar pe plan local și care de către întreaga țară?]

Comunitatea aceasta s-a numit de la început Berivoiu Mare, și este așezată pe un loc drept, la o depărtare de circa ¾ de mile de Munții Carpați; pe lângă localitate curge dinspre miazăzi drept spre miază-noapte un râu care desparte hotarele localităților Berivoiu Mare și Berivoiu Mic și care se numește râul Bervoiu.

 

3. [A avut vreodată comunitatea alt nume? Sau s-a scris doar altfel numele de acum?]

Comunitatea este integral românească. În comunitate sunt două curți nobiliare, o treime dintre locuitori sunt boieri, care au în posesie donații și armalii de la foști regi din vechime, iar două treimi sunt foști iobagi, supuși până în anul 1848 curților nobiliare din Berivoiu Mare.

 

4. [Cum s-a numit comunitatea la începuturi? De unde provine populația?]

Comunitatea aceasta se cheamă din vechime Berivoiu Mare, locuitorii acestei comunități o cunosc [doar] ca numele [de] Berivoiu Mare, însă nu se știe de unde s-a populat.

 

5. [Ce se știe de genere din tradiții, [din] monumente, semne memoriale, acte scrise sau tipărite, despre numele și etimologia [numelui] localității în fiecare limbă [vorbită]?]

În această comunitate, până la desființarea graniței [militare] a fost un comandament al locotenentului major[2], împreună [cu] grajduri zidite din piatră, curte și grădină pentru foști husari-grăniceri.

 

6. [Toponimele din hotarul comunității?]

[Partea] dinspre miazănoapte a comunității se numește Hotarul din Jos cu trupurile:

Câmpșoru,

Dealu Mare,

Dumbrăvița,

Peste Rogină,

Funiile,

Între Mori,

Țărmuri și

Lunca Râului;

În acest hotar se găsesc terenuri arabile, în mică parte de calitate, celelalte fiind de calitate medie sau slabă, iar pe lunca râului spre apus sunt fânațe de calitate medie.

Căile sau drumurile comunității sunt:

Calea Făgărașului, care merge drept spre miază-noapte prin hotar, până la movila care marchează hotarul comunității Berivoiu Mare cu hotarul Făgărașului,

Calea Roșie, din jos de sat, merge în curmeziș către răsărit către comunitatea Copăcel, până în hotarul Copăcelului,

Calea numită a Țării, vine dinspre Săsciori și merge de-a curmezișul peste hotar și trece o vale numită Copăcioasa, și merge către răsărit spre Hârseni; hotarul acesta se învecinează către răsărit cu hotarul Copăcelului și curge prin ea un pârâu numit Pârâul Glodului, până ce se varsă în Copăcioasa; de aici răzorul hotarului merge tot spre miazănoapte până la Locul lui Streaza, care se află la circa 100 de pași mai în jos de Calea Țării, și merge drept către răsărit, și se învecinează către hotarul comunității Copăcel cu movile[3] până în valea copăcenilor, care duce către Făgăraș; de acolo drumul merge tot spre miazănoapte până unde drumul Copăcelului se intersectează cu drumul care merge spre Ileni; aici drumul Copăcelului trece printr-un colț al hotarului Berivoiului Mare și se întâlnește mai jos de movilă cu drumul care duce de la Berivoiul Mare la Făgăraș – Spre apus se învecinează cu hotarul Berivoiului Mic, având ca hotar râul Berivoi, mai jos de Joagărul Feroiului găsindu-se la apus de râu fâneațe și terenuri arabile.

[Partea de] către miazăzi de comunitate, către munte, se cheamă Hotarul de Sus [și] este despărțită de [apa] menționată [care trece] prin vatra satului; spre apus se învecinează cu hotarul Berivoiului Mic și curge printre ele Râul Berivoi, care izvorește în muntele numit Bâlea Ilenilor și a Sevestrenilor; numele [trupurilor] din acest hotar sunt

a. La crucea din capul satului, arături și fânețe de calitate mediocră,

b. La fântâna rece, arături și fânețe [pe] jumătate bune, și [pe] jumătate mediocre,

c. La cărbunari, arături și fânețe bune,

d. În capul câmpului, arături și fânețe slabe, în acest trup se află și pășunea comunității,

e. Funiile, arături rele,

f. Colțul, arături, două treimi mediocre, o treime rele,

g. Lunca neagră, arătură și fânețe rele; pământul din acest trup, care merge spre miazănoapte lângă vatra satului până în Calea Roșie, este mlăștinos, smârcos și argilos; [aici] este [un] loc de pășune comunală de circa 14 iugăre, jumătate mlăștinoasă, jumătate bună.

h. Lunca Râului, de la Vadul fetelor în sus, [aici sunt] fânațe bune și mediocre,

i. Din Adâncata până la Râul Mic, [este o] pădure de alun, carpen și fag mărunt,

[Pe] Râul Mic, până deasupra Dâmbului, [până] la Poiana Prisăcii cea cu ferigi [este] pădure de fag mediocră; aceste două [păduri] sunt ale comunității,

De la Poiana Prisăcii în sus începe muntele Pietricica Popii, [care] se învecinează către răsărit cu Muntele Pietricica Copăcenilor, și merge drept în vârful golaș, unde urcă alături de vârfurile din sud; spre apus se învecinează cu Muntele Scoarța, [iar] între cei doi munți [este] o vale care se numește de sus până jos Vâlcica Scoarței și Râul Mic; acest munte aparține familiilor de boieri Socol și Ganea din Berivoiu Mare; pe acest munte sunt brazi, fagi, pășuni și jnepenișuri nefolisitoare;

Între Râul Mic și Râul Mare este un munte, cu păduri de brazi și de fagi, și pășune montană (se povestește și acum ca și mai demult, precum că în vechime acea pădure ar fi fost a comunității), care se numește Scoarța. Acest munte se află în stăpânirea curții nobiliare din Berivoiu Mare. La poalele muntelui, între cele două râuri se găsesc fânețele foștilor iobagi din Berivoiu Mare.

Spre apus sunt doi munți alăturați numiți Piciorul Bătrânului și Banciu, care sunt ai preotului Gheorghe Maior și ai confratelui [său] din Vaida-Recea; în acei munți sunt păduri de brad și de fag și locuri de pășune mediocre.

De la un loc în sus și spre apus este un munte golaș de calitate slabă, numit Balica Ilenilor, care este proprietatea familiei Pirău din Ileni, [acesta] se în-vecinează spre apus cu Balica Sevestrenilor, [pe] toată creasta care urcă până în vârf spre miazăzi, la munții din România.

Răzorul acelui hotar spre răsărit este din vârful Pietricelii, din partea golașă [pe] toată creasta în jos pe plai, până în locul care se cheamă Curmătura de Sus, iar din plai în jos către miazănoapte [merge] până în Curmătura de Jos, unde este o poiană rotundă și frumoasă, de acolo [merge] iar către miazănoapte, tot pe creastă, până la Poiana Pietricelei, de aici în jos plaiul coboară până în Poiana Găurii de Sus, acolo se desparte în două, și merge răzorul de jos până la Fântâna Varedielor, și de acolo [la] Parcu Adencali, de aici [merge] în linie dreaptă către miază-noapte până la Tenerogul Măgureanului, în marginea acestui loc sunt pășuni comunitare, de aici în jos, tot în linie dreaptă până la Drumul Țării se învecinează arăturile cu movilele de către hotarul satului Copăcel, de aici se face un ocoliș drept către răsărit până la Capul Locului lui Carol Boieru, de pe drumul de aici o ia în jos în linie dreaptă spre miază-noapte, [până] unde se întâlnesc capetele arăturilor satelor Copăcel și Berivoiu Mare, aici este o râpă de vreo 400 de pași până [la] o altă movilă, adică la Locul Popii din Jos, apoi de aici [o ia] tot drept până la Calea Roșie, unde se află [alte] două movile la circa 10 pași una de alta, [situate] la est și la vest de pârâu.

 

Berivoiu Mare, în 29 ianuarie 1865

 

Iacob Rădulescu jude

prin

Samuilă Socol notar

[1] Colecția de manuscrise OSzK, FM 1/3814A, 16v-18v.

[2] Companiile regimentului de husari erau denumite după ofițerul comandant: compania colonelului, compania vicecolonelului, compania maiorului etc.

[3] Semne de hotar.

Berivoii Mici (m. Kisberivoj; g. Klein-Berwein, Klein-Beriwa)

Satul este așezat la poalele dealurilor submontane, pe malul stâng (vestic) al cursul mijlociu al râului Berivoi, la 11 km spre sud de Făgăraș.

Prima menționare documentară provine din anul 1507, când este amintit un boier (Man, fiul răposatului Iuga din Berivoii Mici) din localitate.[1]

În 1765 în hotarul satului este amintită o mănăstire greco-catolică.[2]

Numele satului poate fi dedus din antroponimul de sorginte slavă Borivoj, din componentele Borti (bătălie) sau Ber (a lua) + i (și) + Voj (ostaș, războinic), completat cu calificativul mic, care indică ori dimensiunea ori faptul că localitatea este mai nouă.

 

[19v] Nimirile Locǔrilorǔ[3]

 

1. [Numele comitatului, districtului, cercului, sacunului de care se tiene satulu.]

Comuna Berivoÿ mici sta in Districtulǔ fagarasiu sau tiara oltului, Tractu Beclianǔ

 

2a. [Comunitatea, opidulu cate numiri are acu, care dintre ele e numai prin locuitorii locali si care e de tiera intriega cunoscutu?]

Comuna aciasta saǔ nǔmitǔ dela incepǔt Berivoÿ mici, si ieste asiediata pe ǔnǔ locǔ oblǔ, in departare de Munti Carpati ca de ¾ de milǔ spre rasaritǔ de Comune curgÿe ǔnǔ riǔ de catra amiadie di si merge catre miadie nopte, care desparte Comuna dinpreǔna cǔ hotarele Berivoÿ mici de catra Berivoy mari, aciela riǔ sa nǔmeste riu Berivoÿulǔi

 

3a. [Avutʼa vro data comunitatia alta numire? Séu dorʼ numai sʼa scrisu altʼminterea numele de acumu?]

Comuna este curatu romane, locuitori a 3a parte santu Bojeri cari aǔ Dunatiǔni(!) si armalisuri amane, iare 2oo parti din locuitori aǔ fostu Jobagÿ pana la anulu 1848 supusi Curti fiscale din fagaras

 

4. [Cum sa numeste comunitatia dela inceputu? Deunde sʼa inpopulatu?]

Comǔna sa chiama Berivoÿ mici de ǔnde saǔ in-populat nǔsa stie

 

5. [Ce sa stie de comunu din traditiuni, monumente semne de memori, din memorande scrisa seu tiparite despre originea numelui si intielesulu lui in veri care limba aru fi loculu numitu?]

La aciaste Comǔne sa spǔne afi fostu ǔna Manastire de lemnǔ din vechime macar ca si acǔma sa mai vede ǔrma unde aǔ fostu cladite sub Munte numita la Manastire ǔnde santu ǔnele Livedi frǔmoase cǔ Pometu mǔltǔ si care Pamanturi …

 

6. [Numirile topografice din otarulu comunitati?]

Spre miadie nopte de Comǔna se chiama Hotarǔlǔ din josu cǔ Driculǔ

Calia Seʃscioriloru pana la Piatra Patri cǔ Aratauri bǔne si putine Livedi de mislocǔ,

dela Piatra Patri pana Calia Ileniloru Aratǔri de mislocǔ,

Dumbrava si Boziu Aratǔri de code si putine Livedi de mislocǔ decatra [19r] riu, acestia Dricǔri hoterestu pre miade nopte cǔ hotarǔlǔ Hurezului prinǔ unele movili, Gruiu beri, Dialu Gisi, acestia santu araturi de mislocǔ si putine Livedi, Balta Marului araturi bune si de mislocǔ, pe marginea Dricului spre rasaritǔ Livedi de mislocǔ. – Cali saǔ Drumuri in acestu Hotarǔ santǔ Calia Seʃsciorulǔ, Calia Hǔrediǔlui, Calia fagarasiului, Calia Riului, si Calia tieri, care triecie in cǔrmedisu peste Hattarǔ (!) si ducie catra Herʃseni – miediǔnile acelui Hatarǔ sentu spre rasariti Riu berivoiǔlui, spre apusu apa Racovitza

spre amiadi de Comǔna catra Munte, se nǔmeste Hatarǔ din suʃsu, cu numite Dricuri,

Hotarǔlǔ din suʃsu pana in Drumǔ Brasiovǔlui Araturi si Livedi de coda in care Dricǔ este si o rogina numita intre Lacǔri car nǔ sa pote hasnui nici intrǔnǔ cipu,

din Drǔmǔ Brasiovului si pana la obratia Boacului araturi bune si de mislocǔ si putine Livedi,

dela obratia Boacului si pana in Capu Campǔlui, araturi de Coade Pamanturi Petroase,

la Loagerǔ este Pasiǔne satiasca,

la capǔ Higiǔlui santu Pasiune Livedi de Coade, Lǔnca riǔlui, Livedi bǔne pana din sǔsǔ de ǔnde aǔ fostu Manastirea Calǔgarillorǔ

Cringǔ Racovitzi este Pasiǔne satiasca si cǔ Livedi de coade cu tufisǔri ǔnde se numeste si Bungÿetu,

Pereu Purtori si petrisiǔ pana in Drǔmǔ Brasiovului araturi de mislocu si de coade,

din Calea tieri si pana in Calia Reci Arini Gontzi suntu araturi de mislocǔ si de coade, pe margini si putine Livedi,

din Calia Reci si pana in Czarina araturi mlacoase si putine Livedi de coade;

Padure din Capu Piscului si pana in Parcu borneloru [20v] este de alunu fagǔ si carpeni marunta,

pe ǔnǔ Dialǔ cu surupaturi spre partia catra rásáritǔ, Pliasia este dela Parcǔ bornelorǔ in sǔsǔ si pana ǔnde se hotareste cǔ muntele baba in aciastǔ stiucǔ de Padure este si o Pojane ce se numeste Pojana Plesi este Padure de fagǔ si Bradǔ Lemnulu este de valma la toți Comunitasi (!) iare Pasiǔnea cie sa gaseste pe fatia acelui Locǔ se hasnuieste de familia Redesiǔ,

muntele Baba este mai susu Pasiune si Bradi mari mai santu si sgiaburi aceista munte sa hasnuieste de familia Motocǔ din Sesciori ¾ si familia Radesiu din Berivoÿ mici ¼.

Hartopu este totu mai sǔsǔ in care munte este Bradi, si o Pojana rotǔnde de Pasiǔne sa tine de familia Rades; langa aciasta familia numita Rades are parte la acei mǔnti si Stefanesti

tocma de supra se afla muntele Belia Sevestrenilorǔ este totu golǔ Pasiune de code, sa tine de familia Micǔ din Sevestreni si se hotareste spre amadi cu varfǔ Bellii,

spre apǔsǔ este muntele Pietrile Popi Lǔnca si sciaburi, putini bradi, sa tine de familia Socoll si Gania din Berivoj mari,

mai de sǔpra si mai catra sfintitǔ este muntele Gropilile care munte este golu cu Pasiune si mai jos Bradi si fagi, sa tine de familia Radulea din Berivoy mari si se hotareste spre amiadi cǔ mǔnti de tiara Romaniasca,

cali si Drumuri prin acela hotaru santu Calia Riului calia muntelui, Calia Cringului, tote acestia mergǔ catra Padure, Calia tieri vine de catre V. Recie, si mergye (!) catra margineni,

miediuni aceastui hotaru sant, spre rasaritǔ Riu Berivoÿlǔi care mergye la Campǔ de langa Calia riului, spre apusu Racovitza, apoi la Padure Piscǔ ascutitu, pana desǔpra fantani, de aicia sa incepe Plaiǔ si mergÿe totu pe mucie pana ǔnde se gata

 

 

 

 

Berivoj mici in 29 Januarie 1865

 

Tudor Bellias, jude

Numele locurilor

 

[1. Numele comitatului, districtului, plășii, scaunului de care aparține satul?]

Comunitatea Berivoii Mici este în Districtul Făgăraș sau Țara Oltului, Plasa Beclean.

 

2. [Câte denumiri are comunitatea, târgul în prezent, care dintre ele este cunoscută doar pe plan local și care de către întreaga țară?]

Comunitatea aceasta s-a numit de la început Berivoii Mici, și este așezată pe un loc drept, la o depărtare de circa ¾ de mile de Munții Carpați; la răsărit de localitate curge dinspre miazăzi drept spre miazănoapte un râu care se numește râul Berivoiu, care desparte hotarele localităților Berivoii Mici și Berivoii Mari.

 

3. [A avut vreodată comunitatea alt nume? Sau s-a scris doar altfel numele de acum?]

Comunitatea este integral românească, o treime locuitori sunt boieri care au donații și armalii, iar două treimi sunt foști iobagi, [care] până în anul 1848 au fost supuși Curții Fiscale din Făgăraș.

 

4. [Cum s-a numit comunitatea la începuturi? De unde provine populația?]

Comunitatea se chemă Berivoi Mic, [dar] nu se știe de unde s-a populat.

 

5. [Ce se știe de genere din tradiții, [din] monumente, semne memoriale, acte scrise sau tipărite, despre numele și etimologia [numelui] localității în fiecare limbă [vorbită]?]

Se spune că în această comunitate ar fi fost în vechime o mănăstire de lemn, căreia încă i se mai văd urmele sub munte în locul numit Mănăstirea, unde sunt livezi frumoase cu mulți pomi și care pământuri … [4]

 

6. [Numirile topografice din hotarul comunității?]

[Hotarul] de la miazănoapte de sat se numește Hotarul de jos cu trupurile:

Calea Săsciorilor până la Piatra Petri, având terenuri arabile de calitate și puține fânețe mediocre;

De la Piatra Petri până la Calea Ilenilor [sunt] arături [de calitate] medie;

Dumbrava și Boziu [sunt] arături de calitate slabă și puține fânețe mediocre către râu; aceste trupuri se învecinează către miazănoapte cu hotarul Hurezului prin câteva movile: [pe] Gruiul Berii, Dealul Gisi sunt terenuri arabile mediocre și câteva fânețe; [în] Balta Mărului [sunt] arături bune și mediocre, [iar] la marginea dinspre răsărit [sunt] fânețe de calitate medie. Căile sau drumurile din acest hotar sunt: Calea Săsciorului, Calea Hurezului, Calea Făgărașului, Calea Râului și Calea Țării, care trece în curmeziș prin hotar și duce către Hârseni. Marginile acestui hotar sunt Râul Berivoi la est și Pârâul Racovița la vest.

[Hotarul] de la miazăzi de comunitate, către Munte, se numește Hotarul din sus, cu următoarele trupuri:

Hotarul din sus până în Drumul Brașovului, arături și fânațe slabe. În acest trup este și o mlaștină numită Între Lacuri, care nu poate fi folosită sub nici o formă,

Din Drumul Brașovului până în Obârșia Boacului [sunt] terenuri arabile bune și mediocre și are câteva fânațe,

de la Obârșia Boacului până în Capul Câmpului sunt terenuri arabile slabe [fiind] pământuri pietroase,

la Loagheru este pășunea sătească,

la Capul Higiului sunt pășuni și fânețe slabe,

[la] Lunca Râului, până sus la locul mănăstirii, [sunt] fânețe bune,

Crângul Racoviței este pășune sătească și fânețe slabe, pline cu tufișuri, pentru care se numește și Bungetul,

[din] Pârâul Purtorii și Pietrosu până în Drumul Brașovului [sunt] terenuri arabile mediocre și slabe,

[în] Arinii Gonții, dintre Calea Țării și Calea Recii, sunt terenuri arabile mediocre și slabe, [iar] pe margini câteva fânețe,

din Calea Recii până în Țarina [sunt] arături smâr-coase și câteva fânețe slabe,

Păduri: din Capul Piscului până în Parcul Bornelor este [o pădure] cu aluni, fagi și carpeni mărunți;

pe Pleașa, un deal cu surpături pe latura dinspre răsărit, situat în sus de Parcul Bornelor, până unde se învecinează cu Muntele Babei, este o pădure de fag și brazi, care este folosită în devălmășie de săteni; în această pădure se găsește [și] o poiană, care se numește Poiana Plesii, care este folosită la pășunat de familia Răzeșu;

în Muntele Baba de mai sus [sunt] pășuni și [pădure de] brazi, și mai sunt și steiuri; trei pătrimi din acest munte sunt folosite de familia Motoc[5] din Săsciori, [iar] o pătrime de către familia Radeș din Berivoiu Mic.

Pe Muntele Hârtopu mai în sus, este [pădure] de brazi și o poiană rotundă, o pășune care aparține familiei Radeș; lângă această familie Radeș [mai] au dreptul de folosință al acestui munte și Ștefăneștii.

Tocmai deasupra se găsește muntele Belia Sevestrenilor, care se învecinează spre sud cu Vârful Belia [Mare], un loc golaș, cu pășune slabă, care aparține familiei Micu din Sevestreni,

Spre apus este Muntele Pietrele Popii, [un loc] cu lunci și steiuri, [cu] puțini brazi, care este al familiilor Socol și Ganea din Berivoii Mari,

Mai în sus și către asfințit este Muntele Gropilile, [care] se învecinează spre  miazăzi cu munții din Țara Românească, un munte golaș cu pășune, [având] la poale [păduri] de brazi și fagi, care este al familei Rădulea din Berivoiu Mare.

Căile și drumurile din acest hotar sunt: Calea Râului, Calea Muntelui, Calea Crângului, toate acestea merg spre pădure, Calea Țării [care] vine de către Vaida-Recea și merge către Mărgineni.Hotarele acestei părți de hotar sunt: spre răsărit Râul Berivoi care curge [către] câmpul de lângă Calea Râului, spre apus [pârâul] Racovița, apoi la pădure Piscul Ascuțit, până deasupra fântânii, unde începe plaiul și merge mai departe pe creastă, până unde se termină.

 

Berivoiu Mic, în 29 ianuarie 1865

 

Tudor Bellias, jude

[1] Antal Lukács 1999, 56.

[2] Meteş, Ștefan 1936, 77.

[3] Colecția de manuscrise OSzK, FM 1/3814A, 19v-20v.

[4] Fraza a rămas neterminată.

[5] Familie de boieri din Săsciori.

Extras din volumul  „Toponimele Districtului Făgăraș din anii 1864-1865“, realizat de Muzeul Țării Făgărașului, cu sprijinul Bibliotecii Naționale  Széchényi Budapesta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.