„Toponimele Districtului Făgăraș din anii 1864-1865“- Arpașu de Jos, Arpașu de Sus și Beclean

Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat” și-a propus, prin programele și proiectele sale anuale, cercetarea cât mai completă a surselor istorice în vederea elaborării monografiei Țării Făgărașului, iar toponimia este una dintre cele mai valoroase surse și, poate, cea mai puțin studiată. Toponimele, ce constituie „adevărată arhivă a unui popor”, reprezintă, în fapt, memoria și identitatea fiecărei localități, pot explica sau reconstitui fapte ale trecutului.



Toponimele conțin și transmit o paletă largă de informații legate nu numai de cadrul geografic (flora, fauna, relieful), ci și de istoria fiecărei comunități, care, puse într-un complex de date și informații furnizate de alte științe – arheologia, etnografia, geografia, arhivistica – pot contribui semnificativ la cunoașterea istoriei locale și naționale. Plecând de la aceste considerații, edităm volumul „Toponimele Districtului Făgăraș din anii 1864-1865“, ce reprezintă chestionarul întocmit în anul 1864 de academicianul Frigyes Pesty pentru colectarea toponimelor din cele 72 de localități ale districtului Făgăraș. Academicianul timișorean a sesizat importanța și valoarea documentară a toponimelor, pledând pentru colectarea lor. Sperăm ca Toponimele districtului Făgăraș din anii 1864-1865 să se constituie într-un intrument de lucru util pentru specialiști și nu numai. Mulțumim Bibliotecii Naţionale Széchényi Ungaria pentru colaborarea și sprijinul oferit în publicarea acestui volum. Recunoștința noastră se îndreaptă către dr. Lorand Zsigmond Bordi, care s-a ocupat de transcrierea și adaptarea textelor și către domnul Hunor Boer, care ne-a facilitat colaborarea cu Biblioteca Naţională Széchényi Ungaria“, a spus dr. Elena Băjenaru, managerul Muzeului „Valer Literat“.
Pesty Frigyes și colectarea toponimelor Districtului Făgăraș din anii 1864-1865
S-a născut la Timișoara într-o familie modestă (tatăl lui a fost meșter curelar). A absolvit școala generală și gimnazială la Timișoara, după care s-a înscris la cursurile liceului din Seghedin. După absolvire s-a întors în orașul natal ocupând un post de funcționar minor în cadrul comandamentului garnizoanei Timișoara. A fost unul dintre promotorii vieții culturale maghiare din oraș. În primăvara anului 1849 s-a mutat la Debrețin, unde s-a angajat la biroul juridic al Ministerului de război. După înăbușirea Revoluției din Ungaria, s-a refugiat pentru scurt timp la Vidin, dar în cursul toamnei a revenit în țară. A fost arestat de două ori, dar a fost eliberat în vara anului 1850, fără a fi condamnat. Din toamna anului 1850 a devenit secretarul Camerei de Comerț și Industrie din Timișoara, funcție pe care a îndeplinit-o până în vara anului 1864. Alături de activitățile specifice serviciului s-a implicat în viața culturală a Timișoarei, inițiind din anul 1858 apariția revistei Delejtű, în care au fost publicate articole științifice și economice. În paralel a publicat o serie de studii și articole cu caracter economic și istoric, în diferite reviste de specialitate. Ca recunoaștere a activității culturale și științifice depuse, a fost ales membru corespondent al Academiei Ungare de Științe la 16 decembrie 1859. În anul 1864 a devenit secretarul Primei Bănci Industriale Maghiare, ocazie cu care s-a mutat la Budapesta. Începând din acești ani a început să se dedice din ce în ce mai mult asupra studiilor istorice, devenind în anul 1867 unul dintre membrii fondatori a Societății Istorice Maghiare. Preocupările sale s-au axat, în special, asupra istoriei Banatului, dar pe baza studiilor arhivistice efectuate a avut contribuții semnificative și în studierea organizării administrative a Ungariei medievale. La 24 mai 1877 a devenit membru deplin al Academiei Ungare de Științe, fapt care i-a permis să efectueze cercetări în străinătate, inclusiv în arhivele Vaticanului. A murit în urma unui atac de cord la 23 noiembrie 1889 la Budapesta.
Proiectul de colectare a toponimelor din anii 1863-1864
Interesul lui Pesty privind toponimele și-a avut începutul la finele deceniului șase al secolului al XIX-lea. Într-un articol dedicat acestei tematici, atrăgea atenția asupra valorii documentare ale acestora, totodată pledând pentru importanța cunoștințelor topografice și necesitatea colectării toponimelor. De asemenea, a semnalat necesitatea colectării toponimelor istorice și cele actuale, subliniind importanța lor în stabilirea rapoartelor etnice din vechime pentru fiecare regiune în parte. În viziunea sa, interpretarea originii toponimelor trebuia să fie o activitate comună a istoricilor și a lingviștilor.

Mai jos, redăm datele din câteva localități făgărășene, colectate de Pesty Frigyes și care au apărut în volumul „Tomponimele Districtului Făgăraș din anii 1864-1865“, realizat de Muzeul Țării Făgărașului.

Arpașu de Jos (m. Alsóárpás; g. Unter-Arpach, Birdorf).

Satul este aşezat pe terasa joasă aflată deasupra luncii inundabile a Oltului în apropire de vărsarea râului Arpaşul Mare, la 28 km spre vest de Făgăraș.

În anul 1223, râul Arpaș (rivulum, qui dicitur Arpas) este menționat ca hotarul răsăritean al pământului dăruit mănăstirii cisterciene de la Cârța de către regele Andrei al II-lea[1], fără însă a fi menționată localitatea. Satul a existat cu certitudine la finele secolului al XIV-lea – începutul secolului al XV-lea, când împreună cu alte sate a fost donat strămoșilor lui Radu Vâlcan şi Vasul, fiii răposatului Comşa, lui Radul, fiul răposatului Stoica şi lui Stanislav Harabal, fiul răposatului Sandor de Vişt de către Mircea cel Bătrân.[2]

La circa 5 km spre sud, pe Valea Gilorţeului, în locul numit Podeiul, a existat o mănăstire ortodoxă cu hramul Adormirea Maicii Domnului, care a fost atestată prima dată în 1726 și arsă în 1761 din ordinul generalului von Bucow.[3]

Numele aşezării provine de la râul Arpaș, al cărui denumire a fost dedusă din cuvântul maghiar árpás (= [loc cu] orz; orzos), fiind propusă și eventuala origine pecenegă.[4] Ca o altă variantă, ar putea fi luată în considerare forma inițială arpa (orz) + su (apă), de originea turcică (pecenegă).

 

[13v] Numile Locuriloru

Din Comunitate Arpasu inf. Districtul fagarasiu[5]

 

I.

Numele districtului si alu cercului

Fagarasiu – Porumbak

 

II.

Comunitatea opidulu câte numiri are acu, care dintre ele este numai prin locuitoru locali si care este de tiera întreagă cunoscutu?

Aceasta Comuna e cunoscuta numai sub Numele Arpasiu inferiore in tota cuprinsulu

 

III.

auvutau vreodata cândva Comunitatea alta numire sau doara numai sau scrisu numele de acu?

Nu au avutu

 

IV.

Cum să numeste Comunitatea dela începutu?

Arpasiu inferiore

 

V.

De unde sau inpopulat?

Din Ani nestiuti sora [13r] sa stie, ca in acesta Comuna sa pomenitu familie Wass, Dobrin, Bojeri, Bogdan, Burszan, familii boeresti, si una familia de colonisti(!), care sub mai multe nume au fostu supuse Grofiloru Teleki Josef, Miha[ly] si ferenz.

 

VI.

ce să stie de Comunu din traditiuni monuminte semne de memorii din memorande scrise sau tipărite despre originea numelui si întielesulu lui în veri care limbă aru fi loculu numitu?

 

VII.

Numirile topografice din hotarulu Comunitătii?

Hotarulu Comunitati Arpasu inferiore e asediatu in drumu tieri vicinitata cu comuna Kerza si Arpasu superiore despre apus, si [14v] despre răsăritu Ucia inferiore si Ucia superiore, despre ameadidiie Muntele Albota, Buteanu si si(!) Buntioia, despe miadienopte apa Oltului.

Marime otarului alu Comunei Arpasu inferiore e de 6209 Parzelle.

 

Arpasu inferiore in 13/12 864.

 

Antistia comunala

Ioan Pavel jude

George Burszan batrin

бacилє Богдан batrin

× Necolai Pavel batrin

 

Prin Lupsor Dobrin

Notariu comunalu

Numele locurilor

Din comunitatea Arpașu de Jos, districtul Făgăraș

 

I.

Numele districtului și al cercului

Făgăraș – Porumbac

 

II.

Comunitatea, târgul câte denumiri are în prezent, câte dintre ele sunt folosite pe plan local și câte sunt cunoscute în toată țara?

Această comunitatea este cunoscută în tot cuprinsul [țării], numai cu numele [de] Arpașu de Jos.

 

III.

A avut vreodată comunitatea altă denumire sau a fost cunoscut doar cu numele de acum?

N-a avut

 

IV.

Care a fost denumirea originală a comunității?

Arpașu de Jos

 

V.

De unde provine populația?

Se știe de ani neștiuți, că în această comunitatea au fost pomenite familiile de boieri Wass, Dobrin, Boier, Bogdan [și] Bârsan și o comunitate de iobagi, care a fost aservită sub diferite forme conților József, Mihály și Ferenc Teleki.

 

VI.

Ce se știe conform tradiției, [din] monumente, semne memoriale, acte oficiale în manuscript sau tipărite, despre originea și etimologia numelui localității în fiecare limbă [vorbită]?

(Nu s-a răspuns la înrebare. – n. n.)

 

VII.

Denumirile topografice din hotarul comunității?

Hotarul comunității Arpașu de Jos este așezat pe drumul țării, [fiind] învecinat cu comunitățile Cârța și Arpașu de Sus dinspre apus, dinspre răsărit cu Ucea de Jos și Ucea de Sus, dinspre miazăzi cu Muntele Albota, Buteanu și Buntoaia, [iar] dinspre miazănoapte [cu] apa Oltului.

Mărimea hotarului comunității Arpașu de Jos este de 6209 parcele.

 

Arpașu de Jos, în 13 decembrie 1864

 

Oficialitățile comunității

Ioan Pavel, jude

George Bârsan, bătrân

Vasile Bogdan, bătrân

Nicolae Pavel, bătrân

 

Prin Lupșor Dobrin

Notarul comunității

 

Arpașu de Sus (m. Felsőárpás; g. Ober-Arpasch, Ober-Birdorf).

Satul este așezat în pe valea râului Arpaș, la confluența pârâurilor Arpașul Mare și Arpășel, la 30 km spre vest-sud-vest de Făgăraș.

Prima atestare documentară a localității provine din anul 1509, când este menționat boierul Grozava de Felső-Árpás.[1]

Într-un loc neprecizabil din hotarul său, în intervalul de timp 1749-1769 a existat o mănăstire ortodoxă cu hram necunoscut.[2]

 

[9v] Numile Locuriloru

Din Comunitatea Arpasu superiore Dist: fagarasiu[3]

 

ar. I.

Numele districtului si alu cercului

Fagărasiu – Porumbacu

 

ar. 2

Comunitatea opidulu câte numiri are acu, care dintre ele este numai prin locuitoru locali si care este de tiara întreagă cunoscutu?

Comunitatea Arpasiu superiore este în totu cuprinsulu cunoscuta

 

ar. 3

auvutau vreodata cândva comunitatea altă numire sau dacă numai sau scrisu numele de acu?

nau avutu

 

ar. 4

Cum să numeste Comunitatea dela începutu?

Arpasiu de sus

 

ar. 5

De unde sau înpopulate?

Nu este cunoscutu

 

ar. 6

ce să stie de Comunu din traditiuni monumente semne de memorii din memorande scrise sau tipărite despre originea numelui si întielesulu lui în veri care limbă aru loculu numitu?

 

[9r] ar. 7

Numirile topografice din otarulu Comunităt(!).

Comunitatea Arpasiu superiore este asiadita supt munte si deoparte unu riu care curge din munte si asia partea cea mai mica decatra reseritu a Comuni să numeste Secelu, dară nu este fare numai din partea Comuni acesta nume cunoscutu.

Acesta Comună sa vecineste cu Comunele Utsa de sus, Arpasiu  de josu si Streza Kertzisora.

Otarulu acestei Comune să vecineste erasi cu alu descriseloru Comune si să începe dela cruce dintre hotără în mezuina cu Certza si merge pe valea negră la pereu lui Juon, Capu delniloloru calea dă jiosu, unde să bagă un darab de hotaru întral Kertzisori pană in drumu de aicea la crucea de petră, la fîntna(!) porcariloru, balta biboliloru costa [10v] limineloru, piscu lupui, talpa Comenzi vinetarea, granitia cu tiara romanească si asia vine în jiosu de cătră răsărit din virfulu muntelui, plaiu arpasului mare, la arini, la pereu lui vâcse aicea să baga hotarulu în alu Arpasului de josu la Cilian, gostaiu apa în josu pene în capu gruietului, pereulu hotareloru, la gropile si la gruieturi în valea negra de unde sau începutu.

1a Comuna acesta are 3 hotară unu să numeste hotaru din josu Calea Kertzi pămint petrosu si apătusu să semene în doi ani si a 3 anu sa ogoreste, suntu si fănatiuri dară dau iarbă rea /: peru porcului :/.

2a hotaru Calea glajiaru să hăsnueste tota aʃia ca acela din 1 si este mai roditoriu în bucate dare fănatiurile suntu tote asia de rele / peru porcului /

[10r] IIIa hotaru Calea lui Bile să lucră totu asemenea ca acelea lalte si să hăsnueste cu bucate Cucuruzu, săcare, hiriscă, ovesu, crumpene ca si acelealalte dară este de totu ne roditoriu pentru că este subt munte si e frementatu sarbedu liveḑile suntu lu (!) jose lacose si mai multe neroditore.

Acesta Comună are padurea totu pre munte Pislopu (!) si albota unde se află lemne de fagu amestecate. Copaci mari si mai mărunte, suntu si pucintele de bradu.

Din acestea munti isvorescu riuri Arpasulu, Plevaia, albota si arpasiu mare si vinn(!) sau curgu prin Comună unde să împreună la olaltă si asia mai departe prin arpasiu de josiu, Certza si Oltu.

In Arpasiu mare în pedure să află una Glajărie a Grofului Teleki în care să facu totu feliu de glaji [11v] / si se ducu prin arendasi spre ale vinde în Romania.

La acela glajiarie suntu vreo 36 de căsi care să locuiescu numai de prin omeni Streini Bohemi si alti maestri de glajia.

Pe calea glajarii să afla unu putin alu Birsenestiloru si alu lui Hanes si Plevaia – in otarulu din josu putin tiuzului.

 

Arpaʃiu sup. 5 Januariu 1864(!)

 

× Nikolai Meriu jude

× Avram Dobrille jurat

× Josiv Nanu jurat

 

[Semnătură ilizibilă]

Not[ar]

Numele locurilor

Din comunitatea Arpașu de Sus, Districtul Făgăraș

 

Art. I.

Numele districtului și al plasei

Făgăraș – Porumbac

 

Art. 2

Comunitatea, târgul câte denumiri are acum, câte dintre ele sunt folosite pe plan local și câte sunt cunoscute în toată țara?

Comunitatea este cunoscută în tot cuprinsul [țării] ca Arpașu de Sus.

 

Art. 3

A avut vreodată comunitatea altă denumire sau a fost cunoscută doar cu numele de acum?

N-a avut

 

Art. 4.

Care a fost denumirea originală a comunității?

Arpașu de Sus

 

Art. 5

De unde provine populația?

Nu se cunoaște.

 

Art. 6

Ce se știe de genere, conform tradiției, [din] monumente, semne memoriale, acte oficiale scrise sau tipărite despre originea și etimologia numelui localității în fiecare limbă [vorbită].

(Nu s-a răspuns la înrebare. – n. n.)

 

Art. 7

Denumirile topografice din hotarul comunității.

Comunitatea Arpașul de Sus este așezată sub munte și pe malul unui râu (Râul Arpaș – n.n.) care curge din munte, și astfel partea mai mică, dinspre răsărit a comunității se numește Săcelu, dar această denumire este folosită doar de către localnici.

Această comunitate se învecinează cu comunitățile Ucea de Sus, Arpașu de Jos și Streza-Cârțișoara.

Hotarul acestei comunități se învecinează iarăși cu cel al comunităților menționate, și începe de la Crucea dintre hotare în răzorul cu Cârța și merge pe Valea Neagră la Pârâul lui Ion, [la] Capul Delnilor [și] Calea de Jos, unde o parte din hotar se bagă în cel al Cârțișoarei, [și mai departe] până în drumul de aici la Crucea de Piatră, la Fântâna Porcarilor, Balta Bivolilor, Coasta Liminelor, Piscul Lup[ul]ui, Talpa Comenzii, Vinetarea, granița cu Țara Românească și așa coboară spre răsărit din vârful muntelui [spre] Plaiul Arpașului Mare, la Arini, la Pârâul lui Vâcșe, aici se bagă în hotarul Arpașului de Jos la Chilian, urmărește apa în jos până în Capul Gruiețului, [la] Pârâul Hotarelor, la Gropile și [la] Gruiețul [până] în Valea Neagră, de unde a început.

1. Comunitatea aceasta are trei hotare, unul se numește Hotarul din jos de calea Cârții, [un] pământ pietros și apătos, semănat doi ani și în al treilea este lăsat țelenit, sunt [aici] și fânațe, dar dau iarbă rea (părul-porcului).

2. Hotarul Calea Glăjarului este folosită în același fel ca cel dintâi, și este mai roditor în bucate, dar fânețurile sunt la fel de rele (părul-porcului).

3. Al treilea, Hotarul Calea Bâlei este lucrată asemenea celorlalte, și se folosește la [cultivarea de] bucate: porumb, secară, hrișcă, ovăz, cartofi ca și celelalte, dar este foarte neroditor, deoarece este sub munte [este] denivelat [și] searbăd, [iar] fânațele sunt joase, lăcoase și în general neroditoare.

Toate pădurile acestei comunități sunt pe Muntele Prislop și Albota, unde se găsesc păduri de fag ames-tecate, copaci mari și mai mărunți, [alături de care] sunt în număr mic și brazi.

Din acești munți izvoresc râurile Arpașu, Plăvăița, Albota și Arpașu Mare, și vin sau curg prin sat, unde se unesc și [curg] așa mai departe prin Arpașu de Jos, Cârța și [până la] Olt.

În [valea pârâului] Arpașu Mare, în pădure se află o glăjărie[4] a contelui Teleki în care se fac tot felul de sticle (care sunt duse de către arendași să fie vândute în România).

La acea glăjărie sunt vreo 36 de case care sunt locuite numai de oameni străini, cehi și alți meșteri sticlari.

Pe Calea Glăjăriei se găsește un putin(?) a Bîrsăneștilor, și ale lui Haneș și Plevaia. În hotarul de jos puțin tiuzului(?).

 

Arpașu de Sus, 5 ianuarie 1865[5]

 

Nicolae Meriu, jude

Avram Dobrilă, jurat

Iosiv Nanu, jurat

 

[Semnătură ilizibilă]

Notar

 

 

Beclean (m. Betlen, Fogarasbetlen; g. Badlinen, Betlen, Betlehem; s. Bedloinen, Bethlehem)

Sat situat pe terasa deasupra luncii inundabile a Oltului, aproape de vărsarea râului Săvăstreni, la 4 km spre vest-sud-vest de Făgăraș.

Prima menționare a satului provine din 1473, când, într-un document al lui Radu cel Frumos, jumătate din satul Bîtlani (Бътланї) a fost întărită boierului Stoica Naneş şi rudelor sale, împreună cu mai multe domenii din diferite sate făgărăşene[6], iar în anul 1512 apare menționat cu numele actual (Stojka de Betlen)[7].

Numele satului a fost dedus din numele onomastic maghiar Bethlen (formă prescurtată al numelui Betlehem). Apariția în izvoare al satului ca Bîtlani, ar putea indica și o origine românească sau eventual românizarea numelui la cancelaria Țării Românești.

 

[15v] Descrieria Comuni Becleanu[8]

 

In urma ordinatiunei inclitului officiu tractuale avemu onore de areporta (!), precumca Comuna nostra Becleanu nusuntemu in stare de asti de candu sau ursitu fara numai atata stimu dupa spuneria omeniloru celoru mai vechi cumca mai din tai Beclianu sau hotaritu despre amiadiadii cu Netotu, despre amiadia nopte cu oltu, despre resaritu cu Sercaia despre sfintitu cu Cartia. Insa este cea mai veche Comuna. Insa acuma sa margineste despre amiadia dii cu Savestrenu, despre amiadia nopte cu oltu, despre rasaritu cu fagarasiu si despre apusu cu Deridifu. – Pamantulu ce sa tine de Beclianu este si ne roditoru mai cu siama candu este varsare de apa de oltu si de rau.

 

Beclianu en 2 fauru 1865

 

Samoila Bojeriu jude

prin

Iuanu Bodirnea

notariu

Descrierea comunității Beclean

 

În urma ordinului onoratului oficiu al plasei [Beclean], avem onoarea de a raporta, că nu suntem în stare de a ști de când s-a înființat comuna noastră Beclean, știm doar atâta din spusele celor bătrâni, cum că la început Becleanul s-a învecinat dinspre miazăzi cu Netotu (Gura Văii, n.n.), dinspre miazănoapte cu Oltul, dinspre răsărit cu Șercaia [și] dinspre asfințit cu Cârța. Însă este cea mai veche comună. Însă acum se învecinează dinspre miazăzi cu Săvăstreni, dinspre miazănoapte cu Oltul, dinspre răsărit cu Făgărașul și dinspre apus cu Dridiful. – Pământul ce aparține de Beclean este neroditor, mai cu seamă când se revarsă apele Oltului și ale râului [Săvăstreni].

 

Beclean, în 2 februarie 1865

 

Samoilă Boieru, jude

prin

Ioan Bodârnea

notar

 Volumul  „Toponimele Districtului Făgăraș din anii 1864-1865“ a apărut cu sprijinul Bibliotecii Naționale  Széchényi Budapesta.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.