Joia Mare: lecţia Liturghiei

Am recitit un articol scris în urmă cu exact 142 de ani, pe 16 aprilie 1878. Îl recitesc în fiecare an de Paşti. Articolul poartă titlul „Paştele” şi este scris de Mihai Eminescu pentru ziarul „Timpul”. Supărat şi trist pe cei ce n-au înţeles sensul postului, Eminescu scria aşa: „ni se predică de aproape 2000 de ani să fim mai buni şi noi ne sfâşiem”. Tot acolo remarcă într-un așa- zis dialog cu Dumnezeu: „că Tu eşti drept, noi nedrepţi; Tu iubeşti, noi vrăjmăşim; Tu eşti îndurat, noi neînduraţi; Tu făcător de bine, noi răpitori!”.

Până s-au pus de acord toate autorităţile clericale şi civile care comunică de la distanţă (ceea ce a îngreunat mult dialogul), au şi apărut „postacii” de serviciu, toţi cu critica indiferent de poziţia lui. Culmea, nu am învăţat încă destul niciunul dintre noi din lecţia Săptămânii Mari: răbdarea, sinceritatea, pocăinţa… Dincolo de morală, sunt chestiuni de bun simţ. Am văzut reacţii care mai de care mai acide, injurii, blesteme, anateme, glume mai mult sau mai puţin reuşite… Fraţilor, dacă ne respectăm unii pe alţii, haideţi să avem răbdare cu fiecare semen, indiferent de nevoile fiecăruia. Respectaţi-i pe cei care nu concep Paşti fără păştiţe şi fără candela aprinsă. Pentru unii dintre noi sunt la fel de esenţiale ca şi factura de la curent sau bonul de casă de la supermarket. Daţi-ne voie să trăim şi duhovniceşte, mai ales că trupeşte suntem puşi la distanţare şi izolare.

Tot vacarmul şi agitaţia mediatică se pot linişti dacă ne distanţăm nu doar de alte persoane, ci şi de infectările cu ştiri şi anunţuri oarecum fataliste, alarmiste, xenofobe, anticreştine etc.

Pentru că zilele astea suntem chemaţi să privim mai mult la partea spirituală a omului, Joia Mare vine cu lecţia Liturghiei. Domnul Hristos îşi cheamă ucenicii la Cina cea de Taină, nu înainte de a le spăla picioarele. Vedem pe Creatorul omului cum spală picioarele creaturilor Sale pentru ca ei să fie vrednici de Taina Liturghiei. Face spălarea aceasta aşa cum ne pregătim noi de împărtăşanie prin spovedanie. Unele mărturisiri la duhovnic sunt adevărate spălări sau curăţiri, căci preotul îşi îndrumă credinciosul în dialog sincer spre o vieţuire tot mai autentică şi frumoasă.

Joia aceasta este ziua de naştere a Sfintei Liturghii. La Cina pascală Domnul Hristos i-a învăţat pe apostoli cum să facă Liturghia, poruncind: „aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea” (Luca 22, 19). De aceea preoţii nu pot trăi fără slujirea ei, de aceea un creştin autentic, în aceste zile de distanţare socială, simte lipsa ei şi o caută în mediul on-line sau la televizor.

Textul Sfintei Liturghii se găseşte aproape integral în Sfânta Scriptură, în special din Cartea Psalmilor sau diferite cuvinte sau rugăciuni rostite de Mântuitorul Hristos în cei trei ani ai activităţii Sale, cum ar fi şi rugăciunea „Tatăl nostru”. După ce preotul săvârşeşte Liturghia din Joia Mare, păstrează părticele pentru împărtăşania muribunzilor, bolnavilor sau diferitelor urgenţe.

Tot în Joia Mare avem exemplul rugăciunii din grădina Ghetsimani. În timp ce se ruga, cu dăruire şi concentrare totală, sudorile de pe faţa şi fruntea Domnului Hristos se transformau în picături de sânge ce cădeau pe pământ. Oare noi când ne-am rugat în duh jertfelnic? Când vom reuşi să ne rugăm cu adevărat? Trebuie să încercăm să intrăm în logica Sfintei Liturghii, unde cântările, rugăciunile, citirile biblice, tămâia şi, în general, toată atmosfera creată la Liturghie în spaţiul bisericii, să ne transmită acel har care să ne ajute să trecem prin viaţă spre Înviere şi învierile din fiecare zi.

Şi Joia Mare poartă umbra trădării lui Iuda, dar şi trădarea Sfântului Petru. Ambele scot în evidenţă vulnerabilitatea firii omeneşti. Evanghelia ce se citeşte la Sfânta Liturghie din Joia Mare pun în antiteză pe cei doi apostoli. Scopul este acela de a ne arăta că păcatele de care ne pare rău şi nu le mai repetăm, ne aseamănă cu Petru, iar de cele de care nu ne pocăim şi nu le îndreptăm, ne aseamănă cu Iuda. La aceeaşi masă, două exemple contradictorii.

Au trecut deja câteva din zilele Mari, am primit exemple şi lecţii. Cât le asumăm, atât ne apropiem de Înviere. Zilele sunt Mari dacă avem curajul şi demnitatea să ne ridicăm la nivelul lor mare. Nu sunt zile obişnuite dacă avem ambiţia să le trăim diferit…

(pr. Alexandru Socaciu- parohia Veneția de Jos)

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.