„Vreau ca satul meu să rămână unei generații de oameni faini, sensibili, creativi, care cunosc cum stă situația în lume, deschiși la globalizare, dar care prin conștientizarea asta, să poată apăra valorile noastre“

Aproape că nu e cetățean din Țara Făgărașului și nu numai care să nu fi auzit de Șinca Nouă, de tradițiile de acolo, de oamenii primitori și de peisajele pitorești ale acestor locuri. Deși poartă încă din anul 2005 titulatura de sat european, pe lângă condițiile de trai aproape ca la oraș, comunitatea din Șinca Nouă este strâns legată de tradiții, biserică, viața la țară, așa cum au trăit și strămoșii lor. Iar un imbold important a pornit de la conducerea comunității. Primarul Dumitru Flucuș a reușit să-i implice pe copii și tineri în diferite activități extrașcolare, dar și culturale, menite să-i determine să aprecieze și să ducă mai departe comoara moștenită de la străbuni-identitatea națională. În rândurile ce urmează, iată discuția purtată cu primarul comunei, Dumitru Flucuș, atât despre dezvoltarea comunei în plan administrativ, cât și cultural.

Cum a fost anul 2019 pentru Comuna Șinca Nouă?

A fost un an obișnuit,  cu multă muncă, cu realizări, dar și cu lucruri care au rămas de făcut. Din punct de vedere al bugetului, nu ne-am bucurat de finanțări din partea guvernului, pentru că nu avem culoarea potrivită. Sperăm că acest lucru se va rezolva în acest an. Am încheiat anul sănătoși și pe plus! Un proiect mare pe care l-am avut în 2019 și pe care îl continuăm în 2020, este introducerea cadastrului sistematic în Șinca Nouă, făcut prima dată după cel din vremea Imperiului austro-ungar! Noi încă lucrăm după cartea funciară scrisă în ungurește, lucrul care nu face cinste țării! La noi în sat nu a fost colectiv și asta înseamnă că legile fondului funciar nu au avut aplicabilitate, deci, la noi în sat nu s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate, decât la fond forestier. Pădurile s-au naționalizat și în Șinca Nouă, deci, unde oamenii au avut suprafețe împădurite, le-am retrocedat în conformitate cu legile de retrocedare.Terenurile agricole, fânețele, tot ce a fost, au rămas oamenilor, sunt înscrise în cartea funciară, numai că nu s-au mai făcut actualizări, fiind zona necooperativizată. Astfel, problema tuturor oamenilor era că nu pot face dovada de proprietate, că au trecuți în acte moși, strămoși ca și proprietari tabulari în cartea funciară,  adică nu s-au mai făcut succesiunile și nu s-a mai ajuns la zi, decât în foarte puține cazuri.

Practic au rămas proprietățile pe strămoși!

Da, și evident s-a schimbat și forma terenurilor, pentru că harta de carte funciară era o hartă concretuală, nu era la scară, foarte bună pentru momentele acelea, însă acum este o altă situație în teren. Dacă omul a avut mai mulți copii și a împărțit lotul sau a mai cumpărat de la alți vecini, au alte forme, situația actuală nu mai corespunde cu cea din cartea funciară. Am reușit să intrăm în programul de cadastru, de mulți ani facem măsurători în sat, ca să fim pregătiți, suntem pregătiți, pentru momentul când se va finanța să facem cadastru.

Acest lucru se face printr-un program național?

Am intrat de anul trecut în programul național, dar este dificil, pentru că în comunele necolectivizate nu vin firmele să lucreze, pentru că este mult mai dificil decât în comunele care au fost colectivizate, unde există parcele, un plan parcelar, care poate fi modificat în anumite proporții. Aici nu se poate modifica,  și nu are nimeni experiență cum să lucreze într-o comună necolectivizată. Am sperat că o să reușim să depunem primele sectoare  anul trecut, nu au reușit firmele cu care avem contract, însă acum, în primăvara acestui an, primele sectoare vor fi și pe intravilan și pe extravilan, astfel încât vom face ordine.

Ce dezavantaje v-a adus acest fapt de a nu avea terenurile, imobilele intabulate?

Foarte mare, în primul rând comuna nu are bine definitivat domeniul public. Cu greu am luptat ca să intabulăm străzile. Ca să poți accesa fondurile europene, trebuie să faci dovada proprietății, ori la noi era o pată albă la cadastru, nu aveam trecut nici un indicativ cadastral, nici parcelă, nici tarla, nimic! Nu am putut scrie titlurile de proprietate pe fond forestier, la persoanele fizice, pentru că nu puteam fi identificați cu indicative cadastrale. Pădurea comunei pe care am luat-o înapoi de la stat, o avem cu proces verbal de punere în posesie, în acte, cu o suprafață de 4700 hectare, dar când am măsurat-o nu este atât, lipsesc câteva zeci de hectare; una e evidența scriptică, făcută în baza unor măsurători  de prin anii 70, dar iată că fizic, în teren, nu corespunde. Acum, noi măsurăm tot și aducem toți oamenii la zi pe suprafața actuală, pe forma actuală a terenului și comuna se poate intabula pe străzi, pe poduri, pe drumuri, pe pășunat, pe domeniul public.

În cât timp credeți că se va realiza această lucrare destul de mare?

Se face gradual, a trebuit să împărțim satul în niște sectoare, adică, zone și intravilanul și extravilanul, despărțite de granițe fixe, de drumuri, de ape, de muchii; suntem în desfășurare. Sper că în decurs de doi ani să finalizăm. Important este că anul acesta vom finaliza întregul intravilan și anumite zone de extravilan, mai dense din punct de vedere al proprietarilor, persoane fizice.

Deci aceasta ar fi una dintre lucrările cele mai mari!

Cea mai mare, pentru că știți că apare un nou exercițiu bugetar cu fonduri europene – 2021-2027 – și bănuiesc că a rămas condiția că trebuie să fii proprietar ca să poți depune proiecte. Suntem obligați ca în anul acesta să finalizăm, cel puțin partea de domeniu public, ca să putem accesa fonduri.

În rest am avut lucrările normale, am avut investiții la drumurile din comună, la alimentarea cu apă, la canalizare. Sper ca în anul 2020, în care deja suntem, să reușim să finalizăm rețeaua de canalizare, pe întreg intravilanul satului, unde mai avem un tronson de făcut.

Cu ce fonduri faceți lucrarea de canalizare?

Suntem finanțați prin PNDL 1 și rămâne ca pe viitor să mai facem doar stația de epurare.

În ce stadiu sunt lucrările la canalizare?

Pe 8 străzi este introdusă canalizarea, mai avem doar pe strada Principală. Strada Principală de la noi, coincide cu drum național DN73A și paradoxul este că drumul acesta ne creează mari probleme, pentru că este foarte rău, dar este un drum național, deci nu este nici comunal și nici județean, nu ține de Brașov, ține direct de București. Lumea nu știe asta și când trec pe la noi prin sat spun uite primarul ce drum rău are, dar nu ține de noi, ține chiar de drumurile naționale. DN73A este o problemă pentru noi, pornește din Predeal și ține până în Șercaia. În permanență, în ultimi 30 de ani, s-au făcut investiții, din Predeal până în Zărnești, pentru că pe acolo vin bucureștenii, care se opresc la Bran. Chiar și anul trecut s-a turnat covor asfaltic nou și gros, este foarte bine că s-a făcut acolo, însă noi am insistat să se facă și din Poiana Mărului în Șercaia. Am depus în fiecare an hârtii semnate și de primarul din Șercaia, și de primarul din Șinca Veche, și de mine, eu m-am dus cu ele, prin care solicitam să se înceapă repararea drumului și de la Șercaia încolo. Anul trecut am reușit și au început, sunt turnate covoare de asfalt pe câteva porțiuni. Și acestea le-au făcut așa, că au turnat covor câteva sute de metri, au lăsat 100-200 metri, neturnat, ca să intre la reparații, pentru că dacă turnau toată porțiunea, intrau la investiții și nu aveau voie. Anul acesta, trebuie să repare găurile pe intervalele nefăcute anul trecut. Este o cârpăceală, dar totuși drumul arată mai bine, pentru că aveam o problemă mare, în primul rând cu funcționarea, din cauza gropilor. Ni s-au stricat autobuzele cu care duceam copiii la școală în Făgăraș.

O altă problemă care o avem cu DN73A, este că nu putem repara șoseaua principală din sat, nu putem face nici o investiție în rigole sau în trotuare. Am asfaltat toate străzile laterale, le-am aranjat, arată bine, dar la drumul principal nu putem începe, deoarece suntem in litigiu cu drumurile naționale, pentru că ei susțin că și trotuarele le aparțin. Noi nu suntem de acord cu asta, avem în un litigiu, vrem să facem noi trotuarele, dar nu le putem face până nu vom fi proprietari tabulari asupra lor. Este o problemă pe care sper să o rezolve noul guvern. Ori este a lor și o fac ei, ori este a noastră și investiția o s-o facem noi.

Anul acesta am reușit să punem presiune pe Electrica și am obținut promisiunea – chiar se lucrează la asta – să ne racordeze liniile electrice subterane. Am introdus curentul subteran și n-am putut închide proiectul acela pentru că Electrica a refuzat câțiva ani să ne lege. Este rețeaua aeriană, oamenii sunt branșați, este rețeaua subterană până în fiecare curte, dar aceasta am făcut-o cu firma care a câștigat licitația, însă legatul în contor, dezlegatul aerian și legatul subteran în contor îl face Electrica, iar ei au refuzat sa facă lucrul acesta pentru că au constatat că este în dezavantajul lor, pentru că vechea rețea este proprietatea lor, iar cea nouă, a comunei. Acum sperăm ca treburile să se rezolve.

Deci asta înseamnă că dispar toți stâlpii?

Da, din tot satul, de pe străzile laterale, exceptând șoseaua principală, care nu este a noastră. Este a drumurilor naționale, nu am putut să facem investiții. Este un paradox, ce e mai important rămâne nemodernizat, dar am făcut tot ce am putut. O să găsesc soluții și pe partea aceasta, dar prima dată trebuie să știm clar dacă trotuarele sunt ale comunei sau nu. Pentru că dacă reușim să luăm trotuarele, atunci, săpăm pentru trotuare și rămâne partea carosabilă, unde cât este drumul de rău, nu ne dau aviz să săpăm, să băgăm canalizarea.

Evenimente culturale sunt foarte multe în Șinca Noua și venim cu drag de fiecare dată!

Mulțumesc! Rămân valabile toate, am încheiat partea cu cetele, am avut și în Șinca Nouă și în Paltin cete. Avem și tradiția Roții de Foc, avem activitățile normale pe care le facem: corul, dansurile, pictura de icoane pe sticlă, fanfara.

Copiii au mai multe activități la ei în sat!

Copiilor le aduc profesori, care îi învață să cânte la diferite instrumente muzicale, sunt gratis, instrumentele sunt gratis, trebuie să aibă doar dorința de a veni și a învăța. Eu socotesc că este foarte important să punem accent pe tineri, să le dăm șansa să se dezvolte într-un mod armonios și plăcut.

Și internet aveți!

Da, internetul acum este peste tot, tot pe fonduri europene a fost făcut. Eu vreau ca satul meu să rămână unei generații de oameni faini, sensibili, creativi, care cunosc cum stă situația în lume, deschiși la globalizare, dar care prin conștientizarea asta, să poată apăra valorile noastre. Pe o bună parte din ei i-am dus prin zeci de țări, am fost cu ansamblul, am fost cu fanfara, cu corul. Am copii, studenți, foarte inteligenți, de peste tot, prin Cluj, București. Dacă înainte aveau planuri de plecat din țară, pentru că asta ni se induce peste tot, că nu avem ce face aici, acum, umblând cu copiii prin multe țări, au putut să compare, și-au dat seama că nu suntem inferiori nimănui. Mă bucur că niciunul nu mai vrea să facă o carieră în afara țării. Pentru mine este cel mai fain proiect și de succes, și investiția de suflet pe care o am și asta nu poate fi măsurată .

 Am observat că sunt foarte mulți tineri îmbrăcați în costumele tradiționale, atunci când organizați un eveniment!

Știu, la început nu au fost așa și aveau chiar o reticență ca să facă asta și se simțeau rușinați, oarecum înapoiați, pentru că așa a fost educația. Se credea că dacă îți iubești tradiția, ești cumva ancorat în trecut și nu te mai poți dezvolta. Eu le-am explicat că tradiția poate să coexiste cu modernismul, lucruri care nu se exclud. Poți să fi deschis să știi șapte limbi străine, să fii foarte bun la calculator, să fii cel mai bun la facultatea unde ești și la discotecă, dar când vii acasă ești ca noi și asta înseamnă că noi avem cu mult în plus față de cei de la oraș. Au putut verifica toți studenții pe care îi avem aici că ei pot fi oricând la fel de buni precum colegii lor de la oraș, dar dacă aceia vin la noi nu știu să facă ce facem noi: nici să colinde, nici să joace, nici să cânte. Sunt lucruri pe care trebuie să le ai în sânge, trebuie să exersezi mult. Eu sper ca asta să se întâmple la tot nivelul Țării Făgărașului. Sunt optimist că ne așteaptă vremuri faine, deși, poate lumea nu le întrevede. Depinde numai de noi și fiecare să își facă treaba, acolo unde e, cu puțin la câte o chestie. Dar lucrurile acestea de suflet cântăresc mai mult decat lucrurile materiale, contează și cele materiale, cât să ne ajute. Noi trebuie să ne ținem comunitățile în stilul în care au trăit înaintașii noștri: deschise, în colaborare, vecinii să aibă relații între ei, ori că sunt prieteni ori că nu. Ceva trebuie să facă, nu putem aduce stilul care e străin nouă, care este prin vest, cumva individualizat, care nu îi pasă decât de ce e la el. Noi nu am fost așa ca națiune, suntem mai sociabili, mai primitori, asta e firea noastră, așa trebuie să fim!

Iar musafiri din alte țări aveți frecvent în comuna Șinca Nouă!

Da, vin foarte mulți, dar legat de asta trebuie să vă spun un lucru: la un moment dat mă gândeam să nu mai candidez. Am găsit însă un motiv suficient de puternic să mai candidez o dată: faptul că avem o colaborare bună cu celelalte comune din Țara Făgărașului. Avem o Asociație de Dezvoltare Țara Făgărașului. Acolo este președinte primarul de la Viștea, Florin Ioani, despre care am cuvinte apreciative. Noi cu asociația asta chiar ne-am propus să dezvoltăm într-un  mod exploziv turismul din țara noastră și o să reușim. Dacă Dumnezeu ne ajută în mandatul acesta, o să  facem ca mulți dintre locuitorii din satele de la Făgăraș chiar să poată trăi din turism. Nu sunt numai vorbe, noi ne-am propus ca în viitorul apropiat, Țara Făgărașului să devină principala destinație turistică din România, să batem tot ce există, de la Bucovina, Maramureș, Delta Dunării, Valea Prahovei tot! Putem face asta pentru că lucrăm științific. Pas cu pas, avem obiective, ne vedem o dată pe lună. Putem și noi și mă bucur și trag foarte tare, pentru comuna mea, însă obiectivul principal este dezvoltarea Țării Făgărașului și o facem umăr la umăr, cot la cot, cu ceilalți colegi ai noștri primari și o să reușim. Nu poți să faci o dezvoltare turistică pe o suprafață relativ mică ca a unei comune, oricât ar fi, nu ai obiective ce să arăți, dar pe Țara Făgărașului avem surse suficiente încât să facem programe de toate tipurile, pentru toate gusturile, să plimbăm și să distrăm turiști aici, care să plece convinși că aici este o treabă bună.

(Mihaela Bărgăoanu)

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.