„Fă Rai din ce ai!”, este un principiu sfânt de care, locuitorii Țării Făgărașului, se țin de secole întregi. Nu există sat din Țara Făgărașului care să nu fi transmis mai departe vorbele de înțelepciune primite de la înaintași. Un astfel de principiu tocmai a fost transpus într-o monografie care să reprezinte și să prezinte istoria și faptele locuitorilor din Venetia de Jos. Aseară, în Sala Tronului din Cetatea Făgăraș, istoria comunei Veneția a prins viată și toti cei care au adus cinste acestui loc prin poveștile lor, au fost cuprinși într-o lucrare impresionantă care prezintă cu lux de amănunte și fapte eroice, ceea ce au trăit oamenii care provin din acea localitate al cărui nume ne duce mereu cu gândul la frumoasa Veneție a Italiei.

„Este un eveniment important pentru Țara Făgărașului și pentru Veneția de Jos, dar și pentru întreaga țară. De ce? Pentru că se lansează una dintre cele mai frumoase monografii scrise de către avocatul Dr. Av. Comaniciu, născut în Veneția de Jos. Această carte a fost scrisă în perioada 78-83, lăsată în manuscrise. Urmașii, printre care un rol important îl are Părintele Socaciu și pe urmă, întreaga familie, au descoperit aceste manuscrise și au început să le unească într-unul singur, reieșind această carte minunată. Este o carte în care apare istoria, viața în Veneția de Jos, dar și a Țării Făgărașului. Multe lucruri interesante care nu se cunosc de către locuitori. O carte scrisă simplu, cu o sinceritate deosebită de către autor. Chiar dacă a fost scrisă în perioada comunistă a știut să aprecieze și trecutul și prezentul pe care l-au trăit cu necazuri, inclusiv că a fost închis la Canal și în alte închisori, dar și, într-un fel, prevăzând viitorul. El a dorit, de fapt, să lase o istorie a comunei. Era una dintre cele mai renumite localități din Țara Făgărașului. Autorul spune că în perioada 1933, era apreciat, după Făgărăraș,  ca al doilea oraș al Țării Făgărașului, cum era de frumos construit, ce bogății avea iar 1963-1970, era din nou, un oraș foarte frumos. Tinerii care au plecat la școli, s-au întors tot aici, din iubire pentru sat și s-au apucat de construit: căminul cultural, școala nouă, etc… Acest lucru demonstrează ceva, că poporul, atunci când muncește, indiferent de regimul politic, dacă vrea face. Noi trebuie să înțelegm că numai prin muncă se pot face lucruri frumoase. Un alt detaliu, neștiut nici de mine e că, în 1910, Alexandru Vaida Voevod nu a putut să fie ales deputat pentru zona Arad, pentru că maghiarii au făcut imposibil acest lucru, dar el a venit și a fost ales aici. Făgărășenii s-au unit și au demonstrat că sunt români și știau ce rol are și l-au ales.”, ne-a  spus Acu Dumitru , președintele Asociațiunii Astra.

Autorul lucrării, Dr. Av. Octavian Comaniciu un venețian cu tradiție, a scris cartea acum 40 de ani, însă abia ieri, a prins tipar. După 40 de ani, urmașii familiei Comaniciu, în colaborare cu alte familii importante din sat, au pus toate informațiile cap la cap și astfel au continuat munca înaintașilor lor. Cu ajutorul parintelui paroh, Alexandru Sucaciu, care s-a ocupat de tehnoredactarea sa,   monografia localității a prins viață.

„Este o carte pe care a scris-o un venețian de al nostru, pe nume Av. Dr. Octavian Comaniciu, acum 40 de ani, la vârsta de 80 de ani. El și-a propus ca la bătrânețe să scrie despre istoria satului și să facă cercetare în arhivele de atunci, să găsească cât mai multe despre sat. Și a reușit să facă această monografie. Bineînțeles, trebuie să fim un pic răbdători, pentru că acum 40 de ani, poate că nu aveau aceleași informații pe care le avem noi acum, pe calcultator, internet, să le găsim imediat. La momentul de față, poate că ar fi putut fi îmbunătățită, dar am ales să publicăm exact ceea ce a scris el atunci. În plus, față de monografie, am reușit să obținem de la urmașii domnului Comanici și memoriile dânsului. Memoriile, ca să zic așa, fac deliciul cărții, pentru că este tot ceea ce a trăit el după Marea Unire. Practic se vorbește despre primele alegeri de după Marea Unire și despre timpurile de atunci. Chiar este interesant pentru că foarte puțină lume a mai scris despre acele momente trăite chiar pe pielea lor. Ideea cărții cred că am avut-o mai multe persoane din sat, dar nimeni nu a reușit să o concretizeze până la capăt în tipărirea ei. Noi, ca familie, familia Grancea, am primit unul dintre cele 5 exemplare scrise la mașina de scris de către domnul Comanici. Am început să-l citim și așa am reușit să descoperim că apare scris, în paginile monografiei, mulțumirea pe care o poartă familiei Grancea pentru informațiile furnizate pentru carte: „Le muțumesc familiei Grancea că m-au ajutat în obținerea informațiilor despre cei din București și despre poze, și mi-au promis ajutor pentru viitor.”. Și noi, când am citit aceste rânduri „Ne-au promis ajutor pentru viitor!”, am spus că bunicii noștri nu au reușit practic să ducă la capăt promisiunea lor de a publica efectiv cartea și de a face lucru acesta. Și am zis că, noi ca urmași ai lor, să facem noi lucrul acesta, în amintirea bunicilor noștri. I-am contactat și pe urmașii domnului Comanici și practic am lucrat împreună să publicăm această carte. Părintele din sat, preotul Alexandru Socaciu, ne-a ajutat cu tehnoredactarea textului. ”, ne-a spus Nicoleta Grancea, unul dintre acei oameni care s-au implicat în realizarea și publicarea monografiei.

 

Veneția – satul din Țara Făgărașului cu cele mai multe familii de boieri 

În Țara Făgărașului, multe sate au avut familii de boieri. Veneția, în schimb a fost unul dintre satele cu cei mai mulți boieri. Practic, sunt foarte mulți urmași ai acestor familii. În Sala Tronului puteți vedea Diploma de înobilare a familiei Comăniciu, de la 1669”., ne-a povestit Nicoleta Grancea, unul dintre acei oameni care s-au implicat în realizarea și publicarea monografiei.

 

Sunt multe păreri care circulă în jurul numelui localității, care după scriere pare că are legătură cu celebra Veneție a Italiei.  O teorie spune că în trecut exista un popor pe nume vineti, care locuia pe lângă daci.

 

 

„Heorot este cel care confirmă acest lucru în scrierile sale și ne gândeam dacă nu cumva noi ne tragem din acel popor care spunea Herodot că s-ar fi aflat lângă daci.  O altă variantă, mai plauzibilă, ar fi că, la 1721, cel care era vicar greco catolic în perioadă și-a sculptat o piatră genealogică pe casă. Piatra o puteți vedea chiar aici în Muzeul Țării Făgărașului. Și el acolo, în arborele genealogic, practic își descria familiile lui. Se pomenește despre familiile Comanici, Stoica și Monea. Pe piatră, apare scris că la 1885, aceste pâmânturi ale Veneției au fost dăruite de către Radu Negru vistiernicului lui, Grigore Venețianul. N-am găsit nicio informație despre Grigore Venețianul așa că putem presupune că a fost venețian sau că s-a școlit ori a făcut comerț în orașul italian. Comerțul cu sare atunci era infloritor, venețienii căutau sare, sau poate că o aduceau din Transilvania pe Olt și cumva, Veneția să meargă pe drumul sării, de la Olt, pe Dunăre în jos, pănă la Marea Neagră și de acolo în Veneția. Noi vrem să credem că nu este întâmplător numele localității noastre cu celebrul oraș din Italia.”, ne-a mai  povestit Nicoleta Grancea, unul dintre acei oameni care s-au implicat în realizarea și publicarea monografiei.