sursa foto: cuvântulortodox.ro

Planeta Pământ pare că nu mai poate face față ritmului de distrugere la care o supune ființa care ar trebui să se îngrijească de el, omul. Suntem foarte aproape de o criză globală de proporții, avertizează specialiștii. Confruntaţi cu problema schimbărilor climatice, majoritatea oamenilor vor enumera drept principale efecte şi probleme evenimentele meteo extreme. Uragane distrugătoare, furtuni interminable, valuri de căldură mortale, inundaţii şi incendii de pădure. Acest fapt este puţin surprinzător, având în vedere sistemul media centrat pe imagine spectaculoasă și de impact emoțional. Cu toții suntem deja martorii unor fenomene meteo extreme care au început să crească în intensitate și cu care nu am fost obișnuiți până acum. Și chiar dacă vremea extremă reprezintă o ameninţare reală la adresa societăţilor umane, unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte ale schimbărilor climatice este ceva mai puţin evident – e aproape invizibil. Un raport oficial al ONU arată că schimbările climatice sunt puternic influenţate de unul dintre cele mai fundamentale aspecte ale civilizaţiei umane – sistemul de producţie a hranei. 

 

În Orientul Mijlociu, seceta şi deşertificarea vor lăsa regiuni întregi infertile şi incapabile de a mai produce hrană. Sudul Europei se va ofili şi va deveni o extensie a Saharei.

Regiuni importante în lanţul producţiei alimentare mondiale, precum China şi Statele Unite vor fi şi ele lovite. Conform avertismentelor de la NASA, secetele intense ar putea transforma câmpia Americană într-un imens deşert.

Conform raportului ONU, creşterea temperaturii cu 2 grade Celsius va duce la perturbări susţinute ale producţiei de hrană la nivel mondial.

Schimbările climatice au implicaţii serioase în ceea ce priveşte stabilitatea politică globală. Regiunile afectate de deficite alimentare se vor confrunta cu depopulare. În fapt, fenomenul a început deja – în Guatemala şi Somalia sunt oameni care pleacă tocmai pentru că fermele şi gospodăriilor lor nu mai pot funcţiona.

Sistemele politice sunt deja afectate de criza refugiaţilor. Mişcări fasciste încep să apară în mai multe ţări, alianţele internaţionale încep să colapseze. Odată cu pierderea a 40% din recoltele mondiale, e greu de prezis care vor fi rezultatele.

Desigur, problema nu e doar legată de agricultură în general, ci de un anumit tip specific de agricultură – modelul industrial care domină „filosofia” agricolă de o jumătate de veac. Această abordare presupune defrisări agresive pentru a putea face loc culturilor, fapt ce generează 10% din emisia globală de gaze cu efect de seră. Această tehnică e dependentă de folosirea constantă a fertilizatorilor chimici, care degradează şi mai repede solul planetei şi eliberează dioxid de carbon în atmosferă.

În plus, va fi imposibil să luăm măsuri concrete împotriva schimbărilor climatice şi să păstrăm, în acelaşi timp, acelaşi mod de a face agricultură.

Oprirea irosirii de hrană este pasul crucial care trebuie făcut pentru a face sistemele agricole mai puţin periculoase pentru natură. În acest sens, prima intervenţie care poate fi făcută este confruntarea problemei cărnii de vită – aproape 60% din resursele agricole globale sunt direcţionate pentru un singur produs – carnea de vită. Ea nu este, însă, esenţială diete umane şi doar 2% din caloriile consumate de oameni vin din acest aliment.

Producţia intensivă de carne de vită nu condamnă doar animalele ci sugrumă şi planeta. Calorie la calorie, nutrient la nutrient, carnea de vită este cea mai ineficientă şi distrugătoare (din punct de vedere ecologic) dintre alimentele pe care oamenii le consumă. Mai mult, pentru a putea ţine această industrie în viaţă, mediul este vătămat şi în alte feluri – distrugerea pădurilor pentru a face loc păşunilor. Fiecare kilogram de carne de vită produce emisii de carbon echivalente cu o călătorie transatlantică cu avionul dus-întors. Conform cercetătorilor, micşorarea consumului de carne de vită în favoarea altor tipuri de carne sau a plantelor bogate în proteine, precum fasolea, ar putea elibera aproximativ 28,5 milioane de kilometri pătraţi, un teritoriu de dimensiunea Statelor Unite, Canadei şi Chinei puse împreună.

O abordare ceva mai ambiţioasă ar putea fi scoatere completă de pe meniu a cărnii de vită. Există şi un precedent – consumul carne de balenă sau de rechin este redus sau interzis tot din motive de mediu. Majoritatea ţărilor reglementează agresiv folosirea drogurilor sau armelor de foc şi ar fi de înţeles dacă am avea acceaşi abordare şi asupra produselor care vătămează mediul.

„Protocoalele Înțelepților Sionului”

Există din ce în ce mai multe voci care spun că criza globală care se apropie ar putea fi provocată de anumiți oameni care conduc lumea din umbră. Sunt și foarte multe dovezi care indică acest fapt, unul dintre ele fiind documentul „Protocoalele Înțelepților Sionului” care este o scriere apocrifă care a circulat în Europa  la începutul secolului al XX-lea și care descria niște planuri imaginare ale evreilor de a domina lumea. În „lumina” acestor Protocoale pare că se pătrund mai exact și mai adânc adevăratele cauze ale frământărilor sociale și politice ale zilei de azi.  Un punct din aceste protocoale se referă exact la felul cum poate apărea pe planetă o criză alimentară și indică spre cel mai mare dușman care ar putea impedica o asemenea atrocitate: țăranul, cel care posedă pământ.

Controlul asupra hranei 

„Puterea noastră rezidă în faptul că hrana pe acest pământ devine din ce în ce mai insuficientă. Capitalul are puterea de a provoca foamete, ceea ce ține mai bine în frâu pe muncitor decât au putut-o face aristrocrații prin legile din timpul monarhiei. Provocând lipsuri, invidie, ură, noi vom stăpâni masele. Numai țăranul ce posedă pământ ar putea reprezenta un pericol pentru noi, deoarece el este autonom. De aceea trebuie cu orice preț să-l deposedăm de pământ. Acest lucru ne va reuși dacă vom împovăra cu datorii pe cei care dețin pământ.” 

Ce e adevărat și ce nu, la această problemă suntem chemați cu toții să dăm un răspuns iar timpul va fi cel care va rezolva acest lucru. Însă timpul din ziua de azi pare limitat iar semnele sale par că dau semnalul de trezire.

 

sursa: foreignpolicy.ro, arhivă personală

(Aurel CSATO)