Nu mai e pentru nimeni o noutate faptul că animalele sălbatice sunt din ce în ce mai vizibile și prezente printre noi, fapt care ne pune viața în pericol. Cândva, faima României, urșii au devenit deja o problemă națională în care nimeni nu pare să ia măsuri și care lasă controverse arpinse în urma sa.

Locuitorii satelor Țării Făgărașului sunt și mai speriați deoarece din ce în ce mai mulți urși intră în sate și le omoară animalele, lăsând pagube importante în urma lor.  Azi noapte, un urs a intrat din nou într-o gospodărie din localitatea Hârseni. Aici. ursul a înaintat până la șură unde îl “așteptau” 20 de oi. Din fericire, doar o oaie a căzut pradă animalului sălbatic, pe care a mâncat-o chiar în grădina omului. Potrivit vânătorilor este același animal care îi terorizează de o săptămână pe oamenii din Copăcel. Însă unde se termină dragostea pentru animale și grija pentru protejarea lor și de unde începe ca acest fenomen să fie considerat unul periculos? Autoritățile ridică din umeri și pe lângă faptul că nu au prea multe soluții legislative la mână, nici nu arată vreun fel de implicare în rezolvarea acestei probleme. De exemplu, l-am contactat pe primarul comunei Hârseni, domnul Mihai Oltean, pentru a-i cere un punct de vedere legat de ursul care le dă târcoale comunei de mai bine de câteva săptămâni. Domnia sa ne-a răspuns doar pentru a ne închide telefonul în nas, scuzându-se că nu poate vorbi deoarece este la volan.

Specialiștii spun că pentru ca situația să revină la normal, România ar trebui să permită din nou vânătoarea, astfel încât numărul urșilor să fie ținut sub control.
Având în vedere fondul forestier al țării noastre, numărul de urși ar trebui să fie de aproximativ 2.500-3.000. În realitate, numărul acestora este mult mai mare. Se vorbește despre un număr cuprins între 6.000 și 8.000 de exemplare. Alții susțin că pădurile noastre ar adăposti până la 10.000 de urși. Soluția, spun specialiștii este să se facă un inventar pe categorii de vârstă și sex. După acest inventar, va trebui stabilit optimul care e necesar să asigure acestei populații de urs o dezvoltare corectă pe fiecare areal în parte. În timp ce unele voci vorbesc despre relocare, vânătorii nici nu vor să audă de așa ceva. Pentru că, spun ei, relocarea înseamnă, de fapt, ”mutarea problemei dintr-un loc în  altul”.