Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale a publicat proiectul de hotărâre privind stabilirea măsurilor necesare în vederea gestiunii, protecţiei şi monitorizării monumentele istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial şi în Lista indicativă a României pentru includerea acestora în Lista Patrimoniului Mondial şi a zonelor lor de protecţie, potrivit bizbrasov.ro

Proiectul poate fi consultat pe site-ul ministerului, iar propunerile şi observaţiile pot fi trimise reprezentanţilor ministerului până la 1 iulie 2019. Cu această ocazie a fost publicată şi Lista Indicativă pentru 2019 a monumentelor propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO. Aceasta cuprinde 18 situri:

1 Ansamblul monumental din Târgu Jiu (judeţul Gorj);

2 Ansamblul rupestru de la Basarabi (judeţul Constanţa);

3 Centrul istoric al Sibiului şi ansamblul său de pieţe (judeţul SIbiu);

4 Satele istorice Hollókő (Ungaria) şi Râmetea (judeţul Alba) şi împrejurimile lor; 5 Peisajul cultural minier Roşia Montană (judeţul Alba);

6 Bisericile postbizantine din Curtea de Argeş (judeţul Argeş);

7 Bisericile cneziale din Ţara Haţegului (judeţul Hunedoara): Biserica Sf. Nicolae din  Densuş, Biserica Adormirea Maicii Domnului din Strei, Biserica cnezilor Cândea – azi Biserica Reformată – Calvină din Sântămaria Orlea, Biserica Sf. Gheorghe din Streisângeorgiu, Biserica Pogorârea Sf. Duh din Ostrov şi Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada;

8 Restaurări ale arhitectului André Lecomte De Noüy: Biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi şi Biserica Episcopală Adormirea Maicii Domnului a Mănăstirii Argeşului (judeţul Argeş);

9 Culele din Oltenia: Cula Greceanu din satul Măldăreşti (judeţul Vâlcea(, Cula Duca din satul Măldăreşti (judeţul Vâlcea), Cula Cornoiu din oraşul Bumbeşti-Jiu (judeţul Gorj), Cula Crăsnaru din satul Groşerea, (judeţul Gorj), Cula Cioabă – Chintescu din satul Şiacu (judeţul Gorj), Cula Izvoranu – Geblescu din satul Brabova (judeţul Dolj);

10 Peisajul cultural monahal Vânători – Neamţ (judeţul Neamţ);

11 Cetatea Alba Carolina (judeţul Alba);

12 Frontierele Imperiului Roman – Limes

13 Cetatea Histria (judeţul Constanţa);

14 Fostele închisori comuniste: fostul penitenciar Jilava (judeţul Ilfov), fostul penitenciar Râmnicu Sărat (judeţul Buzău), fostul penitenciar de la Piteşti (judeţul Argeş), fostul penitenciar de la Făgăraş (judeţul Braşov, fostul penitenciar de la Sighetu Marmaţiei (judeţul Maramureş);

15 Peisajul cultural industrial forestier Vaser / Novăţ (judeţul Maramureş);

16 Situri ale memoriei Primului Război Mondial: Mausoleul de la Mărăşeşti, Mausoleul de la Mărăşti, Mausoleul de la Soveja şi Mausoleul de la Focşani (toate în judeţul Focşani);

17 Peştera Coliboaia – artă preistorică (judeţul Bihor);

18 Complexul cultural Pre-Ariuşd-Cucuteni – Trypila (transnaţional).

1.000 de deținuți politic închiși la Făgăraș

Apropiată de Munţii Făgăraşului, loc de refugiu al militanţilor pentru rezistenţa anti-comunistă, cetatea a devenit una dintre cele mai temute puşcării ale timpului. Numărul celor care au pătimit între zidurile cetăţii pentru că au refuzat să se supună regimului comunist nu se cunoaşte cu exactitate. „Între anii 1948-1960, în Cetatea Făgăraşului, a existat una dintre cele mai temute închisori pentru deţinuţi politic ale «gulagului» românesc. Cifra exactă nu se ştie, dar se pare că la Făgăraş au fost închişi între 600-1.000 de deţinuţi politic. Nu se ştie exact nici câţi au murit, fiindcă erau înmormântaţi pe ascuns, în timpul nopţii, fie în gropi comune, în diverse locaţii sau în cimitir, tot în gropi comune”, povestesc istoricii.

Deţinuţii treceau prin cele mai crunte torturi, menite să îi macine fizic şi psihic, iar mulţi dintre aceştia nu rezistau terorii sistematice. În interiorul cetăţii, în Turnul Temniţă exista o carceră, extrem de îngustă, de numai 50 de centimetri, în care puşcăriaşii erau nevoiţi să stea chirciţi, în apă foarte rece care le ajungea până la genunchi. „Vorbim în primul rând de o închisoare de exterminare fizică. În carceră nu exista încălzire de nicun fel, iar puşcăriaşii erau scoşi iarna, la anumite intervale, în curtea interioară a închisorii, şi erau udaţi cu câte o găleată de apă rece”.

Fecioara de Fier era un alt instrument de tortură, apărut pe vremea Inchiziţiei şi păstrat şi de torţionarii comunişti. Potrivit documentelor, dispozitivul era aşezat între sala de inchiziţie şi sala de şedinţe a Tribunalului. „Legenda fecioarei de fier spune că cel condamnat la moarte era trimis la «fecioară» ca să sărute icoana Maicii Domnului, prinsă pe pieptul ei de oţel. În loc de iertare, găsea în braţele acesteia moartea cea mai crudă. Cuşca de fier de închidea, iar corpul deţinutului era străpuns adânc de zeci de cuţite. Apoi se deschidea o trapă nevăzută, iar cadavrul cădea într-un mecanism de săbii, cu tăişul foarte ascuţit, care ciopârţeau până şi ultimul rest. La o adâncime de aproximativ opt metri se afla un canal cu apă care ducea resturile în apele Oltului, spălând astfel orice urmă de crimă”.

Mai mult pe bizbrasov.ro