foto:cuvantulortodox.ro

Creștinii ortodocși și greco-catolici îi prăznuiesc în 30 ianuarie pe cei trei mari arhierei: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, venerați drept cei mai mari teologi și păstori duhovnicești din toată istoria creștinătății. Ei sunt sărbătoriţi și separat tot în cursul lunii ianuarie, Sfântul Vasile – 1 ianuarie, Sfântul Grigorie – 25, iar Sfântul Ioan – 27 ale lunii. Sunt considerați patronii instituțiilor de învățământ, în special ai celor teologice (cum este şi Seminarul Teologic Ortodox „Dumitru Stăniloae”), care sunt astăzi în sărbătoare.

Cei trei ierarhi au început să fie celebrați împreună din anul 1081, de pe vremea împăratului bizantin Alexie Comneanul, perioadă în care învățații timpului polemizau pe tema importanței mai mari a unuia sau altuia dintre cei trei. Disputele au durat câțiva ani, până când cei trei sfinți s-au arătat în vis unui ierarh din acea vreme, spunându-i că în fața lui Dum­­nezeu ei sunt una și nu există vrajbă între ei. Totodată, l-au rugat să le rân­duiască o zi de prăznuire co­mună pentru a aduce pacea între oameni. De atunci s-a hotărât prăznuirea îm­preu­nă în ziua de 30 ianuarie a celor trei ierarhi, cinstiți drept reprezentanți străluciți ai unei perioade bogate atât în dispute, dar și în elaborări teologice de mare valoare, din epoca patristică. Biserica i-a numit „stâlpi ai Ortodoxiei” și „mari dascăli” ai creștinătății. Ei s-au remarcat atât ca păstori și misionari, cât și ca moraliști și dogmatiști.

Sfântul Vasile cel Mare, sărbătorit și în 1 ianuarie, arhiepiscopul Cezareei și Capadochiei, s-­a născut în anul 330, într­-o familie evlavioasă, de la care a primit o educație aleasă, desăvârșită apoi în școlile vremii din Cezareea Capadochiei, Constantinopol, Atena, unde îl cunoaște pe Sf. Grigorie de Nazianz. Din 355 profesează retorica, se botează, renunță la avere, intră în monahism, călătorește în Siria, Palestina, Mesopotamia. La întoarcere, se retrage cu prietenul său, Sf. Grigorie, și înființează o mănăstire. Este hirotonit în anul 364 și ales episcop al Cezareei în anul 370. S-­a remarcat prin activitatea sa în ceea ce se numește astăzi asistența socială, înființând în Cezareea numeroase așezăminte: azile, ospătării, case pentru reeducarea fetelor decăzute, școli tehnice și un spital pentru leproși, numite generic „vasiliade”, dar și prin scrierile sale. În colaborare cu Sf. Grigorie de Nazianz a scris „Filocalia” și a alcătuit „Regulile vieții monahale mari și mici”. Liturghia întocmită de Sf. Vasile cel Mare de oficiază doar de zece ori pe an, iar Molitvele Sf. Vasile cel Mare sunt socotite drept cele mai puternice rugăciuni de dezlegare (exorcizare) și apărare.
Sf. Grigore Teologul (de Nazianz sau „Cuvântătorul de Dumnezeu”) s-­a născut în același an cu prietenul său, Vasile cel Mare, dar a trecut la cele veșnice cu zece mai târziu decât acesta, în 389. Și­-a câștigat supranumele de „Teologul” prin cuvântările și cărțile sale pline de înțelepciune. A fost episcop al Cezareei și Capadochiei, fiind sărbătorit și în 25 ianuarie.
Sf. Ioan Gură de Aur (Hrisostom), episcop al Constantinopolului, s-­a născut în 344 și a adormit întru Domnul în 407. A fost supranumit „Gură de aur”, pentru talentul său oratoric excepțional. Lui îi datorăm superba alcătuire a Liturghiei care se oficiază în cea mai mare parte a timpului în biserici (alături de cea a Sf. Vasile cel Mare, de zece ori în an, și de Liturghia Darurilor Mai înainte Sfințite, săvârșită în Postul Paștelui).