La parohia Sfântul Ioan Botezătorul din Galați-Făgăraș, prof. Elena Manta a lansat volumul „Nume de persoane și nume de locuri din fosta comună Galați-Făgăraș“. Preotul paroh Cornel Ursu, prof. Elena Manta, prof. Viorica Bica, prof. Nicolae Marian, prof. Elena Bogdan, prof. Vasile Joantă, av. Petru Malene au relevat în alocuțiunile lor, menirea acestei cărți: aceea de a păstra vie memoria Galațiului. Volumul este dedicat memoriei eroilor gălățeni căzuți în războiul pentru întregirea neamului românesc întru omagierea cărora a fost înălțat monumentul din fața bisericii (prof. Elena Manta).

Cei 600 de ani de atestare documentară a Galați-ului au readus în memoria comunității gălățene, obârşia  ca o matcă fără sfârşit, statornicită în volumul GALATI – FAGARAS, loc de întâlnire a două binecuvântate ţinuturi româneşti, editat în anul 2010. Cel de-al doilea volum elaborat cu aceeași rigurozitate științifică, completează monografia Galați-ului.Variația lingvistică, determinată de factori sociali, își găsesc concretețea în volumul publicat de prof. Manta Elena,Nume de persoane și locuri din fosta comună Galați-Făgăraș.

Antroponimia (din gr. anthropos-om; onoma-nume, cuvânt, semnificație) și toponimia, specifică lingviștii, definesc o perioadă din istoria și limba unui popor. Originea numelor, formarea și evoluția lor, corelația dintre nume și apelative din punct de vedere semantic, structural-gramatical, funcțional sunt detaliate în capitolele volumului. Antroponimele și toponimele conservă stadii arhaice ale unor fapte de limbă, mai ales fonetice și morfologice  din graiurile populare, facilitând interpretarea lor, iar pe de altă parte sunt nume proprii care sunt explicate prin intermediul cuvintelor regionale (Elena Manta). În volum abundă datele despre istoria și geografia locului, bazate pe o documentare aprofundată. Localitatea Galați este atestată  documentar în anul 1396 cu denumirile: Galat-1396, Galach-1432, Galatz-1528, Galatz-1637, Glatz-1850, Galacz, Gălaț-1854. În Urbariile Țării Făgărașului, I. D. Prodan consemnează toponimul românesc Cetatea Veche, atestat anterior prezenței ungurilor și saxonilor în regiune. În Monografia bisericilor, școlilor și reuniunilor române din Făgăraș, preotul N. Aron,  specifică: cunosc bine locurile acestea, încă din copilărie. Pe la Cetatea Veche pe unde săpai, dădeai de multe temelii de piatră pe sub sol. Pe alocurea, se vedeau chiar la suprafață, ruine.Toponimul În Cetăți (La Cetate) exista deja pe dealul Galațiului.Autoarea volumului conchide: simbioza româno-pecenegă în Țara Făgărașului a fost dovedită:Silva Vlahorum et Bissenorum exista  înainte de venirea maghiarilor și saxonilor. Este consemnat în studiile cercetătorilor și satul Olteț cu vechiul nume Besimbac același cu Bessenbach-Părâul Pecenegilor.Capitolele Numele de persoane în documentele vremii cu inserția aspectelor de fonetică și gramatică; prenumele (bărbătești, femeiești), hipocoristicile și derivatele, numele de familie, poreclele și supranumele, sistemul vechi de denominație populară, locuitorii Galațiului și gospodăriile lor deschid  perspectiva unei abordări analitice riguroase.

Pe un fond bogat documentar,sunt relevate toponimul Galați, toponimia și istoria locală, toponimia și antroponimia locală, toponimia și graiul local, clasificarea numelor topice (clasificare sociografică, clasificare lingvistică), numele topice din fosta comună Galați, glosarul acestora.

În volumul Nume de persoane, Al. Graur remarcă faptul că numele de persoane oferă informații despre evoluția unei societăți. Modificările în sistemul de denominație, survenite în ani, se datorează factorilor sociali și culturali. Antroponimia românească, specifică lingvistul Pătruț, a fost supusă în timp, unor mutații radicale: prenume, foste hipocoristice, și-au schimbat funcția antroponimică și au devenit nume de familie sau supranume.  Cercetării diacronice, d-na Manta îi rezervă un rol important în stabilirea funcției antroponimului.Asupra antroponimiei locale actuale, prof. Manta remarcă tendința firească de schimbare, de înnoire. Față de alte localități, Galațiul își păstrează încă trăsăturile specifice comunității rurale.

Numele de locuri reprezintă un fenomen social. Datorită faptului că uneori pot dăinui peste secole și chiar milenii, în forma inițială sau ușor modificată, toponimele prezintă o valoare deosebită putând fi asimilate unor documente necesare reconstituirii unor fenomene social-economice sau naturale. Numele de locuri sunt repere și păstrătoare ale memoriei și identității locale (extras din Conferința Națională de toponimie și geografie istorică, 24 oct. 2014). Toponimia locală, specifică autoarea volumului, păstrează caracteristicile graiului local. Capitolul Mărturisiri reconstituie celor de acum, pagini ale Galațiului, loc de înveșnicire a străbunilor.

(Prof. Viorica Bica)