Legea 217/2003 pentru Prevenirea și Combaterea Violenţei în Familie republicată cu modificări, definește violenţa în familie ca fiind „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”. Este victimă a violenţei în familie persoana care este împiedicată să-și exercite drepturile și libertăţile fundamentale.

Dacă victima este lovită sau există o stare conflictuală accentuată ce poate degenera în violență în familie, poate apela la numărul unic de urgență 112.

Victima trebuie  să transmită clar operatorului de la 112 că este atacată de cineva din familie. Atunci cînd poliţia ajunge la adresa comunicată de victimă,  trebuie să se permită intrarea agentului sau agenţilor de poliţie în domiciliu, iar victima poate solicita să fie dusă la un serviciu de tip centru de primire de urgență.

Dacă agresorul  continuă să lovească victima după plecarea polițiștilor din domiciliu, aceasta trebuie să sune din nou la 112.  După intervenţia poliţiei sau chiar fără intervenţia poliţiei, victima se poate hotărî să depună plângere penală împotriva agresorului iar pentru aceasta trebuie să meargă la cea mai apropiată unitate de poliţie. Plângerea trebuie depusă în termen  de cel mult 3 luni de la comiterea agresiunii.

În funcţie de situaţia particulară a fiecăreia dintre victime, se pot propune diverse acţiuni de combatere a violenței. Victima este singura care decide ce urmează să facă, iar de cele mai multe ori este indicat ca aceasta să se adreseze și altor servicii de suport (servicii sociale, servicii de sănătate, ONG-uri, serviciile unui cabinet de avocatură, instanța de judecată).

Victima trebuie să își procure probe pentru dovedirea actelor de violenţă, iar în ancheta penală este utilă obținerea unui  certificat medico-legal eliberat de serviciile de medicină legală, la care se pot adăuga alte mijloace de probă (înregistrări audio-video, înscrisuri, martori, etc).

Totodată, poate solicita direct sau prin reprezentant legal instanței de judecată eliberarea unui  ORDIN DE PROTECȚIE, care:

  • Se emite la cererea victimei de către instanţa de judecată;
  • Se emite în regim de urgenţă – în maxim 72 ore de la depunerea cererii la instanţa de judecată;
  • Este scutit de taxă de timbru;
  • Se emite pe o durată de maxim 6 luni;
  • Este executoriu și se pune în aplicare de îndată de către organele de poliţie;
  • Dacă pericolul persistă, victima poate solicita eliberarea unui nou ordin de protecţie, cu durata de încă 6 luni.

Încălcarea ordinului de protecţie constituie infracţiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an. Împăcarea părţilor (ca urmare a retragerii plângerii penale) înlătură răspunderea penală. Ca urmare, atunci cînd victima își retrage plângerea, cercetările în dosarul penal constituit încetează..

 

Share Share on Facebook0Email this to someonePrint this pageShare on Google+0