Echinocțiul de primăvară sau începutul primăverii astronomice

După „Mărțișor”, „Babe” și „Moși”, după „zăpada mieilor”, când calendaristic deja am pășit în anotimpul primăverii deși luna martie se dovedește a fi destul de capricioasă, urmează echinocțiului de primăvară, ce marchează începutul primăverii astronomice. El se produce în jurul datei de 20 martie când longitudinea astronomică a acestuia revine la valoarea de zero grade.

Din moment ce ziua și noaptea au aproape aceași durată – 12 ore – peste tot în lume, evenimentul este numit echinocțiu, care în latină înseamnă „noapte egală” (equi – egal , nox – noapte). În realitate însă, echinocțiile nu au exact 12 ore de zi lumină.

Anul acesta, în România fenomenul va avea loc pe data de 20 martie, la ora 18:15.

Începând de la aceasta dată, durata zilei (față de cea a nopții) va fi în continuă creștere, iar cea a nopții (față de cea a zilei) în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc momentul solstițiului de vară.

Astrologii spun că momentul când ziua devine egală cu noaptea simbolizează o stare de armonie, o stare de transformare profundă atât a naturii exterioare, cât și o transformare benefică a naturii noastre umane.

În perioada echinocțiului de primăvară, totul se trezește la viață, tinde să iasă la suprafață, să se bucure de energiile profunde ale primăverii. Tradițiile spirituale afirmă că orice formă de evoluție are trei etape distincte: creația, menținerea și resorbția sau distrugerea. La toate acestea, se adaugă și momentul de apogeu a ceea ce s-a creat.

Astfel, echinocțiul de primăvară simbolizează creația, solstițiul de vară — apogeul, echinocțiul de toamnă — începerea perioadei de resorbție și solstițiul de iarnă — perioada de conservare, care echivalează cu momentul de pregătire pentru un nou ciclu temporal, potrivit Agerpres.