Nu este o noutate faptul că spitalele din România duc lipsă de medici și asistenți medicali. Țări precum Germania sau Anglia sunt adevărați… magneți pentru tinerii asistenți medicali care vor condiții decente de muncă și un salariu mulțumitor. Mii de asistenți medicali au părăsit România în ultimii ani. Situația este identică cu cea a medicilor, al căror exod pare de neoprit. În tot acest timp, spitalele din România se confruntă cu o lipsă acută de personal. Acesta a fost unul din motivele pentru care anul trecut, Școala Postliceală Sanitară „Ecaterina Teodoroiu“ din Făgăraș și-a redeschis porțile, după ce în anul 2015 a avut ultima promoție de absolvenți făgărășeni. În rândurile ce urmează vă prezentăm un scurt interviu cu fondatoarea acestei instituții private de învățământ,Maria Eșan. Această instituție, înființată în anul 1991, a fost printre primele școli particulare din România, iar de pe băncile ei au ieșit peste 3000 de absolvenți.

Anul trecut școala și-a redeschis porțile…

 Da, și-a redeschis porțile. În 2015 am oprit cursurile, a fost ultima promoție. În 2016 am rămas pe loc, a fost singurul an în care nu a mai funcționat, iar în 2017 am făcut proiectul în primăvară și toamna am început școala.

Din 2012 nu am mai făcut înscrieri, s-a mers ușor-ușor, ca elevii să termine ce au început.

Vreau să ne povestiți câteva aspecte despre începutul Școlii Sanitare. Cum v-a venit ideea să înființați o asemenea școală la Făgăraș?

Imediat după Revoluție am fost printre primele, dacă nu chiar prima fundație din județul Brașov. Împreună cu câteva femei și zic eu, din simț civic sau nebunie și prin legăturile și informațiile pe care le-am avut în București, am reușit să facem acest proiect. Am fost trei femei, iar una eram eu care am pus bazele școlii: soția ministrului Sănătății de la vremea aceea, care a înființat Școala „Carol Davila“, prima școală postliceală, pe urmă „IC Cantacuzino“ a fost a doamnei jurist Moga care a și decedat, o bună prietenă de-a mea și un foarte bun ministru pe asistență socială, la vremea ei. De fapt, ea a fost motorul învățământului particular din România, dar nimeni nu își aduce aminte sau nu vrea să-și aducă aminte. A murit la doar 54 de ani, poate și din cauza acestei munci care este foarte grea. Când am înființat școala aceasta nu a fost foarte greu, dar e greu să lupți cu prostia pe care mulți o numesc mentalitate. Ce mentalitate? E prostie, invidie, toate răutățile adunate la un loc. Numai noi ce am pățit la Făgăraș, chiar și eu personal, până când toate s-au așezat. Tinerele noastre absolvente au creat concurență, dar au întâmpinat și rezistență din partea asistentelor medicale din spital, multe în pragul pensionării. Când s-au dus absolventele noastre cu planuri de îngrijiri, acestea nu le băgau în seamă și nici nu au vrut să învețe. Una din asistente, fiind asistentă șefă la spital, a încercat să le predea aceste planuri de îngrijiri, dar a fost o reacție fantastică împotriva ei. Nu au vrut, dar nu lăsau nici pe alții să se dezvolte, tinerele care veneau din urmă. Acum toate sunt asistente în spital și se poartă frumos acum cu elevii școlii.

Cam ce procent din asistentele din spital sunt absolvente ale școlii sanitare?

Cam 90% sunt de-ai noștri, care pot face față să lucreze și în spitale universitare. Știți care este diferența între școlile acestea sanitare care sunt sub tutela universităților? Acolo mai sunt și moașele, mai este o clasă de moașe, moașe care nu fac trei ani, fac patru ani. Aceste planuri de îngrijiri sunt exact ca la această școală. Eu le-am adus dintr-un campus universitar „Erasmus“, școală pe care am și înfrățit-o cu școala noastră. Beneficii nu am avut foarte multe, dar dădea bine la imagine. Ce-am putut eu să aduc de acolo a fost o programă școlară care era foarte ușoară față de ce se predă la noi în România.

Dacă tot a venit vorba de predare, vreau să ne prezentați ce profesori predau la această școală?

Sunt buni și pregătiți. Au modulul de pedagogie și au dreptul să profeseze. Și pe asistență socială și ca asistent generalist. Predau și asistenți care sunt foarte bine pregătiți, predau medici, predau profesori de specialitatea respectivă.

Elevii fac și practică și Spitalul Municipal!

Pentru mine practica este totul. La aceste școli de asistent medical, pe lângă că programa este foarte încărcată, este cea mai grea școală postliceală.

Încă de la început a fost doar specializarea de asistent medical generalist?

Da, pentru că are o paletă foarte mare de implementare. Fiecare cursant a putut să meargă pe toate secțiile, iar dacă au plecat în străinătate, acolo au aprofundat specializarea pe care ei au fost angajați. Dacă s-au dus pe Interne, de exemplu, un an au făcut și limba respectivă a țării și au făcut practică la secția respectivă și teorie, pentru că e un pic diferit. E diferită munca și conceptul de nursing. La noi denumirea de asistent medical este luată de la ruși și asistenta medicală, pe vremuri, cosea și nasturii domnului doctor, acum nu. Asistenta medicală respectă strict actul medical, atât. Dar nu se lucrează ca în Occident, e foarte greu de implementat. Un asistent trebuie să monitorizeze prin planurile de îngrijiri bolnavul și îl prezintă medicului.

Nu v-ați gândit să înființați și alte specializări?

Ba da. Chiar din 2018/2019 intenționez să dăm drumul și la specializarea farmacie, dar este foarte, foarte greu. Un proiect îl începi primăvara și până toamna trebuie să obții tot felul de aprobări, muncești foarte mult. Îți trebuie echipă foarte bună, competentă, unită. Pentru mine a fost teribil de greu.

Ce v-a motivat să redeschideți din nou școala?

O dată că de la Direcția Sanitară am aflat că în 2-3 ani nu o să mai fie asistenți medicali și m-am gândit să o mai fac o dată, cu toate că încă văd răutate, văd opoziție. Nu știu motivele, dar le repet: prostia e rădăcina tuturor. Sunt foarte i foarte mulțumită de elevii care au terminat la noi la școală: vin din străinătate și părinții lor spun că acești copii mănâncă o pâine bună, plus că au întărit economic zona. Cei care au plecat în străinătate și-au luat case, au investit, unii și-au ajutat părinții cu venituri mici și uite așa  încercăm să răzbim prin această perioadă de tranziție care nu se mai termină. Eu am văzut numai lucruri pozitive din această școală, nu am văzut nimic negativ.

În momentul de față, știm că sunt două clase la Școala Postiliceală. Care a fost recordul de clase?

Am avut trei clase cel mai mult.  Când am început, în 1991, au fost câte trei clase, cam de 30-35 de elevi pentru că după ’90, primele care au fost date afară de la locurile muncă au fost femeile, pentru că asta e mentalitatea românului: ca femeia să stea la cratiță. Atunci, într-adevăr, au fost mulți elevi, majoritatea femei, erau și foarte mulți absolvenți de liceu pentru că erau și elevi mulți care terminau liceul. Erau niște restricții pe atunci, aveau voie să se înscrie numai până la vârsta de 25 de ani, doar absolvenții cu diplomă de bacalaureat. Aceste restricții au fost până prin anii 2004-2005 când s-au mai eliminat din ele.

Pe mine, elevele așa mă știu. Când veneau cu cereri, verificam ortografia. Ortografia pentru mine a fost ca a doua mamă. Nu suportam ca cineva să aducă o cerere și să nu pună punct, să nu știe formatul unei cereri; și erau candidate care nu știau să facă o cerere… Nu mai vorbesc de modul de exprimare… Atunci le rupeam cererrea și le puneam să o scrie de câte ori trebuia.

Eu sunt fericită că anul acesta – 2017/2018 – avem și reconversie profesională. Sunt 6 absolvenți de liceu din 2017, în rest avem absolvenți de liceu de la 27 până la 50 de ani. Degeaba au o meserie dacă nu au unde să lucreze!

Această meserie de asistent e foarte frumoasă: să lucrezi cu oamenii, să știi că faci bine oamenilor e ceva extraordinar! Te implică și psihic și fizic și emoțional.

Această meserie e foarte căutată. Elevii noștri care au absolvit în 2015, cam 10 la sută, au plecat în Anglia și câștigă mult. Au primit casă, masă și sunt foarte căutați în țările vestice. Totuși a început de vreo 2 ani să fie plătită și aici această meserie. Nimănui nu-i mai convine să stea pe un salariu de 1000 de lei.

Vreau să vorbim și despre dvs!

Eu am pus bazele acestei fundații pentru protecția familiei și copilului și în special a femeii, pentru asta am înființat această școală. Fundația nu face altceva decât să apere drepturile omului. Prima conferință pe țară, împotriva violenței în familie a fost la clubul din Combinat, în 1994. Au fost femei din toată țara, reprezentante ale sindicatelor din toată țara, nu-ți spun cât de emoționant a fost și ce bine a fost organizată întâlnirea. Acesta a fost un început și am putut funcționa.

Am fost motivată să ajut femeile reorientându-le professional, în frunte cu mine. Eu am lucrat la laboratorul de metalurgie de la UPRUC și primele care au fost date afară au fost femeile.

Cursurile acestei școli se desfășoară de regulă după-amiaza!

Fiind școală particulară, cursurile costă, iar majoritatea elevilor lucrează. Acum funcționăm la Colegiul Național „Radu Negru“. In 2012 am avut spații închirate la Biserica de la Pater, dar voiau mai mulți banide chirie. Nu puteam plăti mai multpentru că trebuia să ne încadrăm în buget. Pe urmă am fost la Școala Generală nr. 7. Acolo, în 2014 mi-a venit să plătesc impozit pe spațiul închiriat. Eu aveam statut de chiriaș, dar în contract nu se stipula că eu trebuie să plătesc și impozit pe clădire și asta m-a dat peste cap. A fost o hotărâre a Consiliul Local și asta știu să facă acești consilieri locali. Vreau să precizați că această școală nu e a Mariei Eșan, școala aceasta e a Făgărașului și în special a tinerilor care fac școala aceast. Ei ar fi trebuit să îi protejeze, dar au lovit în școală, pentru că ne cereau și ban. Noi am dat și bani foarte mulți la spital, bani care nu știu dacă se regăsesc în vistieria spitalului sau dacă au fost folosiți pentru spital. Știu ei ce au făcut! Această școală face parte din rețeaua învățământului din România, nu de stat, ci particular. Banii pe care i-am avut pentru acreditare în 2014 – că deja intrasem în proces de acreditare – mi-au fost luați de ANAF, care m-a executat cu doi ani în urmă. Am încercat să fac reclamații, dar nu te poți pune cu statul român și nu i-am înțeles pe consilierii care au tăiat craca tinerilor. Ce făceau acești tineri care voiau să facă această școală? Îi costa de două ori mai mult dacă se duceau la Brașov sau la Sibiu.

În plus, știm că este o școală serioasă!

Directorul Școlii de la Fundeni, prof. dr. Marcian, poate confirma că cea mai bună clasă, la examenul de la Fundeni – au fost atunci clase din toată țara – a fost cea de la Făgăraș. Șefa comisiei era profesor universitar și șefă de comisie la Facultatea de Medicină, ne-a căutat și ne-a felicitat.

În 2011-2012 inspectoarea de la ISJ Brașov care răspundea de învățământul particular ne-a dat telefon să ne felicite. La noi se face școală și eu urmăresc în mod special procesul de practică.

(Sebastian Simon)

 

 

Suntem si pe:
0