foto: www.evz.ro
foto: www.evz.ro

În 30 noiembrie, credincioşii îl cinstesc pe Sfântul Andrei – cel care a adus prima dată pe pământul strămoşilor noştri cuvântul lui Hristos. Dincolo însă de tradiţia Bisericii, românii au o tradiţie frumoasă pentru noaptea Sfântului Andrei care s-a transmis încă de la daci.
Ziua Sfântului Andrei se cheamă si Ziua lupului sau Gadinetul şchiop. Se ştie ce a simbolizat lupul pentru daci, dacă însuşi steagul lor avea înfăţişarea unui balaur cu cap de lup. Se credea şi încă se mai crede şi acum că în ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, îşi poate îndoi gâtul ţeapăn şi nimic nu scapă dinaintea lui. De aici şi credinţa că „îşi vede lupul coada”. Ziua se serbează prin nelucru în casă, ca să nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum, în ziua când porneşte şi lupăria, scrie bzb.ro.

Se alungă lupii
În noaptea înspre 30 noiembrie lupii se adună, iar Sf. Andrei împarte prada, pentru iarna care începe, fiecărui lup. Ca să-şi apere gospodăria de lupi, se obişnuieşte şi astăzi la ţară să se ungă ţăruşii de la poartă, ferestrele şi pragul uşilor cu usturoi. În unele părţi se ung cu usturoi chiar şi fântânile. Tot din cauza lupilor nu se matură toată ziua, nu se dă gunoiul afara, nu se rânesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se dă nimic cu împrumut. Dacă stăpânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totuşi, când soarta scrie altfel, primejdia nu se poate îndepărta, căci peste cele hotărâte de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece. În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le ascultă ce spun, moare. La miezul nopţii de Sf. Andrei se deschid cerurile.

Noaptea vrăjilor şi a farmecelor
Pentru fetele de măritat, noaptea de 29 spre 30 decembrie este bogată în practici magice, pentru a-şi afla ursitul. De exemplu, sub pernă se mai pun un fir de busuioc sfinţiţ sau 41 de boabe de grâu. Dacă fata visează că-i ia cineva grâul, se va mărita. Unele fete merg în această noapte la fântână, aprind acolo o lumânare de la Paşti şi o afundă cu ajutorul găleţii. Când faţa apei este luminată bine, fata zice: „Sfinte Andrei,/Scoate-i chipul în faţa apei,/Ca în vis să-l visez,/ C-aievea să-l văz!“ Atunci, apa din fântână se tulbură şi fata îşi vede, se spune, chipul ursitului. O altă metodă constă în a privi, la miezul nopţii, între două lumânări aprinse, într-un pahar cu apă neîncepută, aşezat pe cenuşă. În mijlocul paharului este lăsată să cadă o verighetă care a fost deja sfinţită de preot prin cununie religioasă şi se crede că în verighetă apare chipul ursitului, dacă este privită intens câteva minute. Un alt ritual prevede că, la miezul nopţii, fata trebuie să stea complet dezbrăcată, între 2 oglinzi, în cameră întunecoasă, cu câte o lumânare în fiecare mână. Trebuie să privească în oglinda din faţă pentru a vedea imagini reflectate din oglinda din spate. Se crede că prin faţa ochilor încep să se perinde scene de viaţă, că tânăra îşi vede viitorul soţ sau, în unele cazuri, că i se dezvăluie scene din viitor.

Noaptea strigoilor
După credinţa populară a românilor, noaptea de 29 spre 30 noiembrie este noaptea strigoilor (moroilor, pricolicilor).
Strigoii sunt spirite ale morţilor, care nu ajung în lumea de „dincolo” după înmormântare sau refuză să se mai întoarcă „acolo” după ce îşi vizitează rudele, la marile sărbători calendaristice. Strigoii devin foarte periculoşi pentru cei vii: iau viaţa rudelor apropiate, aduc boli, grindină şi alte suferinţe.
Pentru protecţie, oamenii mâncau şi se ungeau pe tot corpul cu usturoi sau numai pe frunte, pe piept, pe spate şi la încheieturi. De asemenea, ungeau cercevelele ferestrelor, ca şi uşa şi hornul casei, cu usturoi, făcând semnul crucii, Oamenii evită să iasă pe uliţele satelor, iar băieţii şi fetele se strâng şi păzesc usturoiul. „Păzitul usturoiului” consta într-o adevărată petrecere a fetelor şi flăcăilor, cu mâncare, băutură şi mult joc în noaptea de Sântandrei. Se credea că acest usturoi vegheat la lumina lumânărilor şi apoi jucat în horă căpăta puteri miraculoase.
Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească în case, femeile întorc seara toate oalele şi cănile cu gura în jos. Scot din sobă cenuşa caldă de peste zi, împrăştie resturi de pâine prin curte, pentru ca spiritele flămânde să nu caute prin cămări de-ale gurii. Împotriva spiritelor rele, gospodinele folosesc cununile de usturoi agăţate la intrare şi lasă aprinsă candela de lângă icoane. Pentru protecţia vitelor, cu o seară înainte, li se amestecă animalelor în hrană busuioc sfinţit sau li se toarnă câteva picături de agheasmă în apă.