Tradiţii de Sfânta Mărie Mică

 

traditii-si-obiceiuri-de-sfanta-maria-mica-403742Sărbătoarea Maicii Domnului din 8 septembrie este numită în popor Sântă Mărie Mică şi este momentul în care, tradiţional, femeile care poartă acest frumos nume fac petreceri de onomastică, mai mult acum decât în 15 august, când este o sărbătoare la fel de mare, dar „de întristare”, mai bine zis de o anumită solemnitate. În calendarul popular, Sântă Măria Mică este hotar astronomic între vară şi iarnă (însă acest fapt mult mai potrivit după calendarul pe stil vechi, cu 13 zile decalaj, în 21 septembrie, fiind sărbătoarea dedicată morţii şi renaşterii Zeiţei Mamă la echinocţiul de toamnă), hotar marcat de închiderea pământului pentru reptile şi insecte, de plecarea păsărilor migratoare spre ţările calde, de schimbarea pălăriei cu căciula, de târgurile şi iarmaroacele de valorificare a produselor sezonului care se încheie şi de procurare a produselor pentru sezonul care se deschide, de efectuarea observaţiilor meteorologice şi astronomice. Sosirea acestei zile indica ţăranului calendarul activităţilor practice: culegerea ultimelor plante şi fructe de leac, bătutul nucilor, pentru ca la anul să facă rod, începerea culesului viilor, semănatul grâului, orzului şi secarei, jupuirea cojii de pe ulmi, fibră vegetală folosită primăvara la legatul viţei-de-vie. Dacă nu au făcut-o chiar de la Sântă Mărie Mare, bărbaţii schimbă pălăria cu căciula, până în 23 aprilie, de Sângeorz (Sfântul Gheorghe).

Se încheie un ciclu agrar şi începe altul

Sfârşitul anului bisericesc ortodox (1 septembrie) , ca de altfel şi începutul lui, se află sub ocrotirea şi binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria, prin praznicul Adormirii, fiindcă Adormirea Maicii Domnului nu este decât trecerea de aici în veşnicie, şi, ca primă sărbătoare importantă, tot un praznic închinat Maicii Domnului: Naşterea Maicii Domnului, aceea prin care se săvârşeşte mântuirea oamenilor, ea născând pe Hristos, Răscumpărătorul păcatelor noastre.

Într-un alt context, legat de ciclul agrar, septembrie este prima luna de toamnă, când se adună roadele şi se mulţumeşte lui Dumnezeu pentru cele dăruite. Se încheie vechiul an agricol şi se începe un nou an agricol, acum pregătindu-se semănăturile de toamnă. Aşadar, orice sfârşit este un început, după cum, şi în viaţa fiecărui om, sfârşitul vieţuirii pământeşti face trecerea spre ultima etapă, viaţa veşnică. De aceea se prăznuiesc zilele martiriului sau trecerii la cele veşnice a sfinţilor, fiindcă acestea sunt momentele naşterii lor duhovniceşti, pentru viaţa de dincolo. Pildele lor vin să întărească această realitate că, prin moarte, noi nu intrăm în nefiinţă, ci trecem dincolo, într-una din acele stări, raiul sau iadul.
Din punct de vedere social, în vechime, dar şi acum, anul avea alte repere. Erau cele două sărbători, cea de primăvară, a Sfântului Mucenic Gheorghe (23 aprilie), şi cea din toamnă, a Sfântului Dimitrie (26 octombrie). Aceste praznice, care se suprapuneau peste anotimpurile în care încep şi se încheie muncile agricole, aveau în vedere activitatea umană legată de cultivarea pământului. Sfinţii Părinţi au rânduit ca în perioada toamnei să se citească pericopele evanghelice cu bogatul nemilostiv, cu bogatul căruia i-a rodit ţarina, cu tânărul bogat, pentru a căuta să sensibilizeze pe cei avuţi, fiindcă se apropia iarna şi pentru cei săraci era foarte greu. Biserica a avut grijă să rânduiască în perioada aceasta, de toamnă (în jurul datei de 16 octombrie), citirea pericopei evanghelice care se referă la pilda semănătorului. Odată cu semănatul pământului trebuia ca şi cuvântul lui Dumnezeu să fie pus în pământul cel bun al sufletelor credincioşilor.

 

Ce este bine să faceți și ce nu:

Ca orice sărbătoare care trebuia ținută si sfințită prin încetarea oricăror treburi gospodărești, pentru a avea răgaz de rugăciune și meditație, în ziua de 8 septembrie sunt interzise activitățile domestice importante.
Lucrul în gospodărie sau preparatul bucatelor sunt interzise.

Femeile care vor sa nască ușor trebuie sa se roage Fecioarei Marii si Sfinților Ioachim și Ana pentru „dezlegarea pântecelui”.

Dacă în această zi de sărbătoare înfloresc perii si merii, o toamnă lungă şi frumoasă se anunță. Dacă în schimb plouă în ziua Nașterii Maicii Domnului, iată un semn care prevestește o toamnă ploioasă şi friguroasă.

Pentru un mai mare efect tămăduitor, este ideal ca adunarea şi colectarea plantelor medicinale să aibă loc până în sărbătoarea Sfintei Marii Mici sau cel mult astăzi. Oficial, după data de 8 septembrie, se dă totodată startul culesului viilor si al strângerii roadelor de orice fel.

În cultură populară există superstiţia potrivit căreia nu trebuie să se aprindă focul în preajma acestei sărbători, indiferent cât de frig ar fi, în caz contrar, ghinionul se va abate asupra ta; de asemenea, nici bolile nu te vor ocoli.

După Sfânta Maria Mică nu se mai poartă pălărie, pentru că, potrivit credinţei populare, vremea rea îşi intră în drepturi, de unde şi vorba: „O trecut Sântămăria, leapădă şi pălăria!”.

Una din credințele (mai curând superstiții) moștenite din bătrâni ne vorbește despre pedeapsa cu arsuri sau izbituri… Dacă ești mamă si vrei sa-ti ferești copilul de pete și nenorociri, nu cumva să lași pe foc o oală cu mâncare…

În multe zone ale ţării se organizează târguri şi iarmaroace, cu voie bună, cântări şi petreceri câmpenești şi cu precupeți isteți, iscusiți în arta negustoritului.

sursa: mytex.ro

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.